Visul African

Cred că nu trebuie să detaliez de ce își dorește orice biolog, oricare naturalist care simte nevoia să aibă o impresie realistă despre Lume… să ajungă să vadă Africa, live. Și nu mă refer aici la o tură standard în care să vezi un oarecare parc național în Kenya sau Africa de Sud, sau să trăiești în careva oraș în care există șanse să nu mori prea repede. Ci total altfel. Cumva, programatic, să ajungi să vezi cam cele care contează, măcar în linii mari. Problema este că acest continent este foarte mare, accesul în locurile bune nu este ușor, riscurile de toate felurile sunt multe, costul expedițiilor serioase este exorbitant.

 

Dar există locuri în care dacă ai ajunge în condiții cât de cât sigure, cu echipamentele care contează… ar rezulta momente bestiale. De la Serengeti… Kenya/ Tanzania… lei, girafe, elefanți, antilope, hiene, gheparzi, leoparzi… amintiri din cărți cu Joy & George Adamson, la Deșertul Namibian, de la Cascada Victoria… la lemurienii din Madagascar, baobabi și crocodili, de la Delta Okavango la Marele Rift, locuri unde făceau cercetările Leakey, sau gorilele din Ruanda… Dian Fossey… pe un milion de planuri întrece orice imaginație. Îți imaginezi cam ce șerpi și țestoase, cam ce fluturi și libelule, câte specii de păsări pe care eventual le-ai văzut cândva în poze. Dacă nu ar exista atât de multe probleme cu nesiguranța socială, sărăcia, criminalitatea, recent islamismul terorist, infrastructura jalnică, bolile tropicale, spitale din care nu prea scapi viu șamd… Africa putea să fie un paradis al naturaliștilor. Și așa este foarte atractivă, dar poți să mori cam prea ușor, sau poți să ai regrete. O întrebare este totuși, nu este mai mare regret dacă îmbătrânești și nu ai vizitat acele locuri africane paradisiace, atunci când încă avea sens să le vezi?

 

Îmi închipui că fix așa cum în trecut doream să merg în toate locurile bune din Dobrogea… și apoi au fost atinse rând pe rând, de multe ori, în oricât de multe ture de teren… cam tot la fel se poate face Africa, doar că la altă scară. Dacă vrei să faci din asta un fel de chestie serioasă, trebuie să conștientizezi în ce te bagi; care sunt distanțele, dimensiunile zonei, cum arată costurile, riscurile, sensul, măcar ca ordin de mărime. E bine să faci eventual un fel de analiză SWOT, în care să vezi care sunt punctele tari, slabe, oportunitățile și riscurile. Și apoi să cântărești bine, să vezi cum poți să construiești pe punctele tari și pe oportunități… și cum poți reduce/ evita punctele slabe și riscurile prea brutale. Printre punctele tari și oportunități este că deja poți să arăți cam ce ai putea face acolo, dacă ai ajunge unde trebuie… plus că există o rețea de contacte în cadrul IUCN, pe care poți să construiești, eventual. Dar toate acestea nu fac nici doi bani dacă nu te implici pe bune, la modul acela conștient, cu asiduitate, trecând peste toate greutățile, cu scopul de a face ceva care să merite; ai nevoie de o abordare care este capabilă să îți schimbe viața, prin faptul că ai un nou țel la care să lucrezi. Poți avea motivația să nu te plafonezi, să nu ajungi un animal blazat care nu are chef să iasă din casă.

 

Oricum, asta nu e o joacă, și dacă e să faci ceva cât de cât semnificativ, trebuie să gândești cam totul la nivel de decenii. Să începi cu locurile mai simple, să vezi cum se poate face o expediție, cum se poate participa la ceva safari, pe ce te poți baza la nivel local și pe ce nu te poți baza. Africa e foarte neiertătoare, și există toate șansele să mori, dacă nu faci lucrurile așa cum trebuie. Și siguranță prea mare nu vei avea oricum.

 

Pare o idee cam bombastică o abordare naturalistic-continentală a Africii chiar dacă ai avea la dispoziție un deceniu; dar, până la urmă este o chestiune de management, de creativitate, de contacte, de șanse; șansele nu apar doar așa, ci ele trebuie cumva căutate. Dacă te documentezi despre ce se întâmplă acum în zonele care contează, încerci să construiești punțile de legătură cu naturaliștii/ conservaționiștii din zonele în cauză… te gândești la parteneriate reciproc-benefice, dacă ai ce să le oferi… aloci ceva energie, pui ceva pasiune… în principiu poate să fie o abordare funcțională. Dacă gândești proiecte… și cauți finanțarea… fiind conștient că nu sunt prea mulți care au astfel de preocupări… și nici capacitatea. În orice abordare de succes, chiar și atunci când alții o să îți zică că nu se poate face asta, ei nu prea contează; dacă tu ai încredere în idee, dacă vezi măcar grosso modo pașii necesari, vezi logica, sensul, vezi și zonele abrupte și marasmul, dar ai în minte și în suflet dorința să o faci… deja ai un avantaj uriaș. Dacă ai motivația (îți imaginezi cam ce este pe acolo), dacă ai capacitatea de muncă și experiența organizatorică, și dacă ai nevoia ca de aer de ceva nou sens… e destul de probabil să poți să o faci.

 

© dr. Peter Lengyel

 

PS. Și da, cred că m-ar face mai fericit toată chestia asta cu Africa. Dacă visul african ar deveni realitate.

Acest articol a fost publicat în Africa. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Visul African

  1. Ada Alexa via FB zice:

    Nu stiu cum, dar asa de bine se potriveste cu ce am eu acum in cap: „Iesi din zona de confort! Life is out there somewhere.” „- Care confort..?? Ah, mocirla asta calduta si puturoasa…?” Riscurile exista, siguranta si controlul sunt iluzii. Suntem (ne lasam) orbiti, prostiti, imbatati de fantasmele consumerismului si beneficiile vietii de familie, lucrand la o corporatie respectata. Daca se poate, cu rate la banca si obligatii familiale… Si uite asa, mai moare un vis si se naste un cosmar… Din fericire, mai suntem cativa „impotriva curentului”, paria si ciudati… Subscriu la Visul African!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s