Sistemul

Sistemul. Oare cum am ajuns noi aici?

 

Te plimbi prin oraș, puțin. Măi, ce moderni suntem. Ce plini de elan și satisfacții. Încât niciodată nu a fost atât de jos natalitatea cum este în zonele civilizate…, de când există orice vietate pe mizeria asta de Planetă, de la primul vierme până la neanderthalieni. Te poți întreba, ce înfrângere poate să fie mai mare pentru o vietate, decât să nici nu își mai dorească urmași.

 

Mă plimb și mă uit la fețele trecătorilor. Sigur că au haine mai rezonabile decât oamenii care treceau pe aici în urmă cu 30 de ani; și parcă nici nu le mai este concret foame. Doar că privirea… este una pe care o cunoști, demult. Printre câinii vagabonzi, pe la periferia plină de gropi a unei Europe muribunde, privirea lor este aproximativ identică cu cea pe care o vedeai în cei mai futuți ani ai comunismului. Diferența este că pe vremurile acelea fabrica era condusă de niște comuniști mizerabili. Și se putea spera ca odată lucrurile să fie altfel.

 

Ziceau că omul se naște liber. Și că își făurește viitorul. Și că el este deținătorul puterii… putere delegată prin vot, temporar, unui reprezentant în care are încredere. Care îl reprezintă pe el și dorințele lui. În timp ce intelectualii săpau Canalul – și mureau acolo, alții erau torturați prin pușcăriile de la Pitești, Aiud, Sighet șamd… prin parcuri din orașe erau puse niște mici panouri: Nu călcați iarba! De acolo venim noi.

 

Ce stat este acela care confiscă averile oamenilor, agoniseala nu doar de o viață ci cea de generații și generații? Cum au fost confiscate terenurile, casele, micile ateliere, până și caii și uneltele țăranilor? Statul a reușit să îi transforme pe toți în slugi, uriașe hoarde aflate totalmente la cheremul sistemului. Cei care comentau, erau internați în pușcării și lagăre de exterminare, azile, sau executați la marginea localității. Îți dai seama cum era să ajungi pe mâna căruiva diavol torționar de gen Vișinescu, care până și la senilitate se comportă ca o bestie… în timp ce primește pensie uriașă, ca semn al respectului pe care sistemul îl are față de asemenea satane. Niciodată nu se va cunoaște numărul oamenilor care au fost făcuți să dispară, aruncați de sistem în gropi fără semne, ca niște câini uciși. Nu doar că averile erau la cheremul lor, și libertatea, și viața… dar au băgat o frică în oameni care așa rămâne și peste generații. Frica de sistem, ura față de sistem, neîncrederea în ideea că omul poate să fie liber și demn.

 

Cine a dat dreptul armatei să îi vâneze pe cei care doreau să scape de foametea și disperarea din țară… și tot armatei dreptul să împuște oameni în centrele orașelor? Iar cei care au managerizat dezastrul, sunt fix aici printre noi: ei și urmașii lor controlează și azi tot ce mișcă… ei decid cine trăiește și cine moare. Poate nu prin mijloace atât de evidente cum era mai demult, ci prin mecanisme mai subtile, mai perverse, dar esența este aceeași.

 

Leprele veneau noaptea după oameni, să îi ia de acasă, din familie… și veci să nu mai fie văzuți; aceste lepre nu au dispărut în neant, ci și-au pus papion. Ei și copiii lor sunt azi respectabili domni senatori, domni prefecți, domni procurori, domni industriași, domni primari, demni ambasadori, domni de toate felurile. Adică, este domnie pe aici.

 

Cine a decis că omul, cetățeanul – teoretic deținătorul puterii, poate să fie ucis prin milioane de taxe și impozite și accize și alte taxe… încât de facto este veșnic pe marginea prăpastiei? Cine a creat sistemul prin care micile firme au ocazia să aleagă între faliment și ilegalități… a risca să mori de foame sau a risca pușcăria? În timp ce marile corporații transnaționale dictează legile, în propriul lor interes. Cine a decis că anumite categorii profesionale vor avea salarii și pensii uriașe – securiști, milițieni, torționari și alte mizerii, cine a decis că sutaniștii nu trebuie să plătească impozite? Cine a decis că marea majoritate trebuie să suporte lipsa de perspective, să ducă bolile fără acces la medicamente? Cum au fost alungați în emigrație milioane și milioane de oameni? Acolo unde aveau șansa să devină niște slugi plătite încât să nu moară de foame.

 

După o scurtă perioadă de euforie la căderea dictaturii comuniste, oamenii au văzut că orice ar face, ei au menirea să fie simple gunoaie exploatate de sistem. Restitutio in integrum? Puteai să mergi de un milion de ori la reprezentanții sistemului, pentru a primi înapoi ceva din averea strămoșilor – confiscată de statul dictatorial, strămoșul statului mafiot; veșnic lipsea încă ceva la dosar, încă o foaie. Și treceau anii, și oamenii mureau cu dosarul. Asta așteptau cei care râdeau de el când venea cu speranțe naive… să i se facă dreptate lui, cetățeanului. Sisteme întregi, cu birocrație și acte false și mafioți care preluau „drepturi litigioase”… și să vezi minune… când omul sărman vindea drepturile lui (sau murea…), imediat sistemul se punea în funcțiune iar averile ajungeau unde trebuie. Cu asemenea acte false, cu rea-credință, orice politruc putea să își facă o colecție de 6 case. Nu doar din cauza sărăciei și a dezastrului economic, ci și din cauza înjosirilor fără de sfârșit la care te expunea sistemul… 4 milioane de oameni au decis că nu mai are nici un sens să rămână în această cloacă marginală. 4 milioane, and counting.

 

Deci, omul se naște liber și își făurește viitorul. O ieșire pe la periferie îți arată cam cât de liber se naște omul. Și cam ce viitor își făurește. Cam care sunt șansele reale, nu ideile fără baze. Oricum, întotdeauna a fost dură viața, și la alte specii, și la oameni. Dar pare destul de interesant să constați că am devenit atât de perfecți europeni încât nu doar că omul nu se naște prea liber, dar nici nu se mai naște.

 

Cum e sistemul care prin mecanismele lui interne reușește să poziționeze în funcții decizionale… tot felul de scursuri, târfe proaste, fiicele și amantele politrucilor, jefuitori ai avuției publice, inculți agramați cu stil medieval, defrișatori de parcuri naționale, vânători ucigași cu sânge rece, urmașii jegurilor comuniste, copiii milițienilor și securiștilor care ucideau oameni din plăcere? Te puteai aștepta să fie bine?

 

Cine a decis că țăranul nu are dreptul să vândă altor oameni laptele de la vacă? Oare cine a delegat responsabilitatea structurilor ultrabirocratice care toarnă milioane de legi… inclusiv reglementează curbura bananelor sau castraveților în Uniunea Europeană? Probabil că urmează să reglementeze și forma unor alte chestii asemănătoare. Cum de libertatea este teoretică iar constrângerile și reglementările de milioane de feluri sunt practice? Cum a ajuns omul liber să nu mai aibă dreptul să iasă de pe potecă? Cum a ajuns omul modern atât de singuratic, atât de timorat, atât de nesigur de sustenabilitatea vieții lui, atât de prins între milioane de taxe și obligații de toate felurile, atât de reglementat de milioane de legi pe care nici nu are cum să le știe dar evident le încalcă de mii de ori… încât doar trece pe stradă, mai cenușiu și mai neînsemnat decât orice strămoș al lui. Mai penibil decât viermele și neanderthalianul.

 

© dr. Peter Lengyel

 

Acest articol a fost publicat în umane. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Sistemul

  1. Ioan Berci via FB zice:

    Sa devenim europeni, oameni moderni,oameni stresati, oameni care se umilesc, oameni bolnavi prin otravirea corpului cu ajutorul stiitei, oameni care se identifica cu caracterul lor, oameni singuri,….Stii care -i culmea singuratatii? Sa nu te mai caute nici macar martorii lui Iehova.

  2. Laura Alexandrov via FB zice:

    NU speram nimic nici atunci, stai linistit! De aceea revolutia a fost un soc. Bietii oameni! Nici nu le venea sa creada ca se intampla asta! Mergeau spre oras, la primarii cand au iesit din casa, cu totii, si acolo se ascundeau dupa copaci, nu cumva a doua sau a treia sa vina sa ii ridice cineva de-acasa, noaptea… Si acum chiar se folosesc aceleasi tehnici de intimidare ca atunci. Imediat ce s-a anuntat ca se iau fel si fel de masuri impotriva celor din strada, unii chiar si-au pus problema..

  3. Steppen Wolf ·via FB zice:

    Am fost acasă la Sinaia și Brașov săptămâna trecută. Exact același lucru l-am remarcat și eu: chipuri triste, îmbătrânite și acea privire binecunoscuta. Parca retrăiam sfârșitul anilor 80.

  4. Doru Ruşti via FB zice:

    am încerceract cândva să fac o statistică și a reieșit că-n „obsedantul deceniu” cam o zecime din populația RO a făcut pușcărie politică (cu durate variabile, de la luni la decenii), iar o zecime dintre cei închiși au murit încarcerați; un procent destul de bun pt.Vișnescu & Co, nu-i așa?…

  5. ... via FB zice:

    Istoricul Dinu C. Giurescu, fost informator al Securității, cu numele de cod “Darius” – cetățean de onoare al Capitalei

    http://revista22.ro/70260865/istoricul-dinu-c-giurescu-fost-informator-al-securitii-cetean-de-onoare-al-capitalei.html

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s