Zboruri albe peste Valea Ronișoara

Iarna se conturează foarte bine caracterele generale ale peisajului. Pe fondul alb care acoperă zonele înierbate se desenează perfect fiecare tufă, fiecare arbore, orice construcție, gard, fiecare claie de fân. Incredibil cât de perfect se vede. Te uiți la poze făcute din cer și bei un nectar,… și vezi interrelații, patternuri peisagistice care nu au mai fost analizate de nimeni. Este un fel de ecologie de secol 21, permisă de tehnologiile care au adus totalmente altă perspectivă decât cele troglodite sau lipite de pământ. E ceva înălțător în toată viziunea asta de sus.

Ronișoara are un bazin oarecum diferit de cel al altor ape din Maramureș… în sensul că nu are un sector montan. Alte cursuri care să aibă zeci de kilometri de la izvoare până la vărsare… au sectoarele lor montane, așa cum este în cazul văilor Săpânța, Mara, Cosău, Iza, Vișeu, Ruscova, de valea Vaser să nici nu mai zic. Din acest punct de vedere, bazinul Ronișoara este cel mai depresionar dintre văile maramureșene, non-montan prin excelență. Dar până și așa – fără munte – aria deține destule valori naturalistice, peisagistice care să o facă o destinație atractivă, interesantă.

 

DCIM100MEDIADJI_0076.JPGDCIM100MEDIADJI_0081.JPGDCIM100MEDIADJI_0086.JPGDCIM100MEDIADJI_0098.JPGDCIM100MEDIADJI_0141.JPGDCIM100MEDIADJI_0151.JPG

Din punct de vedere peisagistic pare neverosimil de frumos ceea ce se vede de sus. Dacă schimbi perspectiva asupra zonei, și nu te mai strecori cu mașina pe șoseaua ce trece prin pădure, ci vezi de sus de la 500 de metri deasupra copacilor cum arată landșaftul… ai o poveste totalmente nouă. Din mijlocul pădurii nu ai cum să estimezi unde este cel mai înalt punct din împrejurimi… pe culmea Dealurilor Maramureșului, cele care despart bazinul Vișeului de bazinul Izei. Totodată, nu ai cum să percepi dacă prin pădure există zone tăiate, sau se menține destul de compactă… dar dacă privești de sus se vede fiecare arbore. Și se vede și fiecare arbore – lipsă. Naturalistul, și orice om ce păstrează încă un fel de suflet, are senzația de plăcere să constate că mai există locuri unde pădurea nu este ciopârțită. Aceste zone evident că nu sunt enorme, dar măcar ai posibilitatea să faci câteva cadre despre integritatea locală cvasi-naturală… adică despre un peisaj silvatic ce nu a fost agresat la modul vizibil în timpurile foarte recente. Șoseaua ce trece printre arbori arată acceptabil, chiar oferă o senzație plăcută: deși locul este accesibil, el nu a fost (încă) devastat.

DCIM100MEDIADJI_0010.JPGDCIM100MEDIADJI_0011.JPGDCIM100MEDIADJI_0018.JPGDCIM100MEDIADJI_0031.JPGDCIM100MEDIADJI_0048.JPGDCIM100MEDIADJI_0056.JPGDCIM100MEDIADJI_0043.JPGDCIM100MEDIADJI_0013.JPGDCIM100MEDIADJI_0005.JPGDCIM100MEDIADJI_0065.JPG

Localitatea Coștiui este situată într-un sub-bazin al Ronișoarei, înconjurată de dealuri joase, dispuse ca o potcoavă. Mai ales dealurile dinspre sud de localitate au păduri destul de consistente, dar ceva fragmente de păduri se mai păstrează și pe culmile dealurilor dinspre vest și nord. Minele de sare care au existat aici, prin prăbușirea unora dintre săli au dus la formarea unui mare lac salin, dar prăbușirile ulterioare ale unor versanți au dus la colmatarea aproape completă a cuvetei lacustre. Acum apare evident în peisaj locul de unde prăbușirile au dislocat mari cantități de roci, lăsând „răni” sub formă de prăpastie. Se vede bine și relieful haotic rezultat din prăbușirile minelor, alunecările de teren, acumulări de sedimente aduse de pe versanți, formarea de zone lacustre, mlăștinoase, tufărișuri șamd. Adică, ai un relief rezultat din combinația intervențiilor antropice (extragere de sare) și a fenomenelor declanșate de instabilitate. Dacă te uiți de sus, poți doar spera ca unele mine de sare încă neprăbușite… să nu fie situate sub aliniamentele de case. Bănuiesc că trebuie să existe pe undeva o hartă a lor.

DCIM100MEDIADJI_0013.JPGDCIM100MEDIADJI_0012.JPGDCIM100MEDIADJI_0010.JPGDCIM100MEDIADJI_0007.JPGDCIM100MEDIADJI_0006.JPGDCIM100MEDIADJI_0005.JPGDCIM100MEDIADJI_0004.JPGDCIM100MEDIADJI_0019.JPGDCIM100MEDIADJI_0024.JPGDCIM100MEDIADJI_0026.JPGDCIM100MEDIADJI_0016.JPGDCIM100MEDIADJI_0035.JPGDCIM100MEDIADJI_0040.JPGDCIM100MEDIADJI_0044.JPGDCIM100MEDIADJI_0046.JPG

În zona de nord-nord-est a bazinului Ronișoara se constată existența unor întinse terenuri înierbate, parcele de fânațe; acestea pot avea ici-acolo aliniamente de tufe și ici-acolo câțiva copaci. În zonele mai joase, mai aproape de firul văii, unde terenul este orizontalizat în lunca inundabilă, o parte este utilizată ca teren arabil, unde se cultivă porumb, dovleci, păstăi șamd. De sus se vede la perfecție traseul fostei mocănițe Sighet-Coștiui, acum un drum rural banal. Îți poți imagina cam ce plăcută trebuia să fie o călătorie cu trenulețul, prin acest peisaj de poveste. Doar că totul a fost distrus. A mai rămas terasamentul, câteva poduri cu structură metalică în locurile unde traseul căii ferate traversa apele Ronișoarei… și a rămas ideea că a existat. Când îți imaginezi ce splendoare putea să fie mocănița pe valea Ronișoara, se conturează senzația că dacă nu era desființată de oligofreni… acum putea să fie cea mai mare atracție a acestei zone, ceva care să impulsioneze dezvoltarea turismului… eco-turismului. Doar că nu ai cu cine.

DCIM100MEDIADJI_0054.JPGDCIM100MEDIADJI_0055.JPGDCIM100MEDIADJI_0056.JPGDCIM100MEDIADJI_0057.JPGDCIM100MEDIADJI_0059.JPGDCIM100MEDIADJI_0060.JPGDCIM100MEDIADJI_0061.JPGDCIM100MEDIADJI_0064.JPGDCIM100MEDIADJI_0065.JPGDCIM100MEDIADJI_0066.JPGDCIM100MEDIADJI_0072.JPGDCIM100MEDIADJI_0075.JPG

În zona central-estică a bazinului Ronișoara de sus se văd bine culmile care despart diferite sub-bazine, terenuri înierbate (fânațe, pășuni), zone presărate cu livezi bătrâne. Spre sud și spre est se văd mai departe zonele cu pădure, iar mai aproape apar cele două localități, Rona de Sus și Rona de Jos. Iluminate cu ultimele raze de soare de la apus, în nuanțe roz și vineții, dau senzații de peisaje selenare, sau idilice locuri în care ai dori să îți găsești fericirea.

DCIM100MEDIADJI_0002.JPGDCIM100MEDIADJI_0003.JPGDCIM100MEDIADJI_0005.JPGDCIM100MEDIADJI_0006.JPGDCIM100MEDIADJI_0008.JPGDCIM100MEDIADJI_0009.JPGDCIM100MEDIADJI_0019.JPGDCIM100MEDIADJI_0023.JPGDCIM100MEDIADJI_0029.JPGDCIM100MEDIADJI_0034.JPGDCIM100MEDIADJI_0060.JPGDCIM100MEDIADJI_0065.JPGDCIM100MEDIADJI_0071.JPGDCIM100MEDIADJI_0075.JPGDCIM100MEDIADJI_0027.JPGDCIM100MEDIADJI_0026.JPGDCIM100MEDIADJI_0037.JPG

În zona sud-vestică a bazinului, pe interfluviu dintre Valea Ronișoarei și Valea Stejarului, constați existența unor păduri frumoase. Evident că există și zone marginale puternic agresate, dar cât să faci câteva cadre care să arate cam ce splendid ar putea să arate peisajul natural… mai ai ocazia. Se văd și livezi bătrâne, tufărișuri, precum și gospodării mai mult sau mai puțin izolate, așa cum există în multe zone despădurite ale bazinului.

DCIM100MEDIADJI_0083.JPGDCIM100MEDIADJI_0088.JPGDCIM100MEDIADJI_0089.JPGDCIM100MEDIADJI_0092.JPGDCIM100MEDIADJI_0093.JPGDCIM100MEDIADJI_0094.JPGDCIM100MEDIADJI_0097.JPGDCIM100MEDIADJI_0098.JPGDCIM100MEDIADJI_0101.JPGDCIM100MEDIADJI_0104.JPG

Privit de sus peisajul aflat în zona Muzeul Satului arată ca un mozaic de fâșii de pădure pe ariile mai înalte ale dealurilor sau pe versanții abrupți, tufărișuri, zone înierbate (fânațe și pășuni), terenuri arabile, gospodării, drumuri șamd. Se vede traseul meandrat al cursului Ronișoarei… care pe maluri are arbori și tufărișuri; în zare se pierde undeva spre vest, în locul de vărsare a apelor în râul Iza.

DCIM100MEDIADJI_0073.JPGDCIM100MEDIADJI_0078.JPGDCIM100MEDIADJI_0079.JPGDCIM100MEDIADJI_0080.JPGDCIM100MEDIADJI_0084.JPGDCIM100MEDIADJI_0087.JPGDCIM100MEDIADJI_0129.JPGDCIM100MEDIADJI_0137.JPG

Ronișoara se varsă în Iza undeva între Sighet și Vadu Izei. Se poate remarca ușor locul de vărsare, existând un traseu sinuos-meandrat al apelor plus vegetație arborescentă și tufăriș, un adevărat coridor ecologic. În acest peisaj evident că atenția este atrasă de cursul râului Iza, care șerpuiește la baza dealurilor. Când vezi apele râului Iza, aproape că nici nu bagi în seamă cursul nesemnificativ peisagistic al sectorului Ronișoarei aproape de zona de vărsare. Parcă e neverosimil că Ronișoara adună ape din atât de mare suprafață, începând de la pădurile de pe Hera până la Sighet… și totuși este un fir de apă aproape nesemnificativ… când îl compari cu Iza. La zona de vărsare, de sus privit, ai zice că e o apă care nu are nici un nume.

DCIM100MEDIADJI_0138.JPGDCIM100MEDIADJI_0158.JPG

© dr. Peter Lengyel

 

to share or not to share?

Acest articol a fost publicat în Zboruri prin Maramures. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Zboruri albe peste Valea Ronișoara

  1. Tibor Andorfi via FB zice:

    un domn TELEGDI fost director la praid o data de foarte multa vreme a zis ca numai o treime din ocne sunt cunoscute din arhive restul s-a distrus o data cu incendiul din fosta arhiva de lemn din COSTIUI, asta din auzite

  2. teoivanciuc zice:

    Toate ocnele medievale şi din epoca modernă de la Coştiui, 23 la număr, sunt cunoscute şi marcate pe o serie de hărţi începând din anul 1755.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s