Partidele politice, ieri și azi

Acum e sfârșit de ianuarie 2017… dar când vezi care este atmosfera socială… poate este bine să îți aduci aminte de câteva aspecte ale alegerilor din decembrie 2016. Am scris atunci un text, care nu a fost postat pe blog, dar parcă acum este la fel de actual ca atunci când a fost scris.

 

Text scris în decembrie la alegeri:

 

Ghinion, pas cu pas? – Alegerile din decembrie 2016

 

Un articol despre alegerile astea, fără prea multă vehemență, dar cu exprimare destul de plastică despre situație. Problema este că textul ar ajunge să fie jignitor pentru destul de mulți oameni… dacă îl scriu sincer. Iar dacă nu are sinceritate, ce sens mai are să fie scris? Este exprimarea unei păreri despre situație. Obiectiv oricum nu are cum să fie… nimeni. Maximum ce poate să fie în acele idei și senzații tari transpuse în cuvinte… este un fel de echilibru, un fel de rezonabilitate… și foarte multă sinceritate. Care doare.

 

Ar trebui descrise rând pe rând marile entități politice, în câteva paragrafe. Cum sunt ele și de ce au ajuns în situația actuală. Și care este raportarea mea ca individ la acel „blazon”. Ce senzație îmi produce. Partea mai nasoală este că vrând/ nevrând… cumva trebuie să faci referire la anumite persoane, și le pui niște epitete care să descrie felul de animal politic sau de hoit politic sau de puturoșenie politică despre care vorbești. Ghinion. Apoi, trebuie să îi pui un titlu care să atingă esențialul. Spre exemplu: Ghinion, pas cu pas. Dacă ești sincer, până la finalul articolului reușești să îi jignești pe toți… sau aproape toți.

 

PSD. Cum cred că este perceput acest partid de oamenii din preajma mea? Evident că și acest partid include și persoane rezonabile, unele chiar culte și binevoitoare, dar nu despre excepții vorbim aici ci despre caracteristicile mai generale. Te întrebi, de unde vine acest partid? Și ce schelete are în dulapuri? Ce filiație comunistoidă pe traseul PCR, FSN, PDSR, PSD a creat caracatița de azi? Odată cu noul regim de după 1989, regruparea agitatorilor comuniști din eșaloanele 2 și 3 a dus la splendoarea numită FSN; au fost organizate cu succes mai multe mineriade, securiștii au regizat evenimentele de la Târgu Mureș (care puteau scăpa de sub control și aveai aici un alt Kosovo), au fost marginalizate și destructurate firave forțe pro-vest, pro-civilizație. Sub sigla socială… a unei pretinse focalizări pe îmbunătățirea vieții oamenilor mai săraci, au fost dezvoltate extraordinare mafii cu baroni locali care mai de care mai putrezi de bogați. Averi absurde provenite din activități agresive de spoliere a avuției publice, mafiotisme de toate felurile combinate cu o bună organizare și o extraordinară capacitate de a manipula uriașele mase de oameni săraci și inculți… sunt câteva caracteristici esențiale, pe care le putem denumi factori de succes. Combinația PSD cu BOR este o simbioză prin care banii din taxe și impozite sunt pompați spre sutaniști în schimbul orientării credincioșilor spre urnele comunistoide. Este alintat sub denumirea de Ciumă Roșie.

 

Din câte pare, procentul mare obținut de PSD se bazează pe uriașa cantitate de sărăcie materială și intelectuală, primitivismul și credulitatea medievală, ușurința cu care aceste mase largi aflate pe la periferia societății pot să fie momite cu tot felul de promisiuni jenante pronunțate sobru de mafioții în blană de oaie. Totuși, până și această stare deplorabilă atât de răspândită în zone rurale… și urbane ale sudului și estului… nu explică situația până la capăt. Voturi au venit și dinspre mase mari de oameni chiar din zone urbane, și chiar din nord-vest… și nu doar de la cei mai ne-educați. Dacă exista o contrapondere credibilă, funcțională, viguroasă… nu se putea ajunge la situația de acum… când în jurul bastionului comunistoid prăpastia este foarte mare.

 

Hai să presupunem că există un sistem în care votul proștilor inculți este echivalent cu cel al deștepților educați. Se constată empiric… disproporția dintre numărul mare de oameni relativ proști și inculți față de numărul relativ mic de oameni deștepți și educați. Se constată, tot empiric, că este mult mai ușor să manipulezi marile mase de inculți proști… deoarece aceștia au o naivitate extraordinară, o foarte scurtă ținere de minte și pot să fie momiți cu promisiuni populiste lipsite de orice contact cu realitatea. Pentru a avea succes electoral în acest sistem, mesajul trebuie targetat către marile mase de naivi creduli. Chiar dacă ești un mafiot politic ordinar, dacă ai stil de a vinde gogoși electorale uriașelor mase de fraieri… ai toate șansele să produci rezultate zdrobitoare. Iar când nu ai o contrapondere politică bine structurată și performantă intelectual… succesul populismului mafiot poate să fie zdrobitor. Și mai zdrobitor decât cel de acum.

 

PNL. Cu rădăcini istorice, liberalismul este legat ideatic de prosperitate, afaceri, burghezie, capitalism, dezvoltare prin forțele proprii, elitism, meserii liberale în care nu prea ai șef care să îți dicteze șamd. După 89, ieșind din dezastrul național-comunismului… o asemenea abordare deși fresh și de viitor european… nu a avut bazele prea consistente în electoratul preponderent incult și sărac… mai mult primea voturi ca efect al repulsiei față de comuniștii-socialiști-mafioți. Actualul PNL, rezultat din fuziunea PNL și PDL a avut și are o gravă criză de leadership care îi subminează prezentul; situația asta jalnică a adus pe scenă și politrucul Iohannis… un ghinionist care din meditații a făcut 6 case și care din scârba provocată de parșivul Ponta a ajuns să devină președinte… prin ricoșeu. Atât de jalnic a fost Ponta-PSD la acele alegeri prezidențiale încât tinerii au ieșit masiv și au votat acel oricine care era contracandidatul lui. Politrucul Iohannis, îngâmfat și autosuficient, cu nemărginită dibăcie a susținut în fruntea partidului o anume Alina; ea este destul de frumoasă (în comparație cu Dragnea), dar avea mari probleme dacă dorea să capteze atenția privitorului pentru 1 minut măcar. Pentru 2 minute, era cam imposibil. Problemele apărute cu buldogul care reprezenta jumătatea mai cerebrală din conducerea bicefală a partidului, lipsa completă a unor lideri cât de cât carismatici și coerenți (cum erau cândva Tăriceanu și apoi Antonescu), au creat o situație în care speranțele mai mari nu aveau nici o bază în realitatea momentului.

 

Încercarea PNL de a face imagine pe seama cooptării medicului Leon Dănăilă… din câte pare, nu a avut nici un fel de succes. Deși un om respectabil, un profesionist desăvârșit în domeniul lui de specialitate cât a fost activ, totuși vârsta prea înaintată, lipsa de vigurozitate dată de starea de senescență, câteva declarații destul de „aiurea în metrou” despre (in)capacitățile femeilor… au creat un fel de situație destul de penibilă. Plus că impresia era că a fost folosit ca o mascotă… deloc etic sau convingător. Mai ales că potențialii alegători liberali nu sunt niște gloate primitive atât de ușor de manipulat cum sunt marile mase de tractoriști pe care se bazează PSD… cu atât de mult succes. Dacă aveai măcar vreo 15-20 de personalități adecvate, credibile, animale puternice intelectual… cu care PNL să iasă în față, era altceva, dar așa, cu un singur medic bătrân și Alina lângă el… mesajul a fost pur și simplu dezastruos; parcă mai tare sublinia situația din vârful zonei liberale.

 

În societatea reală… cu sărăcia materială și intelectuală care afectează uriașe mase de oameni… din start liberalismul este în poziție mai puțin promițătoare. A priori, proporția celor de orientare liberală, a celor destul de deștepți și destul de viguroși să își poată pune probleme de acest gen, nu o să fie majoritară în ceva societate șubrezită de dezastrele național-comunismului, ținută acum în obscurantism religios medieval. Liberalismul se adresează unei zone mai performante din societate… adică oameni pe care nu îi fraierești ușor. Rezultă de aici că trebuie să ai ceva de zis pe bune, să ai măcar o minimă credibilitate. Ca să îi mobilizezi pe cei inteligenți, trebuie să ai o dăruire și o inteligență care să îi convingă… iar ei au un scepticism structural… adică nu sunt ușor de convins. Nu le poți da pixuri și găleți și calendare și mărgele colorate să îi atragi la vot… că nu ai de a face cu dobitoace.

 

Am impresia că nu e prea multă adecvare să încerci să îi convingi pe sclavi de splendoarea liberalismului. Să zicem că ajungi să discuți cu muncitorii în pauză… când este întreruptă puțin munca de la banda rulantă. Ce poți să le zici despre liberalism când ei habar nu au ce înseamnă termenul libertate? Ieșiți la lumină din hala obscură, puțin amețiți de aburii vopselelor, asurziți de huruitul utilajelor… se uită la tine și nu au cum să perceapă ce zici. Așteaptă să iasă din fabrică, să se ducă să asculte manele și să bea bere noroc la 3 litri… și sunt foarte deschiși la populismul mafioților care vin cu promisiuni pre-calibrate pentru aceste forme de viață.

 

PNL era și este cea mai mare și mai puternică forță politică aptă să reprezinte o alternativă la dominația PSD. Doar că din păcate pentru țara asta, PNL a avut o serie de eșecuri, ghinion peste ghinion. De la faptul că un om atât de puțin viguros intelectual cum este Iohannis a ajuns președinte cu suportul acestui partid, iar apoi a cam uitat aproape instantaneu de proveniența lui și a fost preocupat de distracție, călătorii, lux și multă indiferență & tăcere… a contat mult. Apoi mr. Klaus Werner și-a pus guvernul lui, așa-zișii tehnocrați cu Dacian Julien în frunte. Desigur, acest fiu de milițian are atuurile lui, Cioloș a ajuns și comisar european… dar dacă vezi efectele pe la noi în domeniul lui de expertiză… anume agricultura… se cam alege praful și pulberea. Nu rămâne nimic viu. Cât privește guvernarea tehnocrată, deși aparent are caracter mai puțin mafiot decât cel care a fost înainte… totuși a fost și este atât de searbădă, atât de vagă și atât de lipsită de rezultatele sperate, încât până și ideea de tehnocrație a fost spartă la față. Dorința lui Cioloș de a continua guvernarea… chiar și dacă mandatul lui era unul limitat… plus reținerea lui de implicare directă în bătălia politică… au creat o situație atât de confuză încât mulți se uitau cu neîncredere la tot acest fenomen din ce în ce mai aberant. Cât de ciudat este ca PNL să nu aibă ofertă de personalitate politică dinspre interior pentru a conduce guvernul… și face pașii aceștia de auto-discreditare? Ca efect al seriilor de greșeli strategice, a unor ghinioane peste ghinioane, PSD – Ciuma Roșie a câștigat masiv procentaj electoral, absorbind din zona indecișilor oamenii care constatau gradul de disoluție și de dezorganizare, poate chiar și lipsa de viziune din zona liberală; iar o mare parte a tinerilor inteligenți a preferat USR, foarte vag conturat, dar credibil ca potențială speranță de normalitate.

 

USR, o apariție recentă, a avut o dinamică pozitivă, atrăgând voturi dinspre tineri, oameni care speră în schimbare în bine, care au o educație peste medie. Era un fel de nouă promisiune, cu câteva caracteristici de autenticitate, incluzând persoane credibile din comunitățile locale. De la un ziarist care luptă contra cianurizării la un activist local care gândește agricultură bio… aveau ceva ofertă. Iar de la 0 au făcut un pas consistent în sus. Întrebarea este cât de tare o să se poată menține în stil relativ pur… și cât de mult corupe puterea… cât de repede? Odată cu viața politică, alianțe, compromisuri, acces la putere decizională, interese politice reale… există riscul unor derapaje poate chiar rapide. Distilarea unui leadership capabil o să reprezinte o problemă și aici. Oricum, la alegerile din decembrie 2016 au făcut o fentă frumoasă.

 

UDMR. Ca entitate politică coagulată pe baze etnice, are atuul voturilor maghiare, dar are și limitarea procentuală/ numerică dată de aceste voturi. Susținerea intereselor comunității maghiare prin prezența politică este cea mai benefică dintre variantele posibile. În această zonă ecotonală, a interferențelor etnice și culturale, cum este Transilvania, comunitatea maghiară are nevoie de a avea încredere în ceva viitor trăibil și atractiv, în care să își poată menține limba, cultura, stilul de viață, autonomia cât mai mare în fața unor interferențe dinspre direcții aberante – exact așa cum au nevoie comunitățile românești din Ucraina sau din Serbia sau mai știu eu de unde. O bună înțelegere și o acceptare a celuilalt este benefică și vitală în aceste zone cu valori diferite și comunități multietnice complexe. Cam cât de important este să reduci tensiunile și să păstrezi pacea socială, îți devine mai evident dacă dai o tură prin apropiere, prin zonele minate sau peisaje urbane și rurale pustiite de conflictele diabolice din fosta Iugoslavie… care au lăsat dezastre nenumărate în urma lor. Dar, poți să mergi și în alte țări vecine dacă vrei să vezi cam unde poate duce lipsa de înțelegere și de respect… reciproc. Apartenența noastră la Uniunea Europeană și soluționarea problemelor prin discuții politice, găsirea compromisurilor reciproc acceptabile… oferă speranța înțelegerii între oameni.

 

Desigur, nici UDMR nu este o colecție de sfinți. Dinspre comunitatea maghiară este frecventă senzația că cei votați își văd în primul rând de interesele lor personale… și doar puțin (spre deloc…) îi interesează să reprezinte interesele comunității maghiare în structurile de putere. E greu de evaluat ce a făcut și ce nu a făcut câte un deputat sau senator, sau un primar ori consilier local… și mai ales este greu de comparat cu ce se putea face. Una este teoria și alta este realitatea. Totuși, combinația politicii cu afacerile, înavuțirea destul de rapidă a unor oameni și dispariția pădurilor din unele zone… au ajuns un fel de folclor urban… cu baze mai mari sau mai mici sub formă de cioate. Nepotismul și variate alte ciudățenii, compromisuri de toate felurile pentru a obține funcții… comportamentul cu nasul pe sus chiar când nu există nici un fel de motive intelectuale sau etice care să susțină un fel de superioritate față de alegători… și multe altele sunt prezente și aici. Oricum, nu îi este ușor acestei formațiuni să facă echilibristica între cerințele formulate de alegătorii pe care îi reprezintă, eventual presiunea dată de alte formațiuni maghiare mai puțin docile – pe de o parte, și comportamentul anti-maghiar real sau aparent al formațiunilor cu care ar putea să intre în coaliție – pe de altă parte. Una peste alta, din câte pare, până acum UDMR a fost o entitate politică destul de loială în coalițiile în care a participat și a fost un factor de echilibru… poate chiar și un model pentru alte formațiuni politice mai haotice, mai lipsite de coerență și comportament rezonabil.

 

ALDE și PMP sunt două structuri speciale, formate în jurul unor personalități politice care au trecut (probabil) de punctul lor maxim de putere-politică… dar care nu au chef să dea de mâncare la porumbeii din parc. Ambele sunt niște ciudățenii oarecum personale, care uneori pot să fie de folos la niște coaliții, pot să dispară, pot să fuzioneze sau se pot dezvolta… și nimeni nu poate să prevadă care o să fie viitorul lor. Cel mai probabil este să rămână niște jucători marginali, cu importanță limitată.

 

Ce lipsește de pe scena politică? Partidele ecologiste, verzi, sunt atât de jalnice încât nu au nici un fel de relevanță; sub sigle eco se ascund tot felul de jălnicii securiste, lipsite de orice credibilitate.

 

În cercurile mai elitiste se vorbește mai ales despre dezastrul acestor alegeri în care Ciuma Roșie a infectat masiv viitorul – care oricum nu părea prea splendid. Totuși, există și câteva aspecte perfecte. Faptul că tanatocenoza bătrânilor-securiști de la PRM a fost asanată pentru o vreme… și acel cancer este pe bune mort în păpușoi, faptul că funarismele și alte idioțenii similare nu au putut să propulseze în Parlament ceva veche sau mai nouă structură de național-securiști din generația mai recentă… sunt semne care dau un fel de speranțe de normalitate pentru viitor. Este un semn bun că aici extremismul agresiv nu a putut să prindă noi rădăcini – nici în aceste vremuri destul de jalnice și destul de riscante… când oricum toată Europa și America prezintă mari derapaje care pot repede să ajungă la dezastre de neimaginat. Ce este perfect cum este? Tot felul de formațiuni politice naționalist-securistoide au ajuns să fie trasă apa după ele.

 

Cam ce tipuri de oameni au afinități de acestea extremiste? Este nedrept dar este realitatea că Vișinescu, un torționar diabolic… a supraviețuit până azi… când demult nu mai există nici măcar oasele celor pe care i-a chinuit până la moarte; el și alții ca el primesc pensii uriașe, pentru serviciile de călăi și bestii… pentru eforturile depuse în maltratarea deținuților politici. Este cumva revoltător să vezi oameni (oameni?) care înainte de 1989 făceau parte din securitatea de pe vremea dictaturii național-comuniste… sau erau colaboratori ai acesteia… au azi nesimțirea să candideze pentru un loc în Parlament… în 2016. Dezastrul acela al deceniilor catastrofale – cu situații greu de descris – nu putea să se întâmple fără ei, torționari, informatori, diavolii de toate felurile care au chinuit oamenii în moduri absolut greu de imaginat măcar… au nimicit nenumărate vieți umane și au distrus nenumărate familii. Vezi câte o satană de acest gen că mai are chef să cânte muzică populară. Incredibil, puțin. Gheorghe Turda – artist maramureșean. Pentru o secundă îți pică fața de rușine că trăiești pe planeta asta.

 

Frumos este când vezi că peste 60% dintre cei cu drept de vot, nu au votat;  o parte a acestor oameni a lipsit probabil din motive tehnice, că   nu au fost în localitatea unde puteau să voteze… dar oricum vasta majoritate nu a mers la vot pentru că nu a văzut nici un sens, nu a simțit nimic convingător din „oferta” etalată de partide. Este destul de penibil când vezi că întreaga clasă politică are o susținere de sub 40%. Dacă sunt sincer cu mine… înțeleg la perfecție această majoritate de 60% de indiferență și distanțare de mizerie.

 

Dacă arunci o privire spre compoziția noului parlament, vei vedea că este destul de bine reprezentată societatea, în ansamblul ei. Mafiile de toate felurile sunt bine reprezentate, de la mafia silvică la mafia vânătorii…; sunt reprezentate și meseriile tradiționale-vechi, prin seria întreagă de târfe de la diferite partide. Există destule argumente care să arate că baronii-mafioți ai PSD nu au nimic comun cu social-democrația. Din păcate, și în PNL există politruci inculți care nu au nici o șansă de a convinge votanți de tip liberal.

 

Desigur, toate acestea sunt impresii personale, sau extrapolate din impresii ale unor oameni din cercurile în care mă situez. Ele nu sunt un tip de realitate concretă, ci interpretări ale unor situații complexe. Și sinceritate. Nimic mai mult.

 

© dr. Peter Lengyel

 

Acest articol a fost publicat în Politice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s