Monogamie și Poligamie la Oameni

Dacă arunci o privire la cete de maimuțe, poligamia este destul de răspândită, inclusiv la specii apropiate de noi din punct de vedere evolutiv. Distracția sexuală manifestată ultra-abundent de cimpanzeii bonobo… nu am să o cataloghez, dar cei care au văzut analize despre viața lor socială o să înțeleagă exact ideea, aproape că ai impresia că toată societatea lor se bazează pe sex în combinații N luate câte K. Totuși, nu trebuie să uităm nici de gibonii care trăiesc în cupluri monogame, un fel de dragoste-iubire care ține o viață întreagă; un fel de situație idilică perfectă, pe care parcă nu ți-o imaginezi la animale non-umane, deși există la variate specii de mamifere și păsări. Deci, între rudele noastre apropiate avem ambele extreme, de la monogamie perfectă până la poligamie la fel de perfectă.

 

Îți poți imagina cam care a fost situația oamenilor din epocile glaciare. Pentru a avea șanse de supraviețuire și a avea urmași, era nevoie de relații stabile monogame; cât timp bărbatul își risca viața să meargă cu „gașca” să omoare ceva mamut, femeia stătea la adăpostul peșterii și avea grijă de copiii mulți – dintre care oricum majoritatea mureau de boli și condiții dure. Pentru ca bărbatul să aibă chef să își riște viața pentru a face rost de provizii și pentru femeie, trebuia să aibă senzația că este o relație profundă, că înseamnă mult pentru ea… mult mai mult decât alți gheboși brutali. Ea trebuia să se comporte foarte grijuliu cu el, să îl mențină dornic de a lupta pentru ea, pentru copii, pentru familia aceea naturală din peșteră. Și el trebuia să se comporte minunat cu ea, să nu o streseze în plus, că oricum existau probleme. Viața era scurtă, nu dura decât eventual 30 de ani, iar la vârsta asta arătai de parcă aveai 150. În perioada asta dură monogamia a devenit importantă pentru supraviețuire și reproducere cu succes, deși existau sigur tot felul de interferențe, care mai de care mai “speciale”. Oricum, în condiții tribale nu se prea putea ajunge la acea monogamie perfectă pe care o au gibonii care trăiesc doi în pădure… el și ea de facto fiind împreună permanent, căutând fructe sau cântând pe vârful copacilor.

 

În epocile actuale omul se comportă ca un ciudat pe acest plan. Și pe acest plan. Nici el nu știe ce este. Adică, își dorește idilic monogamie, dar se comportă de facto poligam. Își dorește, nu își mai dorește, habar nu are ce vrea. După câteva eșecuri de combinații monogame cu interferențe poligame de toate felurile, ajunge să își dorească să fie lăsat în pace. Să lasă pe malul lacului, să pescuiască. Sau să fie cel mai bun neurochirurg. Doar să nu mai pună încredere și suflet în nimic ce poate duce la durere sufletească. Să stea departe de orice sursă de fericire care se combină cu durere. Probabil că multe dureri de acest gen rezultă din situația că noi nu am clarificat deloc… suntem monogami sau poligami sau ce naiba suntem.

 

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în umane. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Monogamie și Poligamie la Oameni

  1. peterlengyel zice:

    The Guardian: Why have young people in Japan stopped having sex?

    „Both men and women say to me they don’t see the point of love. They don’t believe it can lead anywhere,” says Aoyama. „Relationships have become too hard.”

    (…)

    Mendokusai translates loosely as „Too troublesome” or „I can’t be bothered”. It’s the word I hear both sexes use most often when they talk about their relationship phobia. Romantic commitment seems to represent burden and drudgery, from the exorbitant costs of buying property in Japan to the uncertain expectations of a spouse and in-laws. And the centuries-old belief that the purpose of marriage is to produce children endures. Japan’s Institute of Population and Social Security reports an astonishing 90% of young women believe that staying single is „preferable to what they imagine marriage to be like”.

    (…)

    But he does like cooking and cycling, and platonic friendships. „I find some of my female friends attractive but I’ve learned to live without sex. Emotional entanglements are too complicated,” he says. „I can’t be bothered.”

    (…)

    She accepts that technology will shape the future, but says society must ensure it doesn’t take over. „It’s not healthy that people are becoming so physically disconnected from each other,” she says. „Sex with another person is a human need that produces feel-good hormones and helps people to function better in their daily lives.”

    https://www.theguardian.com/world/2013/oct/20/young-people-japan-stopped-having-sex

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s