Film: Herbarium Universitatis Clujensis

 

Era februarie 2016. Cluj.

 

Hai să presupunem că nu ai altceva decât un Sony Handycam, ceva ce dă senzația că este o nesemnificativă jucărie, o cameră digitală de 178 de grame. Camera video digitala Sony HDR-CX220E acum, în ianuarie 2017, costă 932 de Ron, adică cu ceva peste 200 de euro. La momentul achiziționării, cu un trepied banal, a costat ceva pe la 300 euro. O astfel de cameră are mod de înregistrare full HD (adică nu poate mai mult… nici vorbă de 4K), rezoluție efectivă de 2,15 MP; zoom optic de 27X, distanța focală echivalentă 35 mm este de 29,8 – 953,6 mm (adică, ai de la un fel de superangular până la un hiper-teleobiectiv). Crezi că se poate face o filmare decentă cu așa-ceva sau nici nu are sens să încerci? Desigur, nu poți avea pretenții exagerate, și dacă compari calitatea filmării cu ceea ce se poate face cu cealaltă cameră experimentată recent… mă refer la Blackmagic Ursa 4K… sigur este o uriașă diferență între ele; de la o cameră care nu cântărește nici măcar 0,2 kg, nu te poți aștepta să facă ceva similar cu una de 10 kg (cu obiectiv)… când ambele au tehnologie din aceeași generație; si diferența de preț este tot cam la fel de mare. Întrebarea este… din start este un rebut orice fel de film realizat cu aparatură sub 0,2 kg, cu preț de 200 de euro?

 

Ai ocazia să faci o încercare, să filmezi un interviu. Să faci un exercițiu, pentru început. Mai concret, eu puneam întrebări, iar colegul dr. Mihai Pușcaș de la Ierbarul Universității din Cluj răspundea, povestea, explica diferite aspecte legate de subiect. Faza este că în sala ierbarului nu existau decât ceva lumini de la neoane, de afară mai intra un fel de lumină în general fix din față, încât mai mult strica decât să ajute, spațiul era mic și nu aveai loc să te desfășori între dulapurile pline de plante. Ca să fie și mai interesant, el nu avea timp, așa că am făcut filmări în două zile consecutive; în una dintre zile a fost prezent și Roger de Freitas, cu care Mihai a avut o discuție interesantă. În spațiul de filmare dintre marile dulapuri pline de coli de ierbar… nu ai cum să alegi unghiuri perfecte… mai ales când totul este filmat live. Poți eventual să zici că ar trebui să stea acolo sau dincolo… cel pe care îl intervievezi, dar dacă ai prea multe comentarii, prea multe pretenții, ifose, cum să zică, ce să zică, să reia ceva că nu ai fixat încă un anume cadru șamd… riști să își piardă cheful și să zică: destul! Sau, să se simtă pe el că nu mai are chef de filmare… Așa că cel mai important este să lași lucrurile să curgă, să încerci să prinzi din zbor starea momentului, să preiei discuția, să existe o atmosferă degajată și sinceră și autentică… în care ne vedem noi, oamenii. Am mai filmat tot felul de detalii, coli de ierbar, semnăturile unor mari botaniști, detalii din volumele Flora României, microscop binocular… șamd, cadre care să fie utilizate la montaj. Era bine să fie 1.000 de plante filmate în ierbar, să ai un material ilustrativ mai bine vizibil; desigur, a scoate din dulapuri plantele acelea uscate și fragile… e mai ușor de zis decât de făcut. Dar, la viitoare abordări ale unor subiecte mai statice, e bine să ai în vedere să ilustrezi mai tare discursul verbal.

 

Aici nu ai actori profesioniști care să joace teatru ieftin, nu ai texte învățate-pe-de-rost, nu ai make-up artist, luminiști, sunetiști, regizori și asistenți de toate felurile, și nu se trag duble de nici un fel; nu ai graficieni, și nici efecte speciale create pe computer. Aici ai omul preocupat de științe botanice, ai ierbarul, ideile, o realitate de o sinceritate zdrobitoare. Ăștia suntem noi, biologii din secolul 21, în zona asta de la periferia Europei. La final de film nu sunt 10 minute în care să fie înșirate sute și sute de nume care au contribuit la respectiva „peliculă”. Aici e mai simplu.

 

Deci, aveai condiții de iluminare neadecvate, presiunea timpului, o cameră de 200 de euro. Cu o astfel de jucărie pusă pe un trepied la fel de chinezesc (la propriu), nu prea are sens să încerci să miști imaginea dreapta-stânga, sau sus-jos, că ai niște scârțâituri și niște mișcări sacadate care la montaj trebuie toate excluse (pe cât posibil). Așa că rămâne să pui camera pe trepied și să o lași să filmeze… când e momentul. Doar că omul nu stă unde era inițial, se mai mișcă, odată e prea sus, odată prea la stânga, iar dacă miști camera, ai și distrus filmarea.

 

Cred că nu îți imaginezi ca în astfel de condiții să rezulte un film de Oscar, ceva similar cu unul în care au fost investiți 15 milioane de euro pentru 50 de minute. Și, totuși! Cu toate aceste dificultăți, se poate face un film interesant, în care să fie ridicate tot felul de aspecte legate de cercetările botanice, de trecutul lor, de prezent și de viitor. Ce este asta? 700.000 de coli de plante… începând din 1760, Baumgarten, flora Transilvaniei, flora României, flora Europei și flora Planetei… specii dispărute, specii rare, specii noi pentru știință, specii invazive… Ciocîrlan, distrugerea habitatelor, transformări ecosistemice, taxonomie clasică, studii genetice, biogeografie moleculară, calitatea colecției, certificarea, semnăturile specialiștilor, dezvoltarea colecției, schimburi de plante cu alte herbare, studii de doctorat, dezvoltarea de concepte, dezvoltare de cunoaștere?

 

Dacă ai omul care să vorbească, și el poate să prezinte direct și sincer un domeniu de interes, deja ai o valoare în film; sigur naturaliștii, studenții la biologie și la geologie, cei de la geografie sau de la știința mediului au ce să vadă; și au ce vedea și alți botaniști, sau excursioniști, silvicultori, oameni care se ocupă de biodiversitate. Să vadă ceva despre rigurozitatea științifică, despre importanța specialiștilor adevărați care au lucrat aici multe generații indiferent de războaie sau alte dezastre, valoarea colecțiilor realizate cu munca de secole. Idei despre oameni, plante, Nyárády, Borza, Alyssum borzaeanum, despre holotipuri și “certificatele de naștere” ale speciilor, colaborare internațională, redactarea monografiei floristice, analiza realistă a situației celui mai bun ierbar din România în comparație cu cel mai bun din Marea Britanie. Eu zic că a meritat.

 

Un aspect foarte important este ca cei care apar în filme să aibă ocazia de a vedea materialul finalizat și să poată să își zică părerea, adică dacă apar unele chestii care să trebuiască excluse… să existe ocazia. O astfel de abordare creează o atmosferă de încredere și evită unele scandaluri care nu mai au cum să se nască.

 

În lumea actuală nu e timp să discuți 27 minute despre cel mai tare ierbar din țara asta. Sigur, nu e un subiect pentru marile mase. Oamenii au ajuns obișnuiți cu reclame colorate, totul plin de senzații tari. Dacă nu e ultra-dinamic și ultra-colorat… parcă nici nu există. Îți dai seama cam câte reclame faine au văzut cu tampoane absorbante și mâncare pentru câini… cum poate să concureze cu astea cel mai tare ierbar?

 

De ce e bine să faci un asemenea film… mă refer la camera de filmat atât de lipsită de pretenții? Pentru a testa echipamentele, ce poate fiecare și mai ales pentru a arăta că unele subiecte pot să fie abordate la modul decent (?) până și cu o astfel de jucărie, un fel de glumă. Pentru a face un exercițiu – ce ai face concret, având constrângerile date. Faptul că pot exista comentarii binevoitoare sau răuvoitoare de la tot felul de oameni cu expertiză mai însemnată sau nulă în domeniul filmelor care să prezinte subiecte naturalistice… este clar. Nu poți avea pretenția că ai realizat o capodoperă cu ierbarul din Cluj (scurt pe doi)… dar realitatea este că până la ora actuală este cel mai bun film care să prezinte acest subiect. În rest, vom vedea.

 

Ce se putea să fie făcut altfel, mai bine? Adică, ce înveți din chestia asta? Te poți întreba, pe cine trebuie să satisfacă aceste filme? Adică, e nevoie să fie un fel de extrapolare a stilului PR, sau a marketingului, a reclamelor în care totul să fie subsumat intenției de a vinde diferite mizerii care ajung să fie aruncate pe piață? Sau, ele pot să fie aparent mai puțin sofisticate, mai real-life, mai autentice, fără să fie reduse la 2 minute sau 7 minute cât suportă bizonul incult. Important e ca Omul care se ocupă de natură, fie el student, elev, sau specialist în orice domeniu al științelor naturale…. să aibă accesul la o prezentare realistă și inteligibilă a subiectului, în 27 de minute? Oricum, esențial este că învățăm din fiecare astfel de încercare.

 

© dr. Peter Lengyel

 

PS. Îmi pot imagina ca odată să existe și o continuare a discursului. Poate mai facem unul despre cercetări botanice, undeva în teren. O discuție lejeră printre plante.

 

Acest articol a fost publicat în Filmare. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Film: Herbarium Universitatis Clujensis

  1. Lili Atschreiter via FB zice:

    Am fost la o discutie a activistilor de salvarea padurilor in A. Ne-au aratat ca in Europa sunt pe cale de disparitie o gramada de specii. Ca exemplu: au aratat un catalog din 1970 cu 200 pagini. Acest catalog din 2010 are 600 pagini. Si tot creste…

  2. Oana Zamfirescu via FB zice:

    esti grozav, Peter! Ai atins un punct sensibil

  3. Bancu Hans Ionel via FB zice:

    postati aceste studii pe pagini cu impact…de aceea aveti la dispozitie pagina STOP DEFRISARILOR unde v-am investit ca editor sa puteti publica astfel de informatii, si speram ca impreuna sa realizam materiale de informare catre toti romanii si intreaga planeta sa stie clar starea actuala a mediului

  4. Bradeanu Alin via FB zice:

    Foarte frumos

  5. Cristina Bucsa via [conservarea_biodiversitatii] zice:

    Buna ziua,

    Pe mine continutul m-a facut sa-mi amintesc de ce mi-a placut Botanica din timpul facultatii… Bucuria descoperirii unei specii pe care n-am mai vazut-o… s-o vezi vie, aici si acum, apoi deschizi o carte, rezolvi un „puzzle” si deodata, odata ce dibuiesti cele 2 (3) cuvinte magice (in latina), se deschide o mare intreaga de informatie despre acea planta, inainte si-napoi „cu mii de veacuri”, vorba poeziei. Si posibilitati nesfarsite.

    Pacat ca mi se pare, de-o bucata de vreme, ca tara considera ca nu prea are nevoie de botanisti.

  6. Peter Lengyel zice:

    Ma gandesc sa realizez alte cateva filme pe subiecte botanice, spre exemplu cu o persoana care se ocupa de fitocenologie si poate sa explice dinamic si interesant si fara ifose… plante ca splendori vegetale… spre exemplu in fanatele din apropiere de Piatra Craiului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s