Portrete de iarnă

27 decembrie 2016. La Sighet azi este festivalul de obiceiuri laice de iarnă. Dacă vezi atmosfera morocănoasă, umedă și rece parcă nu neapărat dorești să ieși afară. Zăpadă în petece jilave, nimic spectaculos din punct de vedere al condițiilor. Dar, este momentul când se pot face măcar niște portrete de țărani. Nikon D810 cu obiectivul Nikkor de 24-70 plus blitzul Nikon Speedlight 900… cred că este o combinație rezonabilă, adică ceva cu care te poți plimba fără să târăști cu tine prea multe echipamente… și o geantă. Îmi propuneam să fac măcar 10 portrete… adică să scoți valoarea pură și tradițională din marea de mizerie, dintre dracii jegoși de parcă nu erau spălați de 50 de ani, țărani în blugi și fețe banale. Cei care nu erau din Maramureșul Istoric nu au reprezentat subiecte pentru mine. Pentru a avea aceste cadre, suporți niște coline redundante și tărăgănate și false, plus zdrăngănitul aiurea a tălăngilor mari… în speranța să existe câteva imagini care să facă diferența.

dsc_3195dsc_3195xdsc_3195xxdsc_3195xxx

dsc_3440dsc_3440xdsc_3440xx

Dacă vrei să faci portrete unor țărani de orice gen aflați în peisajele maramureșene, poate să fie puțin mai aparte situația; în sensul că nu este foarte obișnuit ca cineva să vină și să facă poze cu omul aflat în treaba lui. Cu tact, cu câteva cuvinte, se poate crea conexiunea necesară pentru a putea ulterior să faci fotografiile, dar oricum este mai specială situația. În schimb, la un festival unde sunt destui care fac poze cu oamenii, măcar nu ai de explicat nimic nimănui, ci poți trece direct la subiect, fără a pierde vremea. Fără să pari ciudat, fără să riști refuzul, fără comentarii… ci direct Fotografia.

dsc_3522

dsc_3255dsc_3255xx

Ideea este să selectezi câteva persoane – câteva fetițe și băieței, fete, băieți, bărbați și femei, bătrâni și bătrâne, ființe apte să reprezinte umanul maramureșean la un mod real și totuși perfect… idealizat cumva. Ai de a face cu o serie concretă de persoane, dintre care poți alege ceea ce ai impresia că are ceva izbitor prin frumusețea sălbatică a omului. Din cele fotografiate, probabil că aproximativ 50% erau români și 50% ruteni/ ucraineni; în Maramureș maghiarii sunt preponderent urbani, dar există și țărani unguri – numai că nu au nici un fel de legătură cu participarea la acest festival. Pot oare niște chipuri umane să reprezinte legătura cu bolovanii și pădurile, cu fânul și oile, cu grindina și viitura? Se simte oare prin portrete duritatea vieții în aceste locuri peisagistic superbe dar neiertătoare? Se poate avea senzația când te uiți la fața lui sau ei că e clar că e 100% din Maramureș… la un mod absolut-total?

 

dsc_3219dsc_3219x

dsc_3021dsc_3007dsc_3007x

dsc_3029dsc_3029x

În general mie îmi place să fotografiez cu lumină naturală… pe cât posibil numai cu lumină naturală; dar dacă mă uit la fotografiile de azi, sunt conștient că fără o utilizare permanentă a blitzului… nu aveai nici o șansă de a face ceea ce trebuie; adică, în condițiile de acum, doar funcționarea perfectă a computerizării din aparatul foto și din flash care să comunice la un mod diabolic de performant… este ceea ce poate să reprezinte o soluție tehnică. E benefic să poți să te preocupi doar tangențial de partea tehnică (să nu îți ia multă atenție și energie), încât să te poți focaliza pe deciziile de selectare a subiectelor și eventual elemente compoziționale. Că, altfel, ai ieșit degeaba din locuință.

dsc_3317dsc_3317xdsc_3317xx

dsc_3393dsc_3393xdsc_3393xx

dsc_3369dsc_3369xdsc_3369xx

dsc_3426xdsc_3426xx

dsc_3453dsc_3456dsc_3486dsc_3495Au fost trase 580 de cadre, ceea ce reprezintă 60,6 GB. Am utilizat permanent funcția de bracketing, pentru a avea din ce alege o imagine care să îmi convină ca expunere (1 din 3). În acest fel se poate spera să existe imaginile necesare și suficiente care să fie o bază bună pentru selectarea cadrelor care să merite păstrate. Când vezi un portret de 36 de megapixeli, se vede fiecare detaliu la modul brutal. Ai informația din care se pot face acele crop-uri care să fie beton. Deci, partea tehnică este cât de cât securizată la un mod decent. Acum se poate trece la partea de concept, artistică ai putea zice, simbolistică… adică acea zonă care reprezintă esențialul din fotografie. Aici, nici un fel de blitz, nici un fel de computer ultraperformant din aparatura Nikon nu te poate ajuta. Aici ești de fapt tu cel care trebuie să facă diferența. Și e enorm de mare diferența dintre zero barat și o capodoperă la care greu se poate spera.

 

dsc_3324dsc_3324xdsc_3324xx

dsc_3210dsc_3210x

dsc_3210xx

În general, ai avea impresia că nu se poate să existe prea mare rezoluție. Dar, din punct de vedere estetic, există o zonă unde se poate intra… iar dacă o depășești, ajungi să vezi câte o arteră, poate capilarele din colțul ochilor… și e prea mult. Cumva, ai nevoie de un pas în spate, pentru a lăsa loc de intimitate, și a vedea aspectul de ansamblu a persoanei. Ca în toate privințele fotografiei, și aici este o echilibristică, între ce este prea departe și ce este prea aproape, ce este prea întunecat și ce este prea luminos… iar estetica se găsește undeva între aceste zone extreme.

 

În general, când fotografiez o persoană, îmi place să las în jurul ei ceva spațiu – să aibă aer, să se simtă o parte din mediul în care se află. Asta are și avantajul de a rămâne la formele generale și esențiale, fără a permite observarea acelor detalii pe care omul nu le vede când se uită la o altă persoană de la o distanță normală. La o apropiere mai brutală cu aparatură performantă, se văd toate detaliile… iar marea majoritate a acestora sunt tot felul de defecte care trebuie corectate în imaginile editate, altfel praful se alege din ele. Cunoscând toate aceste aspecte, este de preferat să ai subiectul izolat de toate interferențele nedorite, adică de alți oameni în cazul nostru, ceea ce la un festival este greu spre imposibil de realizat. Nu e simplu să faci fotografiere, din nenumărate motive tehnice și conjuncturale. Până când te rezumi la imagine documentară… aproape nimic nu contează, dar când treci spre zona artistică devine mai dificilă situația… în încercarea de a extrage idealul din realitatea concretă și deloc ideală.

 

dsc_3246dsc_3246xdsc_3246xx

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Maramures. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Portrete de iarnă

  1. Gabi zice:

    superbe portretele..am o prietena ce si a facut o pagina de facebook spre a promova costumele traditiile, valorile din satul parintilor ei Bosanci – Suceava cea mai ramas din acest colt de tzara, Colt de Bucovina se cheama pe facebook..daca aveti placerea sa va uitati..daca aveti drum in zona asta a tarii trebuie sa va gasim !!si s asa veniti sa vedeti si sa imortalizati ce mai exista din batranii care pastreaza costumele traditiile..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s