Iarna la Hărnicești – Maramureș

Chiar dacă ai trecut de 1.000 de ori pe aici, rar ai tentația să oprești, măcar puțin. Eventual, un minut la podul peste râul Mara. Sau, la o casă albastră, cu o imagine absolut-rurală, unde parcă nu ai nici un pixel din secolul 21. Dar, fotografiere pe aici… eu… foarte rar, totalmente nesistematic. De ce oare? Nu ar merita? În urmă cu mulți ani, poate 10-15, am făcut aici câteva imagini care au ajuns publicate în cărți, dar ele nu erau pe ideea “Hărnicești” ci pe subiectul “Maramureș”. Pe vremea aceea cunoșteam mai vag această regiune, și nici nu prea contau detaliile punctuale din anume-sate ci impresia de ansamblu. Pe vremea aceea nici nu îmi puteam imagina să analizezi pe bune o anume localitate… din atât de multe. Acum, în schimb, îmi pot imagina.

dsc_1928dsc_1922dsc_1940dsc_1949dsc_1961dsc_1955dsc_1964

dsc_3608

Soare cu zăpadă… era orbitor de tare lumina. Ochelarii de soare sunt o componentă obligatorie a turelor de fotografiere în aceste condiții… iar ISO redus la 64. Dacă te uiți spre peisaj fără protecția dată de lentilele întunecate… și simți cât de nepotrivită este situația, și dacă incluzi în ecuație ce haine super-groase trebuie să porți în ger și cât de lent te poți mișca prin zăpada mare… îți aduci aminte imediat de faptul că structural noi am rămas acele maimuțe care sunt adaptate pădurilor tropicale călduțe, unde am putea mânca fructe coapte și am putea sta la umbră toată ziua.

dsc_3613dsc_3597dsc_3597xdsc_3614

28 decembrie 2016. Hărnicești. În curtea unei gospodării rurale văd că stau liniștiți doi bivoli, în jug. Discut câteva cuvinte cu proprietarul și încep să fac niște poze. El încearcă să îmi vândă “gyibolii”… cere 6.000 RON, adică sub 1500 de Euro pentru amândoi împreună. Nu știam ce îmi lipsește, doi bivoli, în rest totul e perfect. Încerc să fac niște fotografii de detaliu cu ochii, dar ambele animale sunt destul de stresate dacă aparatul de fotografiat este aproape de ei; încearcă să dea cu coarnele, își scutură capul vehement… se vede că nu au aptitudini de fotomodel miss universe II; o secundă nu e cadru stabil în care să poți face clarul măcar cu autofocus; nici nu se pune problema să încerc să privesc prin aparat, la cât de sălbatici sunt cei doi diavoli negricioși… că nu am chef să îmi tragă un corn în față; dealtfel, dacă nu erau cu capul în jug, nici nu intra în discuție să poți face măcar pozele astea… cu obiectiv normal; ideea să faci fotografie cu obiectiv macro de 100 mm, în care să poți regla la perfecție claritatea de la câțiva centimetri, este probabil doar cu un bivol împăiat, la careva muzeu.

dsc_3629dsc_3638dsc_3644dsc_3648dsc_3657dsc_3666dsc_3669dsc_3678dsc_3705

Ieșirile de acest gen prin Maramureș nu au cum să te facă ecolog sau ecologist genial – decât dacă din start ai fost; dar dacă ai deschidere spre cunoaștere… ele pot să ofere un fel de contact direct cu realitatea peisagistică și diversitatea de specii macroscopice mai remarcabile; iar dacă stai de vorbă când și când cu careva țăran mai inteligent, te poate surprinde eventual un fel de cunoaștere ecologică empirică, dată de viața în natură la un mod pe care omul civilizat nicicum nu îl poate experimenta. Din astfel de puncte de vedere, a petrece în teren timp cât mai mult este o metodologie de lucru destul de eficientă, deși nu e nici replicabilă, nici știință-standard, nici nu produce grafice și formule despre realități complexe care doar prin viol pot să fie puse în formulă. Dar, rezultă un feeling, un fel de sentiment despre ce ai aici, ce este de fapt Maramureșul.

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Maramures. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Iarna la Hărnicești – Maramureș

  1. Gabi zice:

    felicitari pentru foto…si eu as poza la nesfarsit un rau trei sferturi inghetat!! e o minune un rau inghetat..

  2. Tudor Duică via FB zice:

    Iarna în satul maramureșean Hărnicești, în maghiară Hernécs, în idiș הארניצ’שט, în germană Deutsch Hernitzhausen.

    Sat atestat documentar din anul 1360, cu denumirea de villa olachalis Hernichhaza. A aparținut cnezului Drágus.

    În anul 1910, satul avea 798 de locuitori, din care 687 erau români, 105 evrei și 6 ruteni.
    693 erau greco-catolici, 105 mozaici.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s