O localitate situată pe malul uriașelor lagune sud-deltaice, o așezare de ruși-liponevi pescari. Fațade alb-albastre ale construcțiilor, acoperiș de stuf, port popular lipovenesc păstrat destul de bine (vizibil la sărbătorile religioase pe rit vechi). Există locuri destul de fotogenice dacă ai răbdarea să dai de ele, un port turistic din care se poate trece la Gura Portiței, pe fâșia de nisipuri dintre lagune și mare.
Era aici un centru de colectare a peștelui, fabrică de conserve, dar din câte pare, acum totul este un mare faliment. Este cumva penibil afișul UE cu “are balta pește”… când de fapt nu mai prea are. O minciună, o șmecherie falimentară și jalnică prin care oamenii au reușit să își fure propria pălărie… iar efectele ecologice și economice sunt devastatoare. Când vezi imensitatea apelor lagunare, este aproape incredibil că ele au fost atât de devastate de pește, atât de supra-pescuite, încât nu mai merită să te ocupi de pescuit, iar unitățile de procesare a peștelui sunt niște hale goale, aflate pe mâna lichidatorilor. Cam dezastruos, nu? Și te întrebi, cu alte resurse vitale pentru oameni, cum o să fie când ele vor ajunge terminate…
© dr. Peter Lengyel
PS. Aceste câteva imagini au fost făcute la o scurtă vizită din septembrie 2016… dar îmi propun ca în viitor să ies prin zonă și să fac ceva fotografiere la modul mai serios.
Palya Bea – Nagy utazás (Petőfi Rádió Akusztik)