Ele din Sighet…

Am fost rugat să fac niște imagini la un eveniment de prezentare a creațiilor vestimentare ale Ileanei Vassiliev. Evenimentul a fost coordonat de Adela Ștefania Pop, care a pus multă energie și suflet. Cam toți cei implicați au împins limitele către imposibil, și asta așa se face… altfel praful se alege. Nu e prea ușor să managerizezi circa 100 de fete tinere, fără experiență, destul de multe dintre ele splendide; să adaugi ținutele… mai ales cele medievale mai extra-spectaculoase, rochiile de tipul celor purtate în urmă cu secole, plus măști de tipul celor venețiene, realizate cât mai fin. Coafuri, machiaj, nenumărate dorințe ale fiecăreia. Afară ploua, în galerie erau toate aceste persoane, iar pe podium nu controlezi nimic, ci ai niște ființe umane dinamice în beznă plus câteva lumini razante și lasere aflate în mișcare. Dacă ai pus blitzuri ai cam spart totul, dacă ridici sensibilitatea la mama dracului… ai un zgomot de imagine care nu mai lasă sens fotografiei. Mai poți adăuga toate ifosele, dorințele, speranțele… pentru a înțelege contextul. Deci, ideea e să faci poze în condițiile astea… dar nu de alea banale, ci să fie ceva memorabil. Crezi că e simplu? Sau crezi că e posibil?

dsc_7457dsc_7457x

dsc_6962dsc_6962x

dsc_7340dsc_7340x

dsc_7345dsc_7345xdsc_7358dsc_7358x

dsc_6215dsc_6230dsc_6230x

dsc_7013dsc_7013x

dsc_7397dsc_7397x

În privința luminilor, a background-ului, a detaliilor din cadru… e absolut necesar să le ai cât de cât OK în momentul realizării fotografiei. Zic asta, mai ales că mă întreba o tipă: dar nu se pot edita pozele? Desigur, ele pot să fie editate, se pot face mici corecții, dar dacă din start nu ai ceva splendid… oricum nu o să fie nimic nici după… O să fi doar încă o mizerie fotoshopată… și nimic mai mult.

Dacă te uiți la seria de imagini cu fetele… poate conștientizezi cam ce importanță are ceea ce este în backgroud. Subiectul principal, în cazul nostru tipa și rochia cu care este îmbrăcată, trebuie să se combine cât mai perfect cu mediul ei… și nu să se diminueze una pe alta ci să se potențeze reciproc… să se susțină între ele. Asta, atât din punct de vedere al atmosferei & stilului cât și din punct de vedere coloristic. Spre exemplu, o rochie medievală și un Audi metalizat… e ca nuca în perete… (cu foarte rare excepții-potențiale). Dar aceeași mașină poate să fie un background perfect pentru o altă situație. Ai nevoie de capacitatea intelectuală să privești tipa și îmbrăcămintea ei, și ochii ei, și fața ei și culoarea părului și toate celelalte 1.000 de detalii ale ei ca persoană… cumva un fel de tomografie computerizată a sufletului ei și să decizi care ar putea să fie un loc în care i se potrivește în imagine… dintre realitățile concrete ale backgroud-urilor disponibile. Toate elementele imaginii trebuie să formeze un tot unitar, să ai ocazia să faci un fel de compoziție de efect… ceva ce să treacă mult dincolo de banal. Dacă ai făcut simplu și brusc “o poză aici”, că „merge și așa”, e foarte probabil să nu depășească nivelul de simplă mizerie. Și cred că nu asta dorești, nu?

dsc_7958

dsc_8146dsc_8162

Enorm de mult contează să fie curat cadrul, din start. Îți dai seama cum arată dacă în background rămâne o geantă oarecare, sau se vede un cablu sau un reflector sau un tub de lac fixativ. Orice ce este de prisos, ce nu are ce căuta acolo, ceva care nu face parte din imagine trebuie să dispară. Și, de multe ori pentru a avea imaginea dorită, și culoarea trebuie să dispară la editare, să rămână alb-negru, esența. Și nici un pixel în plus.

Potențialul unei imagini reușite se simte înainte de a face acel cadru. Indiferent că este un varan prin Thailanda sau India, sau un lac în Munții Stâncoși din Canada, sau o tipă, un cal sau o libelulă… sau Maramureș. Chiar și fără să mă uit prin obiectiv, simt dacă există tot ce trebuie să fie și cam nimic în plus… și că e ceva minunat. Iar apoi, când privesc prin Nikon… trebuie să am în suflet senzația că văd ceva superb. De fapt, întotdeauna aproape că îmi vine să zic: gyönyörű (superb) – că aceste senzații se formează întotdeauna în limba mea maternă, maghiară. Dacă nu îmi vine să zic asta, știu că nu prea are sens imaginea… că acum nimic nu este acolo. Sau poate eu nu sunt cel care trebuia să fie.

dsc_6482dsc_6488dsc_6518dsc_6548

dsc_6701

dsc_7935dsc_8016dsc_8039dsc_8034dsc_8034x

O serie de fotografii cu fete îmbrăcate în rochii medievale sau în creații vestimentare urbane moderne poate să sugereze faptul că Sighetul a fost cândva o localitate multietnică, dinamică și avea caracter urban… stil care se păstrează poate în câteva amintiri. Marginalizarea localității cu ocazia dezastrelor din secolul 20, emigrarea elitelor urbane sau distrugerea lor, influxul de oameni dinspre peisajele rurale a schimbat cumva caracterul Sighetului. Țărănismele și obielismele au devenit atât de dominante, încât se creează impresia că totul este doar o mare de țărani. Și, că nu mai există stil urban. Ceea ce parțial este adevărat.

dsc_6408dsc_6410

Atât de mult au fost favorizate aspectele țărănești în municipiul Sighetu Marmației, încât aproape că îi făceau pe oamenii care au filiație urbană să se simtă marginali și incompatibili – dacă nu aveau opinci și desagă, plus ceva gubă cum are orice primar; portul rural tradițional are locul lui în zonele satelor… și e ciudat ca un oraș să se ruralizeze în halul acesta, să se țărănizeze și tropotizeze cam orice eveniment pretins cultural. Urbanul clasic a fost cam exterminat din oraș… iar atmosfera a devenit de mare țărănie-muncitorească, și nu te poate mira foarte mult că cei/ cele care pleacă la studii în locuri mai urbane, nu au tendința să se întoarcă acasă… pentru că e greu să găsești argumente convingătoare. Eventual liniștea, natura Maramureșului, un club de elită în care poți avea acces… dar acestea sunt nișe extrem de restrânse.

dsc_6428dsc_6446

dsc_6449

Unde este eleganța, stilul, rafinamentul, estetica, umanul, sălbăticia… naiba știe. La fotografiere decizia rațională este mult subordonată unor alte considerente. O fracțiune de secundă trebuie să îmi placă ceea ce văd… sau mai ales ceea ce simt. Altfel, păcat să faci un cadru… oricum nu o să fie nimic în fotografie. Oricât de perfectă este tehnic, dacă nu are esențialul în ea, nu ai de ce să o păstrezi. Când faci imagini cu oameni, și mai ales cu fete tinere… trebuie să ai ceva capacitate fotografică și umană la modul mai serios… dacă vrei să nu fie o mare kitschăraie. Să simți ce se potrivește, ca lumină… dintre cele disponibile, încadrare, să încerci să scoți cam tot ce poate să ofere acea secundă… așa cum faci cu peisajele din munți și cu apele uriașe, cu pelicanii care se ridică de pe lagune, cu vipera cere te privește de aproape. Desigur… cu ele e ceva altfel. Să le lași pe ele să își dorească, să le coordonezi cât de cât, dar fără să le bruschezi, să le dai sugestii dar și libertate să își exprime ideile, cam cum ar putea să fie mai bine… cere stil și echilibristică. Cu tact, se pot scoate imagini care nu erau sperate, adică să întreci speranțele, pe cât posibil. Cel mai important e să ai un fel de iubire și respect față de vietatea pe care o ai în fața obiectivului… vietatea umană cu toate splendorile și ciudățeniile sale. Să încerci să vezi partea bună, să o pui în evidență așa cum probabil nimeni nu poate să o facă. Sau, oricum, nu la fel.

dsc_6368dsc_6386

dsc_6946dsc_6946x

dsc_6932

dsc_6902

dsc_7325

reality versus crop

dsc_7325x

dsc_6293

dsc_6896

dsc_6842

dsc_6863dsc_6863xdsc_6869dsc_6869x

dsc_7028

dsc_7145dsc_7150dsc_7157

dsc_7287

Era destul de clar că dacă încerci să faci ceva fotografiere în condițiile de la prezența pe podium a fetelor… nu o să fie deloc simplu. Subiecte aflate în mișcare, în întuneric-beznă, având în cadru niște reflectoare colorate și niște lasere aflate în mișcare cu lumini parazitare care taie totul… cam jalnică situație; dacă utilizai blitz care să ilumineze frontal niște chipuri umane… și mai tare făceai praf tot ce se putea vedea… dispărea toată atmosfera. Un background cu cabluri și schele și fețe din public… tot felul de aspecte care subminau orice puritate a imaginii. În acest tip de situație, cu o sensibilitate ISO ridicată de la obișnuitul 100 (care să dea o granulație fină și cât mai puțin zgomot de imagine) la 12.800 (care să îți permită să captezi ceva lumină din realitatea evenimentului aflat în desfășurare)… a fost o abordare destul de extremă. Eventual dacă utilizai câteva blitzuri sincronizate care să fie manevrate de niște oameni care ar putea să te ajute… poate că aveau ceva sens, dar oricum situația era din start complicată… și cu astfel de idei o complicai și mai mult. Și, oricum, probabilitatea să iasă ceva bestial, era ceva mic și negru, ascuns în întuneric.

dsc_7294

dsc_7299

dsc_7272

dsc_7205

dsc_7270

dsc_7289

dsc_7238

dsc_7302dsc_7303

dsc_7220dsc_7281dsc_7320

Making-of… 1-6.

dsc_6277dsc_6313dsc_6327dsc_6338dsc_6341dsc_6464

© dr. Peter Lengyel

PS. Cu ocazia acestui eveniment au fost realizate 1.291 de imagini. Din acestea se vor selecta să zicem 50-60 care să fie reprezentative. Atât se poate face la modul acesta improvizat – în contextul realităților momentului. La selectarea imaginilor vor pica toate acele poze care au ceva ciudățenie, spre exemplu totul e perfect doar că ea are ochii închiși, sau degetele prea răsfirate, sau face o grimasă care în imagine nu dă bine, deloc. Erau prezente la acest eveniment fete care aveau potențial de fotomodel, dar cumva nu am făcut cu ele nici măcar o fotografie. Ori că erau încă în blugi, ori că erau prea timide și nu au venit să propună să facem poze. Și erau și altele, care live arată perfect, dar în imagine parcă le lipsește ceva. De fapt, în câteva minute, câteva cadre trase la plezneală, nici nu te puteai aștepta să fie altfel. Una este o ședință foto cu 1-2 splendori, și lumini perfecte, și locații prestabilite… și trase cadre cu fotografiere creativă la modul mai serios… alta este ce am putut să facem aici. Poate cândva. Sau poate niciodată.

Acest articol a fost publicat în Maramures. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Ele din Sighet…

  1. peterlengyel zice:

    Edda Művek – Elmondom majd

    Láttam a holdat a napot az égen,
    Láttam a könnyeket az Ő szemében,
    Láttam az arcát ahogyan elrohant,
    Lassan megértettem miért boldogtalan,

    Láttam az arcod láttam egy képen,
    Láttalak téged Isten szemében.

    Elmondom halkan csendben hogy mit akarok,
    Elmondom halkan csendben hogy mi a titok,
    Te vagy a lélektársam ó te vagy igen,
    Ennyire egyszerű ez a nagy szerelem,
    Elmondom majd.

    Ne dobj el mindent ne mondd hogy kár volt,
    Nem vagy már közel és nem vagy még távol,
    Még minden bennünk van csak a jelen vádol,
    Még nem ölt meg mindent a hétköznapi mámor.

    Láttam az arcod láttam egy képen,
    Láttalak téged Isten szemében.

    Elmondom halkan csendben hogy mit akarok,
    Elmondom halkan csendben hogy mi a titok,
    Te vagy a lélektársam ó te vagy igen,
    Ennyire egyszerű ó e nagy szerelem,
    Elmondom majd.

    Hiába kínál mást a féktelen élet,
    Egyetlen pillanat és máris tovább lépek,
    Csak az íze kell csak a villanás tüze csábít még,
    Ami nélkül ami végül lehet így is a boldogság.

    Elmondom halkan csendben hogy mit akarok,
    Elmondom halkan csendben hogy mi a titok,
    Te vagy a lélektársam ó te vagy igen,
    Ennyire egyszerű ó e nagy szerelem,

    Elmondom halkan csendben hogy mit akarok,
    Elmondom halkan csendben hogy mi a titok,
    Te vagy a lélektársam ó te vagy igen,
    Ennyire egyszerű ó e nagy szerelem,
    Elmondom majd.

    Elmondom majd.

    Elmondom majd.

  2. VICTORIA zice:

    superbe pozele…foarte potrivita melodia !!!

  3. peterlengyel zice:

    Kati Wolf – What about my dreams?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s