Educația – ales bules!

Azi am participat la un eveniment la care a fost atins și subiectul educației. Mi-am zis părerea la liber, fără prea multă diplomație.

 

Școlile, liceele, facultățile, ar putea să fie cele mai splendide locuri, unde să se discute despre arte, știință, cultură. Ar putea să fie locuri paradisiace. Ce poate să fie mai interesant pentru un om decât să percepi elementele esențiale ale variatelor domenii ale științei, să tatonezi sensul diferitelor arte? Să ai niște mentori, niște profesori care să te ajute în acest demers, niște oameni mai experimentați care cu bunătate să te ajute, să deschidă calea… Se tot vorbește despre decăderea educației… și sigur există date concrete care arată un trend descendent. La tot felul de facultăți bune trebuie permanent reduse standardele, din cauza nivelului redus cu care se vine dinspre preuniversitar… combinat cu lipsa de interes și dezgustul față de cunoaștere. Cum se poate oare ca în ceva stat membru al Uniunii Europene, în secolul 21, aproape jumătate din populație să creadă că Soarele se învârte în jurul Pământului? Îmi aduc aminte de perioada când am predat o scurtă vreme în învățământul superior… și am testat la un an terminal cunoașterea termenilor de specialitate din domeniul lor… geografic: nimeni nu a știut ce însemnă albedo, permafrost, venturi oceanice șamd… și erau imediat “gata cu studiile”. Deja erau atât de scârbiți de sistem, atât de sătui de toate tâmpeniile cu care au fost maltratați, încât nici aspectele interesante nu mai puteau să le trezească interesul. Aici se simte bine falimentul sistemului. Te poți întreba, care sunt cauzele sistemice ale acestui declin al interesului? Nu există soluție fără a puncta inițial niște probleme.

 

I. Cum sunt respectați intelectualii, savanții, geniile creatoare… în societatea noastră? Cine a auzit de careva dintre ei? Orice fotbalist cu creierul cât o alună “valorează” mai mult decât cel mai genial om al peisajului… și numele lui este cunoscut de aproape orice copil din orice sat uitat de lume. Dacă ar exista (și – probabil – există…) oameni de calibrul intelectual al lui Brassai Sámuel, Nopcsa Ferenc, Emil Racoviță, Grigore Antipa șamd… probabil că numele lor ar rămâne totalmente necunoscut în societatea actuală. Pentru că accentul este pus pe fotbaliști și curve… iar valorile intelectuale sunt șterse de pe fața pământului.

 

Intelectualii-adevărați sunt priviți ca niște rebuturi, niște neadaptați, niște ciudățenii; societatea actuală manelizată și becalizată, botoxată și ebizată pe toate orificiile nici nu mai poate înțelege cum de unii pot să fie interesați de cunoaștere. Știința fundamentală, cea care nu are dorințe practice de aplicabilitate imediată, este privită ca o dubioșenie. La ce e bună? Handicapații-intelectual care sunt bogătașii și politrucii zilei de azi, habar nu au de suportul științific pe care este clădită civilizația noastră actuală. Nefiind capabili să înțeleagă prioritățile vieții de savant sau artist, aceste jeguri cu ceasuri de lux și limuzine scumpe… nu au cum să aprecieze nici un fel de creativitate intelectuală. În societatea actuală, leprele, scursurile, târfele botoxate și siliconate, sociopații pasionați de criminalitate economică, cei care au creat firme experte în supraexploatarea resurselor naturale și umane, cei care au defrișat pădurile, cei care au vândut flota, trecutul, prezentul și viitorul… aceștia sunt modelele de succes. Intelectualul, savantul, artistul… are pantalonii rupți și o geacă veche… cam atâta este respectul față de el în societate. Atât de aberantă a devenit societatea, încât până și cel mai genial intelectual poate să fie cam muritor de foame, dacă nu face parte din careva mafie. Avem aici unul dintre motivele pentru care tinerii de azi mai greu pot să fie atrași de statutul de intelectual-autentic… de cunoaștere, creativitate, știință și artă la modul pur. Nu de alta, dar mori de foame. Ce viitor este acesta? Să râdă de tine șmecherașii cu bani, mafioții locali sau regionali, politrucii și politrucele de toate culorile? Să le fie milă de tine? Văzând cam ce efort presupune să ajungi intelectual… și care este „recompensa”… îi poți înțelege cumva pe cei care au ales să meargă să spargă automatele de parcare prin vest (apoi să deschidă ceva afacere, inclusiv politică), sau să devină prostituate de lux… să se implice în tot felul de structuri criminale, sau pur și simplu să nu facă nimic. Dacă ești sincer, îi poți înțelege.

 

II. Școlile au fost infectate cu sutaniști, care contribuie masiv la degradarea educației științifice, promovând o mocirlă pre-iluministă și pre-renascentistă, o scufundare în medievalisme retardate. Atunci când vorbești despre legenda genocidului planetar numit Potop ca despre o realitate, sau despre virgina Maria neprihănită care naște, despre umblatul pe apă, deschiderea apelor mării, sau despre Adam și Eva care au doi fii… și cu asta începe omenirea… și toate acestea le consideri ca fiind reale, deja ai ajuns să pui dinamită la baza întregului edificiu al cunoașterii. Tot felul de “minuni”, „miracole”, încât fizica sau biologia nu mai au nici un sens. Îndoctrinarea religioasă derulată în școlile publice este cea mai mare crimă la adresa științei și la adresa viitorului uman. Sutanismul creștin nu este cu nimic mai penibil decât islamismul. Atât sutanismul cât islamismul este câte o deturnare a gândirii umane de la raționalitate, pervertirea de la vârste fragede a capacității de gândire critică, fără de care vietatea umană este o simplă cârpă. Sunt produse mase inculte ușor de manipulat și de exploatat… ceva totalmente incompatibil cu lumea civilizată post-modernă din secolul 21. Sunt produse hoarde de sugători de moaște.

 

III. Privind subiectul abandonului școlar, de prea multe ori se vorbește doar despre aspectele financiare. Și, sigur există cazuri în care se renunță din lipsă de bani. Dar mai există un aspect… anume atractivitatea școlii. Sau, mai concret, lipsa de atractivitate. Este destul să existe un singur profesor cretin sau perfid, sau ceva scorpie diabolică, ceva babă singuratică și isterică, ceva ciudat/ ciudată care are funcția de profesor și care urlă ca un descreierat în timpul orelor… încât să îți ia cheful de școală. Este destul să fie un singur monstru să te facă să regreți că ai mers la facultatea X sau Y. Tot liceul, toată facultatea își pierde sensul dacă ai câțiva de aceștia, care să facă viața amară generațiilor de elevi și studenți… decenii la rând. Oricum, elevul/ studentul are un milion de probleme, de toate felurile, să încerce să devină om, să se adapteze din mers la toate pretențiile din ce în ce mai aberante ale societății… iar profesorul ar trebui să îl ajute să cunoască, să înțeleagă Lumea. Nu să îl tortureze, nu să îl chinuiască în plus, ci să îl respecte, să îl iubească, să îl susțină cât poate mai bine. Și, din păcate, asta deloc nu se simte la mulți profesori. Lipsește din ei iubirea față de omul tânăr, față de elevi și studenți, iar fără asta mai bine era dacă se făceau mineri sau sudori. Acești “profesori” au murit demult, nu mai au nici un fel de suflet, sunt ca niște roboți zombie care își turuie materia… și lasă în urma lor numai durere. Demult au pierdut capacitatea de a vedea omul din acel elev sau student, omul cu iubirile și decepțiile crunte, cu pierderile iremediabile de toate felurile. Demult au pierdut capacitatea de a rămâne oameni. Și, din păcate, este îndeajuns ca din zeci de cadre didactice să ai 1-2 de aceștia, și tot sistemul devine un mare jeg, un loc care dă repulsie; degeaba ai un platou cu toate delicatesele, și degeaba îți este foame… dacă peste acestea este stropit ceva cu proveniență dubioasă, cloacală.

 

Cam în orice instituție de învățământ există câțiva profesori deraiați, niște reale pericole sociale; demult au uitat anii lor de tinerețe și de „studii”, când copiau de la colegi sau din fițuici pentru a trece examenele. Probabil că viața le-a dat câteva șuturi adevărate, și nicăieri nu au nici un fel de prestanță… în afară de orele de la liceu sau cursurile de la facultate. Acolo în schimb ei sunt niște blestemați dictatori, niște torționari medievali care umblă printre tineri… pe care îi au la cheremul lor. Pentru toate nedreptățile sau insuccesele suferite, durerea lor se revarsă ca un blestem asupra elevilor și studenților. Cu niște pretenții exagerate, hiperbolizând semnificația și importanța “materiei lor”, oricât de nesemnificativă ar fi aceasta (o limbă moartă sau ceva cretinisme tehnologice ori detalii de chimie-fizică), aceste cancere ale învățământului dinamitează sensul oricărui sistem. E destul să ai unul sau doi și deja ai pus pe butuci liceul, facultatea… ani și ani din viața elevilor și studenților. Cam cât de criminal este un sistem de învățământ care te îndepărtează de iubirea cunoașterii, te alungă din preajma științelor și artelor și îți distruge creativitatea? Cam cum este liceul sau facultatea care te face dornic să scapi cât mai repede de el? Te întrebi, cine îi protejează pe elevi și pe studenți în fața acestor profesori-criminali?

 

Cam cât de sucit este un sistem de învățământ care distruge personalitatea elevilor/ studenților, favorizează memorarea mecanică a unor cantități aberante de date și impune supunerea față de “autoritate”? Poate să creeze altceva decât slugi? Școala asta aberantă a furat de la ei cea mai importantă și cea mai sfântă dintre dorințe: cea de a cunoaște, cea de a înțelege. Cumva a reușit să îi pervertească, să îi transforme în penibili papagali apți de a reda texte memorate; a făcut “succes” din oameni-umili, roboții care nu își pun întrebări ci memorează și apoi uită, că nu are sens să cunoști, doar să te supui sistemului. Sistemul a produs astfel niște morți-premature, niște oameni arși și indiferenți, mai jalnici decât analfabeții… prin lipsa dorinței de a exista.

 

Dacă școala, liceul, facultatea ar avea acea atmosferă atractivă, unde cunoașterea este împărtășită, unde există discuții interesante, cât mai libere… unde profesorul este un exemplu… altfel ar arăta situația. Dacă școala era atractivă, cred că veneau tinerii cu plăcere, indiferent că le era puțin foame sau nu aveau pantofii cei mai noi. Peste ghețuri sau dureri de toate felurile, de-abia așteptau să meargă la școală! Dar, ceea ce trebuia să fie normalitatea, parcă nici nu se mai poate spera în ziua de azi. O colegă îmi zicea recent că fiul ei a terminat o facultate; și era foarte fericită, și îmi zicea că 8 (opt) studenți – foști colegi ai fiului ei – au ajuns să se sinucidă. Desigur, nu doar din cauza profesorilor, ci mai puteau să fie cine știe câte alte motive, dar probabil că unii profesori-criminali au un palmares destul de serios de studenți uciși. Câtă înjosire a studenților, câtă agresivitate venită dinspre tot felul de mizerabili care “au studiat” pe la Lomonosov pe bază de carnet de politruc și apoi au devenit leprele care poluează viața universitară. Ei sunt cei care dictează cursuri anoste, lipsite de orice atractivitate, grozăvii crâncene care arată cum nu ar trebui să fie universitatea. Nu e prea bine. Oricâți bani ai injecta în sistemul de învățământ, chiar toți banii planetei, dacă nu schimbi atmosfera, dacă școala nu devine atractivă, interesantă, un loc unde mergi cu plăcere… praful se alege din toată “educația”. Sau, deja s-a ales praful. Sau “ales bules!” să fie pe înțelesul lor.

 

© dr. Peter Lengyel

 

PS. Poate că pare destul de dură exprimarea, dar e sinceră până la capăt. Și exprimă niște aspecte fără asanarea cărora viitorul nu sună bine, deloc.

 

Acest articol a fost publicat în Despre Cunoastere. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Educația – ales bules!

  1. Eva Gavallér EG via FB spune:

    Waw!! Nu imi vine sã cred ceea ce am citit. Peter Lengyel, imi amintesc foarte bine si chiar cu drag de anii de scoalã. Ai foarte mare dreptate, acesti profesori nu mai existã, si relatia intre profesor si elev este foarte importanta. Cu respect si intelegere se ajunge departe. Imi amintesc când te-am avut ca si profesor, câteodatã mi-a fost fricã (dar sincer nici nu învãtam) si totusi putina biologie care mi-a rãmas in cap tie iti datorez Domnule Profesor! Bravo! Asa se vorbeste cu adevãrat!

  2. Horea spune:

    E vorba de medicina,nu-i asa? Acolo sunt sinuciderile de care ati auzit?

  3. Zavalic Vasile-Nicolae via FB spune:

    In Romania scara valorilor s-a inversat , iar in mediul academic s-a creat o adevarata confuzie din cauza doctoratelor ,licentelor si masteratelor luate cu spagi ,plagiate si facultati si scoli de doi bani ,adevarate fabrici de diplome. La acestea contribuie si media care promoveaza aceste valori .Iar politicul care este beneficiarul acestor lucruri nu face nimic pt. a schimba ceva.

  4. Ayssa Sarolta Arcan via FB spune:

    Tocmai i-am spus uneia ca intr-o poza nu e Mariana Zaharescu ci Lucia Muresan, actrita. A cautat o poza mai din tinerete si m-a intrebat daca aia e, ii zic: da, cred ca e din piesa „Livada de visini” la Nottara. Imi spune ca nu o stia!!! Zic: acum ai aflat de aceasta mare actrita? „Voce” la Teleenciclopedia? Ii spun: daca mu stii nimic din trecut cum poti trai multumita prezentul si cum poti vota pentru viitor? Imi spune ca nu trebuia neaparat sa stie! I-am spus ca ba da, taman asta era ceea ce trebuia sa stie „neaparat”! M-a blocat! S-a cultivat deci! Imi vine sa emigrez in Groenlanda, pe Marte, undeva izolat, sa uit de unde vin, sa nu imi reaminteasca nimeni

  5. Csurka Erik via FB spune:

    Singura problema ca suntem prea putini care gandim asa,adica suntem convinsi ca acest sistem de invatamant nu are un rezultat pozitiv pe termen lung…Si inca o problema grava care se intampla in tara asta este conducerea politica a scolii-rol

    • Ádám Attila via FB spune:

      Din pacate, nu numai pe termen lung se resimte efectul negativ, se resimte si pe termen scurt (de exemplu promovabilitate bac, abandon scolar etc..), cat despre politruci, nici nu merita sa vorbim …

  6. Viorel Banu via FB spune:

    Pai…se merge pe principiul „Tot asa am invatat si noi” …si uite unde suntem ca natie…

  7. Istoria este o materie foarte frumoasa daca NU ar fi predata doar ca un sir de ani si batalii sau domnitori. Nu se spune nimic de context, cum traiau oamenii aia. Razboaiele erau. sunt exceptia, nu regula. Istorie este o imensa poveste.
    Geografia la fel. Se preda o insiruire de ape, munti, orase. Nimic despre locurile alea, Despre oamenii de acolo. Ce povesti frumoase se pot spune la ora de geografie.
    Etc etc.
    Literatura… ce sa mai vorbim. In loc sa atragi copiii spre lectura, ii indepartezi prin prostiile alea de comentarii. I-a placut o carte? Poate povesti ce i-a placut? Da-i, nene, nota 8-9. Stie sa si comenteze? Da-i 10.
    Etc etc.
    Sportul, muzica, desen… La toate se chiuleste in draci. Exact unde ar trebui sa fie avalansa de copii care sa participe. Ore de joaca, de placere!
    Limbile straine. Avem talent. Amestecatura de romani cu unguri, tigani, specificul limbii romane… avem talent pentru asa ceva. Si?.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s