Toamna pe valea Ronișoara

15 octombrie 2016. Cum e să te duci pe valea Ronișoara când sunt culori și lumini de toamnă? Nu te poți aștepta să vezi ceva nemaipomenit, dar până și obișnuitul… banalul… poate să fie splendid, dacă ai ceva răbdare și chef de a observa natura. Pe lângă culorile frunzelor de toamnă, peisaje pastelate și apusuri portocalii-rozalii de vis, se pot observa și diferite alte aspecte, care poate merită câteva clipe de admirație.

O primă oprire. Trei clăi de fân și doi cai frumoși; unul dintre ei scoate câte un nechezat cam odată la 5 sau 10 minute; celălalt e mai liniștit și paște fericit. Amândoi emit uneori niște horcăituri-sforăite, se simte puterea și vigurozitatea lor… și din aceste sunete. Nu seamănă cu gloabele țigănești, de le dai o palmă și pică grămadă; atenție și cu fotografiatul… unul de ăsta dacă îți trage o copită și te nimerește bine, poate să te facă o amintire frumoasă.

dsc_4533dsc_4536

dsc_4524

dsc_4518

dsc_4542

dsc_4482

dsc_4461dsc_4473dsc_4476 dsc_4572dsc_4572x

dsc_4554

dsc_4554xdsc_4554xxdsc_4554xxx

Niște coțofene (Pica pica)… de un alb-negru ultra-contrastant… cârâie nestingherite și relaxate, fără să fie prea deranjate de prezența cailor în imediata lor vecinătate. Mai încolo pe iarba pajiștii se lasă o ghionoaie verde (Picus viridis), caută ceva mâncare, apoi zboară către pădure. Pe o claie se bâțâie un codroș (Phoenicurus ochruros), lângă vale sunt niște codobaturi albe (Motacilla alba). Avem și o veche construcție părăsită, o fântână ancestrală înconjurată și invadată de vegetație – ceva subiecte fotografice. O gaiță (Garrulus glandarius) vine aproape; incredibil cât de splendidă pare când “o aduci” și mai aproape prin lentilele perfecte ale super-teleobiectivului… și este și o lumină perfectă pe ea. Prin buruieniș vreo zece sticleți (Carduelis carduelis) caută semințe, bune de mâncare. Un stol de vrăbii de câmp (Passer montanus) se avântă fulgerător în adâncul tufelor dese, când nu departe pe cer a apărut un uliu păsărar (Accipiter nisus).

dsc_4548dsc_4512dsc_4488dsc_4506

Te saturi să stai pe lângă cai și ai ocazia să mergi mai departe pe drumuri ce duc prin livezi bătrâne. Dacă e să ajungi în locuri bune, mașina care era fresh se face din ce în ce mai plină de noroaie. Oprești și asculți sunete de păsări… le și vezi bine mai cu seamă dacă ai cu tine un binoclu luminos. O familie de pițigoi codați (Aegithalos caudatus) se perindă de coace-colo pe pomi și pe tufe; îi auzi când aici, când dincolo – păsările astea par atât de finuțe, fragile și albicioase, interesante cu coada lor foarte lungă. Pe merii bătrâni mai vezi câte un pițigoi mare (Parus major), sau un pițigoi sur (Parus palustris)… sau pițigoi albastru (Parus caeruleus) șamd. Se aude sunet de țiclean (Sitta europaea), de undeva dinspre pădure.

Ajungi până la margine de pădure, și traversezi o zonă cu tufărișuri dese. Pe o tufă apare un măcăleandru (Erithacus rubecula)… face câteva bâțâituri și dispare în desișul de unde a venit. Când și când apare câte o mierlă neagră (Turdus merula), femele brune sau masculi negricioși. În zbor trec doi corbi (Corvus corax) coroncănind melancolic, iar mai încolo se rotește un șorecar (Buteo buteo). Se ridică un stol lax de porumbei gulerați (Columba palumbus). Un ochiul-boului (Troglodytes troglodytes) se menține în cel mai mare desiș printre tufe și crengi căzute la nivelul solului… și țârâie de fericire că nu îl detectezi vizual, deși este foarte aproape – apoi îl vezi pentru două secunde. Pe crengi se mișcă niște cinteze (Fringilla coelebs) singuratice sau în mici stoluri; rareori vezi câte un exemplar aparținând ciocănitorilor pestrițe (Dendrocopus sp.) din variate specii.

În tot mozaicul acesta de habitate, de petece de pădure, tufărișuri, zone inierbate, buruienișuri șamd… se constată că persistă o biodiversitate destul de ridicată. Vezi stoluri de scatiu (Carduelis spinus) și câte un florinte (Carduelis chloris) și sturzi de iarnă (Turdus pilaris) și sturzi de vâsc (Turdus viscivorus) și stoluri de grauri (Sturnus vulgaris)… este ceva mișcare. Poți observa fără efort prea mare cam 30-35 de specii de păsări dacă ieși o singură după-masă de octombrie, și probabil tot cam încă pe atâtea dacă ai dedica mai mult timp și energie… să zicem câteva zile de peregrinări prin această zonă, în această perioadă.

dsc_4581dsc_4587

dsc_3674dsc_3710dsc_3751

Pesta tarla flutură un vânturel roșu (Falco tinnunculus). Trec stoluri de ciori de semănătură (Corvus frugilegus) cu sutele și miile de croncănitori, iar pe clăi și pe arbori singuratici vezi mici grupuri de ciori grive (Corvus cornix); nu prea există ieșire pe teren să nu dai și de stăncuțe (Corvus monedula), măcar câteva zeci de exemplare. Se lasă seara și câteva turme de oi se revarsă dinspre dealuri spre vale; sute și sute de ghemotoace alb-cenușii au fost să tundă iarba versanților. O cucuvea (Athene noctua) stă pe o casă părăsită (construită dar neterminată de mulți ani)… aproape totdeauna o văd pe aici, pe înserate. Fantastic ce se liniștește toată valea. O căruță trasă de cai vine dinspre pădure; de la sute de metri (300?) se aud copitele animalelor cum se lovesc de pietre. Tălăngi de vite se percep de undeva. Și urlete de țărănoi. O ghionoaie mai scoate un fel de hohot de râs, ca de final, și apoi liniște; bănuiesc că se retrage în ceva scorbură, că soarele a apus deja.

dsc_4617dsc_4593dsc_4623

Nimic special… și totuși… destul de frumos.

dsc_3641dsc_3650dsc_3671

dsc_8817dsc_8826dsc_8829dsc_8832

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Maramures. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Toamna pe valea Ronișoara

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s