Ați ucis ursulețul, cretinilor?

Milioane de mesaje au circulat azi pe subiectul ursulețului executat la Sibiu. Dacă nu era filmat și dacă nu ajungea pe net și în mass media, nimeni nu credea că se poate să fie o asemenea jălnicie. Un ursuleț care trece pe acoperiș, apoi prin ceva curte, cum este împușcat și cade în ghiveciul cu verdeață. Revoltător, puțin? Demn de o capitală culturală europeană… mai ales când compari aceste imagini cu capturarea ursului din Canada… tranchilizarea lui și eliberarea în natură… imagini la fel de mult rulate prin mass media histerizată a zilei de azi. Sigur, se pot face tot felul de analize, dar în privința reacției publice este evident ce a rezultat: ura inimaginabilă a maselor largi ale populației față de vânători, față de aceste hoarde primitive de cretini care ucid din plăcere. Cine a tras, cu ce armă… déjà nici nu mai contează prea mult din punct de vedere mediatic. Cu fiecare zi ce trece, a recunoaște public că ești vânător va fi din ce în ce mai similar cu declararea publică a stării tale de puroi-infect în haină verde.

Efectele, desigur, se extind și pe alte planuri. Acum, micul ursuleț mort este întins simbolic pe biroul celei care este ministrul mediului… care trebuie să acționeze, cumva; nu se știe ce consecințe legale vor rezulta din execuția publică lângă Piața Mare din Sibiu a unui exemplar din ceva specie protejată de interes comunitar… fără să existe nici un fel de derogare. Sângele acestui mic ursuleț a mânjit nu doar ghiveciul de flori și pavajul din curte… ci a mânjit “milițienii” – ‘organul’ statului care a managerizat situația, a pus în dificultate autoritățile de toate felurile, a mânjit Sibiul… (oraș care deja era simbolizat mediatic de un individ care dă impresia că este cam retardat), și a implicat țara asta la un nivel mult mai mare decât se putea presupune inițial. Imaginile filmate vor circula mult și bine, ca semn al unui hitlerism penibil față de orice animal sălbatic, semn al grotelor în care se adăpostesc organele guvernamentale, semn al uciderii fără reținere și fără remușcare. Încă o reușită totală a statului criminal.

Răsunetul împușcării ursulețului este foarte mare la nivel regional… ajungând destul de interesant și în mass media internațională. În țara asta sunt împușcați ilegal și legal… anual sute și sute de urși, mai mici sau mai mari, mai tineri sau mai bătrâni, masculi și femele. În habitatele lor, în pădurile care mai persistă în ciuda defrișărilor… ei sunt momiți cu mâncare, pândiți cu puștile cu lunetă, sunt goniți și hăituiți, în ceva activitate criminal-genocidal-statală. Numeroși pui de urs rămân orfani și probabil că o mare parte dintre ei ajung să moară în chinuri printre cioatele fostelor păduri sau printre boscheți. Totuși, acest caz a fost diferit: îl vedeai cum el, ursulețul prostănac care cumva a ajuns în oraș, încearcă să scape de oameni, urcă pe casă, vrea să fugă, să găsească o cale de a se salva. Dar, gloata de autorități-incompetente, ca o haită de huligani gălăgioși, îl urmăresc pe ursuleț cu sirene și girofar, îi taie calea, îl înconjoară… apoi zbang, împușcătura. Ce rămâne după? Liniștea, mila față de vietatea care puteai să fii tu, comparația cu alte cazuri rezolvate uman în alte țări și apoi cu încetul revolta față de criminalitatea asta imbecilă, statală. Ceea ce este incredibil de frumos și ceea ce dă speranțe eco-umane este că aproape toți oamenii care au văzut cazul acesta, simțeau o uriașă iubire față de ursuleț și un regret la fel de enorm față de faza că a ajuns să fie ucis de niște retardați.

Ce se poate zice la final? O tragi-comedie de doi bani, ceva ce te face să te rușinezi că ești om. Poți avea impresia că acel ursuleț naiv care a ajuns cumva în oraș fără să știe ce îl așteaptă… este ceva similar cu tinerii naivi care au ieșit inconștienți prin 89 în fața organelor care trag. Securiști, criminali, vânători care ucid din plăcere. Ce șansă ai în fața lor?

© dr. Peter Lengyel

PS. Și cu toate acestea… se mai poate avea un pic de speranță în oameni?