Feline

O pisică stă întinsă pe un gard, undeva în Maramureș. Are ochii închiși, dar își mișcă destul de des capul, iar urechile nu stau locului aproape deloc. Orice sunet din mediu este detectat, analizat… și orice potențială pradă este luată în vizor. Își deschide verzi ochii. O vezi mai târziu cum se joacă cu șoarecele prins, ori cu o fostă-vrabie. Poți să-ți imaginezi aceeași situație în pădure, unde un râs e la fel de calm și la fel de bine simte orice mișcare. Doar că nu se rezumă la șoareci și păsărele. E un factor de selecție, din fața căruia nu prea scapă ușor acele exemplare care nu sunt perfect viguroase. Tot ce nu este perfect-funcțional este reciclat rapid, nu persistă nici măcar sub formă de amintire.

 

Dacă vezi cum arată un tigru împăiat… spre exemplu cel expus la Muzeul de Zoologie din Cluj… cam ce dimensiune are… rămâi impresionat, sau puțin traumatizat, poate… chiar dacă este o vagă schemă față de ce era cândva animalul viu. Îți poți imagina cum te uitai la fața lui de la o jumătate de metru, dacă era viu? E simplu să evaluezi cam ce șanse ai față de el, dacă e viu în pădure. Zero. Poate rupe bucăți din tine și te poate mânca așa cum o face cu orice altă pradă, la modul perfect-natural. Nu te-ar ucide cu răutate, ci cu indiferență, mai concret de foame, se uită la tine ca la viitoarea-lui-mâncare. Te-ar digera în liniște cu toate ifosele tale și te-ar transforma în ceva mică grămăjoară de oase cu păr… cu niște urme de E-uri. Fără remușcare, fără dureri, exact așa cum mănânci tu un păstrăv sau ficăței de pasăre. Când vezi cum se mișcă un tigru în mediul lui de viață prin Asia de sud-est, cam cât de nedetectabil și cât de dominant este… simți ceva despre sălbăticia adevărată, aflată cumva la un pol maxim de manifestare. În mod natural, omul reprezintă hrana pentru un astfel de animal. Sau, dacă vezi leii asiatici din Parcul Național Gir, cam cum vânează bivoli… ajungi inevitabil să ai un sentiment de respect și admirație, dar și reținere-distantă față de aceste mari feline. Splendide și perfecte, în felul lor sălbatic.

 

 

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Mamifere. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s