Starea ta sufletească: cel mai important element la fotografiere

  1. Treceam prin zona Sierra Nevada, în Andaluzia, Spania; erau niște lumini mai mult diabolice, așa cum rar îți este dat să vezi prin viață; și munți cu creste înzăpezite și văi cu o vegetație verde-luxuriantă; cred că era mai frumos decât în Paradis; și mă uitam, oarecum apatic, indiferent – nu am făcut nici măcar o fotografie, cu toate că lângă mine zăceau aparate ultra-performante. Cumva le lași pe altădată. Hai să mergem mai departe, în delta Guadalquivir.

 

  1. Câmpia Panonică, Ungaria. Niște iepuri de câmp să fugăreau și se băteau în jocurile lor nupțiale. Și erau aproape, nici nu ne băgau în seamă. Și se puteau face cele mai tari poze, dacă decideai să ridici teleobiectivul. Șoferul mă întreabă firav, nu am chef de poze? Dar îi zic să continuăm drumul spre Grecia sau în Slovenia… că ne duceam în careva dintre țările astea.

 

Cheful tău, dispoziția ta, starea ta sufletească! Acesta este elementul fără de care orice fotografiere/ filmare este un mare zero barat. Toate echipamentele planetei – ultimul răcnet în domeniu, toate subiectele cele mai bune, toate peisajele cele mai splendide, și luminile cele mai miraculoase, până și experiența ta în fotografiere… toate acestea nu pot să compenseze deloc lipsa momentană de implicare sufletească. Iar în esența lui, sufletul artistului nu este un bolovan prea butucănos și rezistent la toate. Această implicare, poate dăruire totală, este o pasăre foarte firavă: e destul să auzi 2 cuvinte neplăcute de unde nu te așteptai (sau de unde te așteptai…), sau să nu dormi bine noaptea anterioară, sau să te gândești la o etapă mai stresantă care va urma, cu ceva depuneri de proiecte sau raport de trimis…. și praful se alege. Fără detașare maximă, fără să îi dai mamii-dracului pe toți și să te intereseze doar momentul… am senzația că nu se poate face nimic bun în acest domeniu. E cumva un fel de totul sau nimic. Ori ești creativ și implicat pe bune, ori nu are sens deloc toată treaba. Incredibil cât de tare se vede pe poze dacă ele sunt făcute așa cum trebuie, sau sunt trase de păr, din start un fel de iremediabilă-mizerie.

 

Trebuie o stare specială, să poți crea valoare din banalul redundant, să poți compune Imagine, să scoți în evidență splendoarea și acolo unde aparent ea nu există, să ai chef să cauți diamante acolo unde este mai ales mult și monoton… cărbune. Cât despre criticile pe care poți să le primești, despre indiferența zdrobitoare a publicului, fix acolo să te intereseze; nu ai ce să te aștepți, nu ai de la cine; tu ești singurul care poate decide dacă a meritat sau nu. Trebuie să îți amintești că aproape niciunul dintre marii artiști sau oameni de știință nu a fost apreciat de pitecantropii printre care a trăit… excepțiile sunt extrem de rare.

 

Nu are sens să te aștepți la nici un fel de feed-back pozitiv de la nimeni. De ce ajunge artistul sau savantul să nu se mai intereseze aproape deloc de reacția publicului? Că practic nu mai există public sofisticat, avizat, interesat, ci doar uriașe puhoaie de maneliști. Adică, cei care sunt cât de cât culți sunt aproape zero procentual. Arte, Științe? Cumva nu e lumea lor… sunt restrânse undeva de parcă nici nu ar mai exista. În lumea de azi a internetului, când digital este aproape-totul, altfel de aspecte tind să fie relevante; uriașele mase imbecilizate, reduse intelectual la nivel de vierme de gălbează, oricum din start nu prea au cum să aprecieze aproape nimic din știință, de nici un fel; aceștia sunt cei peste 40% din populație care consideră că Soarele se învârte în jurul Pământului. Iar din arte, ceva muzică aflată pe val, un film cât mai ciudat și imediat se termină lista. Nu ai cum să ai pretenții. Este o lume în care o curvă-botoxată, mai ales dacă este (și) „asistentă” la ceva televiziune… dacă postează pe facebook un selfie și 3 cuvinte că și-a cumpărat niște sandale, instantaneu primește 500.000 de like-uri; cât ai zice pește. Cât ai zice dezastru.

 

Rezultă din toate acestea că în situația de azi, pentru rezultate în domenii ale științelor sau artelor, de facto nu se poate spera nici un fel de recunoaștere sau apreciere publică, nici măcar notorietate. Eventual, în niște cercuri relativ-restrânse, în ceva zone de elite, în turnurile de fildeș, sau nici măcar acolo. Cât despre aspecte financiare, mai bine nu le menționezi. Singura susținere, motorul activităților artistice și științifice rămâne până la urmă preocuparea personală sinceră, nevoia umană de cunoaștere și de exprimare… iar restul nici nu mai contează.

 

Este totodată eliberator să conștientizezi că nu se poate spera la modul realist nici un fel de mare apreciere în domenii ale științei sau domenii ale artelor. Nici critici fundamentate și consistente nu prea are cine să aducă, mai ales prin periferiile de civilizație. Spre exemplu în domeniul fotografierii naturalistice, sau al ecologiei și ecologismului, greu poți să găsești un om care să aibă niște rezultate atât de impresionante încât să conteze destul de mult ceea ce zice. Desigur, în trecut au existat oameni cu mari performanțe în sub-subdomenii, ihtiologie, bio-speologie etc, dar era altă lume, totalmente diferită de cea de acum. Și, cumva, lipsesc modelele vii și performante, aproape cu desăvârșire. Ajungi să ai senzația că ești pe un teren virgin, unde toate rețetele și formulele din trecut au devenit perimate. Este o lume ultra-dinamică, în care trebuie să (te) inventezi și să (te) reinventezi, toată viața. Să îți conturezi noi nișe-ecologice. Terenul acesta virgin și liber este un domeniu bun pentru creativitate științifică și/sau artistică. Ai ocazia să te dăruiești total, având grijă de starea ta sufletească: cel mai important element.

 

© dr. Peter Lengyel

 

13925356_942856265823676_4084968314261059860_n

 

Acest articol a fost publicat în Fotografiere. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Starea ta sufletească: cel mai important element la fotografiere

  1. Ayssa Sarolta Arcan via FB spune:

    Eu apreciez: sensibilitatea din spatele imaginilor, poezia din spatele textelor, umorul iute din spatele caricaturilor, inteligenta ascutita din spatele ateismului….Sunt doar una, ce sa fac, dar ca mine mai sunt! Si pe urma Peter, nu ai ce face in viata decat sa faci ce stii mai bine si sa continui sa impartasesti altora cu perseverenta, chiar daca esti dezamagit de ei, important e sa nu fii dezamagit de tine, caci: „when injustice becomes law, resistance is a duty” (nu cred ca lui Da Vinci ii pasa prea mult ca era bastard sau ca cineva nu se interesa de ideile lui, el era in continuare obsedat de…ele, de asta el a ramas in istorie ca Da Vinci, cei care nu l-au apreciat….nu sunt cunoscuti, nu?)

  2. peterlengyel spune:

    un articol foarte bun, care merita citit si recitit:

    8 Lessons Ansel Adams Can Teach You About Photography

    Eric Kim

    http://erickimphotography.com/blog/2016/10/12/8-lessons-ansel-adams-can-teach-you-about-photography/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s