Vara pe Valea Ronișoara

Să ieși spre seară pe vale, să nu fie nimeni, doar clăi și soare și greieri milioane. Să simți ceva conexiune cu Natura. Să simți cum e culoarea fânațelor cu flori, cele ne-cosite încă, unde o adiere de vânt mișcă toate plantele. Și să treacă un țăran cu carul cu boi, cu fân proaspăt.

DSC_7203DSC_7206

DSC_7215DSC_7226DSC_7241DSC_7247DSC_7256

DSC_7128DSC_7152DSC_7163

DSC_8113DSC_8119DSC_8149DSC_8170DSC_8200DSC_8207DSC_8216

La prima vedere este un Echinops sphaerocephalus; pentru a avea siguranța determinării, ai nevoie de confirmarea (sau infirmarea…) de la careva prieten care se ocupă mai serios de botanică, sau se poate sta cu ceva carte-determinator să îi vezi detalii morfologice, aspecte de care nu am chef acum. La câte re-încadrări sistematice se fac, la câte comasări și separări de specii și subspecii, la câte reveniri la denumiri mai vechi, la câte separări de noi genuri… oricum nu cred că am timp/ energie de ele. Dintre cele 3 specii de Echinops prezente în țara asta, două sunt xerice, din zone uscate, iar aici pe valea Ronișoara nu este cazul… așa că rămâne E. sphaerocephalus, cea mai comună dintre ele; doar că planta noastră are petalele parcă un pic mai albăstrui decât apar ele în general în pozele cu această specie… cu petale mai albicioase. Dacă odată ai clarificat situația, a doua oară ai o siguranță mai mare când vezi planta respectivă. Menirea naturalistului nu este “să știe la perfecție” fiecare plantă și fiecare miriapod, că oricum este imposibil; dar să se apropie de ele pe cât se poate, să își facă o impresie despre ele. Oricum, nu te așteptai când te apropiai de ea, ca florile din inflorescența globulară să aibă o mireasmă atât de fină și totuși sălbatică; dacă îi vedeai frunzele destul de țepoase simțeai cumva „o vietate verde mai arțăgoasă”… dar dacă te apropii de flori… oau. Merită să oprești pentru 15 secunde.

DSC_7062DSC_7022DSC_7041DSC_7050DSC_7056

Oare când ai stat ultima oară să te uiți liniștit la niște berze care se rotesc pe cerul albastru? Sau la careva exemplar din specia asta comună, banală… de barză albă… cum se plimbă pe lângă clăi de fân, cum prinde câte o lăcustă. Fără să ai intenția de a face cea mai perfectă poză, când prinde un șarpe, de exemplu, ci doar așa, eventual o imagine standard. E prea nesemnificativ să aloci timp pentru asta, că ne grăbim, avem treburi de rezolvat… multe de tot. Nu ne mai permitem luxul de a admira natura din imediata noastră vecinătate, în simplitatea ei milenară.

DSC_7426DSC_7440DSC_7447DSC_7466DSC_7477

DSC_2935DSC_2943DSC_2953DSC_3300DSC_3315DSC_3322DSC_3352DSC_3361

20 iulie 2016. Este aproape apus de soare, iar florile albe și roșii de fasole mai că strălucesc pe fondul verde al vegetației. Bețe înșirate pe un rând, plantele au urcat sus de tot pe ele, și cumva arată perfect. Nu departe, un alt rând de bețe, tot cu plante de fasole… dar sunt din alt soi, aici deja alb-gălbui păstăi așteaptă să fie culese. În timp ce expun câteva cadre, femeia care are grijă de grădină adună păstăi… 2 pungi, 6 kilograme. Îmi mai pune o sacoșă de castraveți proaspăt culeși. Îi convine și familiei de țărani să vândă direct, fără să mai iasă în oraș, fără să piardă banii de carburant, timpul pe drum și prin piață, costul mesei închiriate șamd… și îmi place și mie idea să văd de unde și ce iau. Aici cresc roșii de acelea de grădină cum nu vei găsi veci în comerțul fad capitalist… acele cu gust de roșie… nu de rahat cu plastic. Și ardei, vinete, porumb șamd. Este aproape un fel de paradis rural. Era o idee promovată prin ceva proiect: “Adoptă un Țăran!” Cred că dacă ai noroc să dai de unii OK, merită să dezvolți parteneriatul, merită să îi asiguri că au cui să vândă… iar tu să iei brânză și urdă de la oile care ai văzut unde au fost păscute… bio… la un preț mult mai rezonabil decât cele care au 17-mii de adaosuri comerciale și taxe care mai de care. Cred că la cum merg lucrurile, o asemenea abordare are viitor.

 

Am discutat cu țăranul nostru despre cele 4 vaci pe care le are, despre calul lui, despre porcii pe care îi ține până la crăciun. Povestea cum porcii sunt hrăniți cu resturi de mâncare din gospodărie, cu cartofi și harbuz (dovleci), cu buraci (un fel de sfeclă), mere, porumb șamd; zice că gustul cărnii nu seamănă cu cel al cărnii cumpărate de la supermarket. Bine, dacă te gândești la aspecte de gust, este una, dar dacă vezi cam cu ce sunt hrănite animalele din crescătorii industriale, „concentrate” în care sunt băgate toate imbecilitățile posibile, plus hormoni care să le accelereze creșterea și antibiotice care să îi apere de infecțiile inerente în hiper-aglomerația în care sunt chinuiți… atunci îți dai seama că nu e doar o chestiune de gust. Ci și de substanțe care pot să îți afecteze viața/ sănătatea. Mare diferența, domnule!

 

Un uliu porumbar, o femelă mare a trecut în zbor deasupra noastră; o pasăre minunată… bătea viguros din aripi, apoi plana o vreme și tot așa în ritmul ei se ducea către pădure. Îi zic țăranului că este uliu porumbar iar el dă din cap, afirmativ; îmi zice că ulii se transformă vara în cuc… iar eu îi zic că asta este o legendă. Este adevărat că uliul păsărar are aproximativ aceeași dimensiune și un penaj cvasi… asemănător cu al cucilor. Vara auzi și vezi cucii pe la noi, iar în rest ei stau la sud, prin Africa… așa că nu îi vezi din septembrie până în aprilie. În schimb, pe timp de vară uliul este mai retras spre munte și are un comportament mai precaut în zona de cuibărire… așa că nu îl vezi prea frecvent… în timp ce iarna uliul coboară și în zone depresionare populate de oameni și poate să fie văzut mai bine pe arborii desfrunziți sau când se rotește pe cer ori vânează vrăbii, pițigoi etc. Asemănarea dintre aceste păsări este atât de mare încât este considerat un fel de mimetism, cucii având beneficii de pe aspectul lor de uliu-păsărar, deoarece păsărelele în ale căror cuib ei își depun ouăle… se simt în pericol în preajma uliilor și îi evită… și până și ele mai foc confuzie a cucilor cu uliul. De aici și impresia oamenilor mai ne-educați că uliul din iarnă vara se transformă în cuc… o idee duios de naivă răspândită bine de tot între țărani. Și aici nu mă refer doar la țăranii de pe văi și dealuri ci și la țărănoii care sunt deputați sau senatori.

DSC_3762DSC_3771DSC_3780DSC_3789DSC_3795DSC_3813DSC_3819DSC_3831DSC_3843DSC_3855DSC_3861DSC_3867DSC_3870DSC_3876DSC_3879DSC_3888DSC_3903DSC_3909DSC_3912DSC_3915DSC_3918DSC_3927DSC_3933DSC_3939DSC_3942DSC_3945DSC_3951DSC_3960

Șorecar comun… deja numele ne arată că nu este o specie prea rară. Îl vezi pe câte un vârf de claie stând liniștit până ești departe… dar dacă ajungi prea aproape zboară… de la 100-150 de metri. Sau îi vezi sus pe cer, rotindu-se pe curenții termici. Csabi observă că unul este lăsat în iarba mare, probabil că a prins ceva. Se și ridică în zbor și are în gheare ceva rozător… și ceva iarbă smulsă cu ocazia atacului. Se pune pe un copăcel, se vede bine prada lipsită de viață.

DSC_7559DSC_7563DSC_7518DSC_7538DSC_7541

Puțin mai încolo o femelă de fazan, cu puii cam cât adultul. Se mișcă prin iarba mare și ies la margine de miriște, astfel devin mai vizibili. La apropierea noastră se ridică în aer; rând pe rând, ca o huruitură, zboară… cu aripile lor mici propulsând un trup destul de greoi. Probabil că sunt circa 8-9 exemplare, poate unele sunt încă în iarbă… unele se lasă la distanță mică și continuă deplasarea pe sol… nici nu le poți număra, dar poți să aproximezi, realitatea. Nu știu de ce îmi amintește de copilărie, când fazanii păreau mult mai minunați.

DSC_8272DSC_8276

29 iulie 2016. Un iepure sălbatic la marginea drumului. Probabil că este tânăr și ne-experimentat, dacă se lasă atât de bine fotografiat de la distanță nu prea mare. În general, aproape orice iepure sălbatic o ia la goană-nebună, imediat ce a detectat prezența umană. Dar acesta ori nu ne vede, ori nu îl prea interesează, poate consideră că suntem îndeajuns de departe… și își vede de treaba lui. Rupe tot felul de frunze, le roade liniștit, începe să își curețe blana, își îngrijește urechile, mustățile… este destul de amuzant. Apoi se retrage în iarba mai mare… pare că se simte perfect pe aici.

DSC_6633DSC_6637DSC_6643DSC_6660DSC_6665DSC_6670DSC_6673

DSC_6675DSC_6677DSC_6678DSC_6681DSC_6692DSC_6704DSC_6706DSC_6716

DSC_6722DSC_6732DSC_6735DSC_6737DSC_6745

DSC_6751

 

În timp ce fotografiam acest iepure sălbatic, Mark îmi zice că mai sus au apărut câteva căprioare. Erau 4. Două exemplare se fugăreau… de abia puteam să țin în imagine una dintre ele. Doar câteva secunde a stat locului, în rest gonea cu cealaltă, au venit aproape, apoi au intrat între tufe. Mai erau și doi iezi de căprioară, dar nici măcar nu m-am uitat la ele, că eram prea preocupat de a face poze cu cele care fugeau către noi… Din păcate, au ajuns prea aproape, așa că nici nu mai încăpeau în cadru…

DSC_6759DSC_6760DSC_6767DSC_6768

DSC_4992DSC_4998

DSC_5127DSC_5136

DSC_7275DSC_7335DSC_7332DSC_7347DSC_7344DSC_7284DSC_7329DSC_7293DSC_7326DSC_7323DSC_7320DSC_7299

Ai zice că vietate mai banală decât găina nu prea există; este un motiv bun să nu faci nici un fel de poze cu astfel de păsări-de-curte. Dar, dacă ai vedea câteva găini și un cocoș, pe iarba verde, în lumini cât de cât adecvate, adică nu foarte puternice dar nici prea slabe… și ai încerca să faci câteva fotografii, ai vedea că deloc nu este simplu. Adică, să stea pasărea în direcția bună, să nu se întoarcă cu dosul către aparatul de fotografiat sau filmat, să nu fie alertată de apropierea ta ci să se comporte natural, să nu intre în cadru un alt exemplar decât cel pe care dorești să îl ai în imagine, să nu intre în iarba mare unde nu se mai văd prea bine… adică ai un milion de probleme cu ele, până faci o poză cât de cât rezonabilă. Și când totul este OK, să nu te sune un prieten care să te invite la o conferință despre dezvoltarea turismului… și până vorbești cu el găinile să plece de pe zona ideal-înierbată și să de bage între buruieni.

DSC_7261DSC_7272DSC_7273DSC_7275DSC_7296DSC_7307DSC_7320DSC_7321DSC_7325DSC_7328DSC_7332

 

DSC_5021DSC_5030DSC_5043

DSC_5109DSC_5106

DSC_5121

DSC_5001DSC_5019

DSC_5055DSC_5070DSC_5091

DSC_7108DSC_7064DSC_7076DSC_7104

Iunie 2017. Am fost de 3 ori pe valea Ronișoara, 2-3 ore spre seară. Din cauza unei ploi torențiale a fost o viitură pe vale, multe locuri prezentând băltiri de ape, noroaie depuse peste fânațe, aluviuni întinse peste terenurile plantate cu roșii, cartofi, porumb. Când am intrat pe o vale laterală, pe un drum pe care am fost de multe ori, surpriza a fost cât de mari grămezi de noroaie blocau drumul; am frânat încât am și atins cu troliul marginea primului morman; iar dacă ieșeai din drum să întorci mașina, intrai pe noroaie argiloase moi, umede și alunecoase, în care te afundai repede, așa încât trebuia să turezi motorul la modul barbar dacă nu doreai să rămâi acolo. Aici se vede că până și o vale banală din punct de vedere al accesului, extrem de simplă, cu multe drumuri pe văi și pe dealuri, cu destule case, fără zone înalte, poate să fie plină de capcane prin care poți rămâne ușor chiar și cu mașina de teren. Iar fără mașina de teren, veci nu ai avea timp și energie să străbați toate smârcurile astea.

 

© dr. Peter Lengyel

 

PS. Există pe blog câteva serii de imagini de pe Valea Ronișoara, dar cea cu subiecte de vară/ toamnă este deja foarte lungă… așa că nu e cazul să se întindă și mai mult: rezultă de aici că este necesară o nouă postare, în care să fie incluse imagini de vară care se vor realiza pe viitor.

PS2. Se mai pot vedea:

Iarna în Valea Ronișoara – 71 de poze

https://peterlengyel.wordpress.com/2016/01/09/iarna-in-valea-ronisoara/

Valea Ronișoara Maramureș – 210 poze

https://peterlengyel.wordpress.com/2015/06/08/valea-ronisoara-maramures/

Primăvara pe Valea Ronișoara – 75 de poze

https://peterlengyel.wordpress.com/2016/03/06/primavara-pe-valea-ronisoara/

Rezervația Pădurea Ronișoara – 22 de poze

https://peterlengyel.wordpress.com/2015/11/06/rezervatia-padurea-ronisoara/

13895361_1098324356913551_3066805786863762011_n

 

 

Acest articol a fost publicat în Maramures. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Vara pe Valea Ronișoara

  1. peterlengyel zice:

    LEONARD COHEN – HERE IT IS

    Here is your crown
    And your seal and rings;
    And here is your love
    For all things.

    Here is your cart,
    And your cardboard and piss;
    And here is your love
    For all of this.

    May everyone live,
    And may everyone die.
    Hello, my love,
    And my love, Goodbye.

    Here is your wine,
    And your drunken fall;
    And here is your love.
    Your love for it all.

    Here is your sickness.
    Your bed and your pan;
    And here is your love
    For the woman, the man.

    May everyone live,
    And may everyone die.
    Hello, my love,
    And, my love, Goodbye.

    And here is the night,
    The night has begun;
    And here is your death
    In the heart of your son.

    And here is the dawn,
    (Until death do us part);
    And here is your death,
    In your daughter’s heart.

    May everyone live,
    And may everyone die.
    Hello, my love,
    And, my love, Goodbye.

    And here you are hurried,
    And here you are gone;
    And here is the love,
    That it’s all built upon.

    Here is your cross,
    Your nails and your hill;
    And here is your love,
    That lists where it will

    May everyone live,
    And may everyone die.
    Hello, my love,
    And my love, Goodbye.

  2. peterlengyel zice:

    Wild people: Hope Bourne

    „It also lies in her appeal that we should reconnect with nature and recognise its value. “For money, you sell the hours and the days of your life, which are the only true wealth you have,” she wrote. “You sell the sunshine, the dawn and the dusk, the moon and the stars, the wind and the rain, the green fields and the flowers, the rivers and the sweet fresh air. You sell health and joy and freedom.” Hope Bourne was rich indeed.”

    http://www.countryfile.com/article/wild-people-hope-bourne

  3. Tibor Andorfi via FB zice:

    foarte frumoase si fotogenice

  4. Biblioteca Ferdy Sighet via FB zice:

    Superbe poze!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s