Pădurea inginerește sau bio-logic?

DSC_5423De ce în secolul 21 biologii/ naturalișii sunt atât de diferiți față de silvicultori/ vânători? De ce suntem aproape din “specii” diferite? Pentru că paradigma în care este percepută Lumea Vie este radical diferită, una biologic-științific-etică alta utilitarist-exploatatoare-inginerească. Altfel se vede cerbul prin obiectivul aparatului de filmat și altfel prin luneta puștii. Idealul biologului este pădurea vie, cu arbori colosali și matusalemici, cu mii și mii de specii care trăiesc în acest ecosistem – cât mai netulburate de intervenții umane hazardate, cât mai natural; idealul silvicultorului actual este să taie toată pădurea și să nu fie prins (oricum este parte a mafiei care nu se lasă așa de ușor). Realist vorbind, nu prea poți avea o discuție coerentă între unul cât de cât mai intelectualizat, altul pasionat de ucidere de animale pentru a își face plăcere… sau hrăpăreț care ar doborî toată pădurea. Este destul de dificil să existe o comunicare între filosofi și hoți, pentru că nu au limbajul care să le permită dezbaterea; plus că hoții sunt mulți și eventual organizații în sindicatele lor mafiote iar filosofii sunt puțini și izolați.

11898565_1198590866828589_8851139728917084711_n

Biologul privește pădurea ca o minunăție perfectă așa cum este ea sălbatică, cu valoarea ei intrinsecă, cu speciile și legile ei naturale. Ceva ce merită păstrat așa cum este, cercetat și înțeles cât mai bine… neatins măcar în ariile protejate, parcuri naționale și naturale. Pentru biolog, pădurea ideală este cea mai sălbatică și mai neatinsă de drujbe și vânători. Desigur, biologul nu poate să fie atât de naiv să creadă că toată pădurea din peisaj poate să rămână doar obiect al admirației și cercetării… plus ceva servicii ecosistemice (stabilitate climatică, ape curate șamd); deși este în detrimentul naturii/ pădurii și doar în beneficiul omului, este evident că suntem constrânși să utilizăm ecosistemele silvatice pentru a extrage niște resurse… de la lemn la ciuperci și fructe de pădure… dar la modul cât mai rezonabil cu putință, fără a aduce atingere esenței ecosistemului.

11947666_10153006888476244_331327417197632060_n

Problema este când pădurea nu mai este privită ca o valoare-în-sine, ci ca o exploatație, ca o vacă-de-muls, ca o zonă care poate să fie devastată până la ras și apoi mai vedem noi ce o să urmeze. Deci, pădurea ajunge la cheremul inginerilor silvici. Inginer, din start îți zice ceva despre intervenție. Ăsta nu o să stea prea mult că îi vin idei cum să „îmbunătățească” pădurea. Să o facă „mai performantă”, să o scoată la produs. Știe el ceva specie din Australia sau din America de Nord care este mai „productivă”, crește mai repede și mai mare. O monocultură de asta merită încercată… ce problemă e dacă dispare toată biodiversitatea locală naturală? Sau, în cel mai rău caz… „să le facă mai performante” pe cele locale. Să taie tot ce este cârcit, scorburos, bătrân, bifurcat șamd… tot ce este natural. Oricum, nu îi place haosul din pădure, ci îi plac arborii înșirați pe linie, frumos ca la Auschwitz. Dacă ar depinde de el, și mistreții ar sta în coloană, și urșii, și cerbii, înșirați după înălțime. Și nu ar exista ciocănitori, nici cerambicide, nici ipide… și de fapt nici un fel de insecte, că nu e nevoie de ele, deloc, deloc. La modul lui ideal, tot peisajul ar putea să fie acoperit de scânduri și de trofee.

 

11811287_10205647168675970_6078232720195359969_n

12027594_1503611719778534_480859387942399057_n10849875_373068012861360_2760369091319665465_n

Cum se poate vorbi despre silvicultură spre esența ei, despre pericolul pe care îl reprezintă prin afectarea proceselor ecosistemice și evolutive în cele mai intime profunzimi ale acestora? Despre tăierea pădurilor pe mari suprafețe, despre introducerea de specii arborescente alohtone, despre vânătoarea/ masacrarea la grămadă a animalelor sălbatice nu voi aminti în detaliu (oricum am mai scris despre ele…), nici despre vilele pădurarilor și inginerilor silvici, despre mafia pădurilor… ci voi scrie despre alte câteva aspecte mai subtile. Adică, despre efectele activității „silvicultorului-ideal”, care face codru-grădinărit și selectează arborii plus… nu „silvicultorul standard” care a defrișat versanții inclusiv în parcurile naționale… și despre „vânătorul-ideal” care vrea să selecteze vânatul și care „iubește animalele”… nu „vânătorul-standard” care împușca tot ce mișcă… de foarte rar mai vezi câte un cerb pe la noi. În incapacitatea lui intelectuală, silvicultorul-cel-bun selectează și promovează acele caracteristici ale unor specii care sunt de interes pentru industrie… făcând sclavi din arborii-selectați din ce în ce mai drepți – buni pentru scândură… și la fel sclavi din cerbii-selectați cu coarne din ce în ce mai mari… buni să fie puși pe perete la iubitorii de ucidere din plăcere. Fiind la cheremul selecției non-naturale, se diminuează naturalețea din cerb și din fag… este un atac la adresa celor mai intime aspecte ale vieții-sălbatice.

1888561_10153511954417909_1032568347600928566_n

Hai „să o luăm” inginerește sau mai curând bio-logic? „Selectarea pozitivă” a „arborilor plus” însemnă o abordare silviculturală prin care sunt eliminați arborii care nu sunt prea drepți, sau care au trunchiuri bifurcate ori au scorburi șamd…, fiind lăsați în viață arborii cât mai columnari, drepți… adică cei buni pentru cherestea/ scândură cu „pierderi” minime în procesul de prelucrare. Adică, speciile sălbatice de arbori sunt „domesticite”, prin selectarea fenotipurilor/ genomurilor preferate de industria lemnului… sunt orientate spre acel tip de vietate care este necesară producătorilor de scândură.

13346709_1790511707835630_1234507710512254908_n

Selecția naturală se face prin factori naturali, de la climă la boli, de la prădători la concurenți șamd. O astfel de selecție păstrează preferențial acei indivizi care sunt cei mai capabili de a persista în condițiile ecosistemice date… și care astfel își pot transmite genele în generația viitoare. Din acest punct de vedere, selecția naturală este una care eminamente perfecționează capacitatea de a persista a fiecărei linii filetice care reușește să se perpetueze. Totalmente diferit de selecția naturală este intervenția ucigaș-perversă realizată prin drujbă și pușcă. În acest tip de ‘selecție’ silvic-vânătorească, omul este cel care decide viața/ moartea individului (arbore sau animal sălbatic)… iar decizia se bazează pe hazard și pe interesul uman, nicidecum pe capacitatea biologică reală a individului în cauză… capacitate care să se manifeste concret în context ecologic-evolutiv. Adică, genofondul speciilor de arbori și a speciilor de animale sălbatice (desemnate mizerabil „vânat”) se află la cheremul imbecilului cu drujbă și pușcă. Este deturnată direcția evoluției acestor specii, ele sunt transformate cu încetul în ceea ce dorește drujbist-vânătorul. Din moment ce factorul selectiv devine unul preponderent artificial, bazat pe decizia cretinului cu drujba și/ sau pușca, este subminată esența evoluției biologice naturale, dată de persistența preferențiala a genelor acelor indivizi care au cea mai mare capacitate de supraviețuire în contextul natural al locului… adică în climatul dat, cu apa aflată la dispoziție, cu fluctuațiile de temperatură… cu vântul și cu ghețurile din zona în cauza, cu concurența dată de specii asemănătoare, rezistența la infecții fungice, bacteriene, virale, rezistența la prezența variatelor specii de insecte, viermi, animale fitofage de variate feluri, prădători, capacitatea de a își găsi soluții pentru reproducere șamd… Chiar dacă ai avea cea mai mare performanță pe aceste planuri naturale, vine mizerabilul cu pușca sau cu drujba și ești terminat că așa a decis cretinul naibii… ești ucis fără drept de replică, genele tale sunt eliminate de pe scena evoluției. Selecția este deturnată în interes uman imediat, fiind favorizate caracteristicile arborilor/ sălbăticiunilor care sunt considerate dezirabile de către „om” – silvicultor/ vânător; chiar dacă omul ar face cu foarte multă bună-intenție această intervenție (dar aberant din punct de vedere al biologului), fondul genetic al speciilor este redus dramatic, fiind „păstrate” acele fenotipuri/ genotipuri care sunt considerate „bune” de către prostul care umblă cu drujba și/ sau pușca; din acest punct de vedere, reducând diversitatea genetică a variatelor specii „avute în vizor”, inevitabil este diminuată capacitatea lor de adaptare la condițiile schimbătoare ale mediului… spre exemplu la schimbări climatice. Prin incapacitatea lui intelectuală și prin manifestarea în teren a imbecilității lui, silvicultorul (și vânătorul) pune trotil la baza sănătății și adaptabilității pe termen lung a populațiilor și speciilor, pune dinamită la baza unor întregi ecosisteme. De fapt, este un genocid inimaginabil produs de silvicultori și vânători. Este deturnată și pervertită natura, atât la nivelul acestor specii, cât la nivelul ecosistemelor din care ele făceau parte, ca elemente structurale și funcționale importante. Îți dai seama cam ce haos evolutiv se instalează în pădurile managerizate cu drujbe și puști… unde orice adaptare poate să fie lipsită de sens? Probabil că așa ceva nu a existat niciodată pe parcursul evoluției biologice, timp de peste 4 miliarde de ani.

12313865_1181271678567725_5862279189038004334_n

Atacul la acest nivel genetic este mai pervers decât pare la prima vedere, mai ales că omul-simplu nu vede nici un fel de probleme dacă se uită la pădurea cu arbori-selectați perfect columnari și cerbul-selectat cu coarne frumoase care stă și privește în gol printre copaci. Diversitatea genetică și fenotipică naturală sunt dramatic reduse prin aceste intervenții de „selectare pozitivă”, iar pădurea de la un ecosistem splendid devine o crescătorie de trunchiuri pentru cherestea, trunchiuri cât mai standardizate, cât mai identice, cât mai fără noduri/cioate, cât mai drepte, cât mai fără ramificații, cât mai fără scorburi; adică, „pădurea cultivată” devine un loc cât mai steril, cât mai fără lilieci, cât mai fără pițigoi și fără bufnițe, cât mai fără croitori și alți „dăunători”. Cât mai fără viață. Este o diferență radicală, o prăpastie greu de trecut între viziunea silviculturală/ vânătorească și viziunea biologică despre pădure. Te poți întreba, cu acest stil de “selecție pozitivă”… cam unde se ajunge în secole sau milenii de intervenție? Dacă ai extrapola spre maxim punctul de vedere al silvicultorului, pădurea perfectă ar deveni o crescătorie de scânduri pe care ar fi atârnate „trofee”, cranii uscate cu coarne cât mai mari. Și, pentru a duce puțin mai la extrem analiza, poți avea impresia că din punctul de vedere al silvicultorului, ar trebui să fie exterminată și gândirea biologică/ ecologică, care îl încurcă la producerea de cherestea. Oricum, gândirea biologică este aproape inexistentă… și nu doar în domeniul silvic; este cumva penibil că nici nu prea mai ai cu cine discuta subiecte de acest gen…   Biologul din administrația parcurilor naționale și naturale este un fel de a 17-a roată la căruță, iar la Ministerul Mediului aproape că ai impresia că nu există biolog… orice altceva fiind pe acolo.

 

© dr. Peter Lengyel

PS. Este un draft, sper că îți dai seama. Poate că am să mai fac câteva up-date-uri la acest text, doar să am chef de el. Pozele sunt de pe facebook, cu excepția primei fotografii realizate din zbor peste Maramureș.

13516696_1767887440120677_5084784184470430633_n

PS2. Un aspect interesant este că tot felul de pădurari/ ingineri silvici aflați pe calea intelectualizării consideră că cei care utilizează termenul „defrișare” pentru tăierea pădurilor inclusiv în cazul când locul urmează să fie „replantat”… ajung să greșească, deoarece defrișarea din punctul de vedere al drujbistului este doar cea în care pădurea este înlăturată „definitiv”, adică nu este lăsată/ ajutată să se refacă. Silvicul crede că nu este corectă utilizarea termenului „defrișare”, ci trebuie să se zică „tăiere la ras”. Acum nu cred că este o mare surpriză că silvicii nu au auzit de DEX.
DEFRIȘÁ, defrișez, vb. I. Tranz. A înlătura (prin tăiere sau prin ardere) arborii și alte plante lemnoase spre a face un teren propriu pentru agricultură, pășunat, construcții etc. sau pentru a-l împăduri din nou; a despăduri. – Din fr. défricher. Sursa: DEX ’09 (2009)

Pe lângă asta, dacă te adresezi oamenilor la modul general, nu experților drujbiști, atunci e mai rezonabil să folosești termenii care transmit ideea, defrișarea, decât pretențiozități de genul „tăiat la ras”. Eu nu doresc să zic că „tăiat la ras” nu se poate utiliza, dar consider că dacă zici „defrișare”… te faci destul de bine înțeles.

PS3. O postare mai veche dar destul de elaborată, tot pe problematica asta este: Paradigma Bio-Ecologică și cea Silvo-Cinegetică

 

https://peterlengyel.wordpress.com/2013/11/17/paradigma-bio-ecologica-si-cea-silvo-cinegetica/

to share or not to share?

Acest articol a fost publicat în Silvici contra Naturii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Pădurea inginerește sau bio-logic?

  1. Catalina Dragoi via FB spune:

    „Biologul din administrația parcurilor naționale și naturale este un fel de a 17-a roată la căruță, iar la Ministerul Mediului aproape că ai impresia că nu există biolog… orice altceva fiind pe acolo.” Asta asa-i. Si oricat ai incerca sa iti spui parerea, nu e nimeni dispus sa asculte. Trebuie productie. Trebuie combatuta ipida. Ce daca e arie protejata? Legea permite taieri si impuscari si acolo…pentru „controlul populatiilor”, bineineles….

  2. Lili Atschreiter via FB spune:

    …Foarte mult respect!!! …sper sa citeasca toata tara ce-ati scris cu foarte mare atentie!!!

  3. Georgeta Elisabeta Ionescu via FB spune:

    „inginerii” sunt o specie pe cale de disparitie in Romania, nu cred ca mai sunt institutii care sa fabrice asa ceva. Inginerul tipicus, era o persoana competenta (domeniul putea sa fie variat), pragmatica, pregatitata sa ofere solutii inovatoare si fezabile. In raport cu un specialist de nisa, „inginerul”- si nu ma refer doar la cel silvic, vedea padurea, nu doar copacul. Vorbesc la trecut, deoarece au ramas atat de putini ingineri adevarati in Romania, incat masa critica i-a estompat din perisaj. Personal consider ca lipsesc societatii in acest moment specialistii cu o abordare si viziune sistemica. Abordarile sunt locale, secventiale, si mai mereu scoase din contextul mai amplu. Pentru biodiversitate conteaza fiecare celula vie. Dar ca biodiversitatea sa se perpetueze, ai nevoie ca intregul sistem sa ramana in parametrii sai functionali

  4. Oamenii Padurii via FB spune:

    Este un punct de vedere foarte subiectiv. Stim ca acum, in societate, inginerul silvic isi cauta locul, si asta o face pentru ca nu a stiut si nu a luat atitudine de cate ori cei ce ne conduc au tratat silvicultura ca pe o vaca de muls. Insa silvicultura, ca si agricultura, si alte domenii, ar trebui sa aduca plus valoare unei societati normale, cu un minim impact asupra mediului. Pe logica dumneavoastra ar trebui ca, inclusiv medicina, sa se desfiinteze, pentru ca exista selectia naturala. Ori, vrem nu vrem, noi, oamenii, folosim natura. Felul cum o facem este insa foarte important, si de acest lucru depinde supravietuirea noastra, ca specie.😦 Stim ca noi silvicultorii suntem priviti acum, in societate, ca niste paria, insa ceea ce dumneavoastra vedeti in ultimii 26 ani de ani nu este silvicultura, este oglinda intregii noastre societati. Si vrem nu vrem, atat silvicultorul, cat si biologul, direct sau indirect, depind de folosirea resurselor naturale.

  5. Radu Mititean via FB spune:

    Padurea ar trebui vazuta si tratata in primul rand ca un factor esential de mediu (la fel si corpurile naturale de ape de suprafata) si nu ca ceva de exploatat economic. Agricultura si medicina se refera la aspecte antropice sau transformate profund antropic. daca 25% din suprafata Romaniei ar fi in fapt padure in structura naturala si cvasinaturala, nu ar fi o asa mare problema ca inca 10-20% sa fie teren cultivat cu arbori (pe care silvicultorii il numesc tot padure, chiar ca vorbim de monoculturi, de chestii plantate pe randuri etc.) si unde sa aplice inginerul silvic ceea ce aplica al terenurile arabile inginerul agronom. Sigur ca lucrurile nu sunt alb / negru, ca o pasune unde nu se paste intensiv sau un fanat unde nu se coseste chiar oricum, desi au influente antropice au valori semnificative ecologic, dupa cum si un teren cultivat cu arbori nu e cu valoare zero dpdv ecologic (dar totusi departe de valoarea unei paduri in sensul propriu-zis, de tip de ecosistem natural…). Insa la noi se trateaza padurea cam la gramada, si in cele declarate cu rolul predominant de protectie de fapt abordarea tot economica….

  6. Oamenii Padurii via FB spune:

    Nu spunem ca lucrurile sunt roz, ba chiar putem afirma ca sunt destul de negre, insa rolul silviculturii nu poate fi sters cu buretele de o gasca de lacomi ce taie in draci padurile tarii. Cum nici rolul biologului nu poate fi pus la zid. Cele doua meserii trebuie sa colaboreze, nu sa se excluda una pe alta.

  7. Florin Floreanu via FB spune:

    măcar noi, în bărăgan, am scăpat de-o grijă: nu avem păduri deloc.

  8. Valerica Maitan via FB spune:

    Ultimile doua fraze sunt crude, dar adevărate. Deci concluzia?

  9. dmr@antipa.ro via conservarea biodiversitatii spune:

    asta cu biologu’ și chimist’ mi se pare genială!😀

    aș completa că dpdv ecologic orice colțișor al planetei (nu doar pădurile zis „virgine” sau recifii de corali, da’ și un petic de maidan, un strat de flori sau zarzavat dintr-o grădină sau chiar o … piviniță) poate fi comparat cu o scenă pe care se joacă o piesă de teatru: scena e mediul în sens larg (fizic, chimic și chiar biologic – dc ne gândim, de ex., la ceva de genu’ unui complex de paraziți/comensali ce trăiesc în/pe corpul unei gazde) – pt. „scena” asta în ecologie se folosește noțiunea de biotop; actorii sunt speciile componente ale biocenozei; iar acțiunea/drama/piesa este circuitul atomilor realizat pe baza unui flux de energie (preponderent solară în prezent, da’ poate fi și chimică) – asta la nivel molecular; la nivel celular/individual avem interacțiuni între indivizii biologici, relații de hrănire, apărare, reproducere, selecție naturală, sexuală, speciație, extincție etc., etc.; iar la nivelul perioadelor și erelor geologice se vorbește despre macroevoluție, evoluția/dinamica biosferei și a exosferei și, dacă vreți, chiar despre Gaia

    lăsând la o parte controversele dintre persoane concrete, mi s-ar părea interesantă o discuție pe tema „natura așa cum este ea văzută de … X” – unde X poate fi oricine, de la indivizi și/sau organizații, la tagme profesionale (politicieni, tehnicieni, ingineri, biologi, chimiști șamd) sau chiar grupe naționale (români, chinezi, turci…); … și lista asta ar putea fi un forum pt.așa ceva

  10. peterlengyel spune:

    Să înțeleg de aici că dacă lași un copac din când în când… pădurea nu a fost defrișată?

    „Trebuie să fim puțin atenți la cuvântul defrișări. Pentru că acest cuvânt înseamnă tăierea completă a unei păduri. Acest lucru s-a întâmplat, din păcate, în România excesiv după ce pădurea a fost retrocedată. Fenomenul de defrișare este foarte mult diminuat în această perioadă și aș putea să spun că anul acesta nu s-a întâmplat o astfel de defrișare. În schimb, se taie în continuare ilegal, dar se taie altfel, un pic mai sofisticat, să spunem. Un copac aici, un copac dincolo…Per total volumul este mare, însă nu se mai rade tot. Când nu razi tot, măcar lași un pic de posibilitate pădurii să se regenereze. Pentru că pădurea se regenerează natural”, a spus Cristiana Pașca-Palmer.

    http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Stiinta+si+Mediu/Ministrul+Mediului+Importam+de+trei+ori+mai+mult+lemn+decat+expo

    • Radu Mititean via FB spune:

      Asa e… mai lasi un procent mic din arbori… cand sunt molizi, de regula ii doboara primul vant puternic… si contabiliezi intreaga zona ca fiind calamitata, doboratura de vant, desi 95% din molizii respectivi fusesera taiati de om si doar ramasitele au fost doborate… Aferim!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s