Filmare: 5 Parcuri din Sud-Vest

Parcul Natural Porțile de Fier

Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița

Parcul Național Semenic – Cheile Carașului

Parcul Național Domogled – Valea Cernei

Geoparcul Platoul Mehedinți

 

În încercarea de a eficientiza acțiunea de filmare a valorilor naturalistice reprezentative… având la dispoziție resurse limitate… ideea este de a grupa cumva entitățile la nivel regional și a le aborda împreună în activitățile de teren, pentru ca mai apoi să fie create filme separate pe fiecare dintre ele. Dacă iei în calcul faptul că 1. o ieșire de teren poate avea 10-15 zile… pentru că mai apoi poate să se diminueze entuziasmul și dispoziția pentru a sta în zonă… și plus că mai ai și altele… deci nu se poate sta mai mult… și 2. faptul că resursele de carburant sunt și ele limitate (și mai trebuie să faci rost de cazare, mâncare șamd)… ajungi la concluzia că dacă iei 5 entități mai mari și apropiate (parcuri naturale/ parcuri naționale/ geoparcuri)… și fiecăreia îi aloci 2 sau 3 zile de filmare… se ajunge la o eficiență destul de bună. Pentru a avea o acoperire destul de bună a subiectelor din aceste parcuri, este necesar ca în 2 ani de zile să faci 5-6 astfel de ieșiri de 10-15 zile (important să ai măcar câte una de 10 zile pe fiecare anotimp în parte…)… și eventual să mai oprești prin zonă la călătorii care au alt scop principal. Cu o astfel de abordare, în principiu se poate filma aproximativ acel material care să ducă la un film de prezentare destul de spectaculos… despre fiecare dintre cele 5 entități pe care le ai în obiectiv.

 

Deși există ceva cunoaștere directă din teren asupra celor 5 parcuri… începând cu poze făcute în urmă cu peste 2 decenii până la vizite recente cu ocazia participării la realizarea unor filme Natura 2000, totuși pentru această filmare trebuie împrospătate informațiile de bază, pentru ca mai apoi să se poată aborda subiecte de detaliu, de finețe. Din acest punct de vedere, o primă vizită trebuie să aibă ca scop traversarea zonei pe marile artere de circulație (incluzând șosele, drumuri de țară, drumuri forestiere mai semnificative), ajungând să ne facem o impresie actualizată asupra accesibilității, stării generale a pădurilor, localizării obiectivelor naturalistice/turistice mai semnificative (cascade, chei, zone montane mai înalte șamd). Desigur, deja se filmează tot ce merită tras, dar fără o prea mare implicare în găsirea unor anumite detalii greu de prins… ci mai mult bazat pe noroc și hazard. Programarea mai directă a filmării unor detalii se poate face doar după ce există o viziune bună asupra aspectelor generale. Documentarea teoretică poate ajuta la ceva, dar baza o reprezintă oricum prezența în teren… unde lucrurile stau de multe ori totalmente diferit de impresiile teoretice.

 

Când prezinți un asemenea parc, senzația este că nu poți evita acele subiecte care îl particularizează, care îl scot din anonimat și îl poziționează pe un fel de piedestal… îl individualizează față de alte nenumărate văi, păduri, cascade, piscuri și chei răspândite în peisaj. Adică, elemente precum Cascada Bigăr sau Ochiul Beiului… neapărat trebuie prinse în film… și asta nu  prin câteva cadre trase la plezneală, ci prin cele care să le prezinte în lumină favorabilă, în context cât mai aproape de ideal; desigur, asta presupune ca la fiecare ieșire în zonă (din cele 5 sau 6 care sunt posibile), să încerci să atingi cumva și aceste puncte și să vezi ce se poate face cu ele, măcar o oprire de o oră. În privința peisajelor generale, (păduri întinse, culmi de dealuri șamd) mare parte dintre ele sunt destul de anoste din punctul de vedere al filmatului. Adică, nu poți lăsa un cadru de 10 secunde cu niște dealuri… sau niște pietre din chei pe care nu se întâmplă chiar nimic. Aici ai mai multe variante. 1. Te salvează cumva time-lapse-urile, care fac ca norii sa treacă mai repede, să se vadă cum se întunecă peste dealuri sau cum răsare Soarele, adică adaugă un fel de dinamism acolo unde este nevoie. 2. Filmare din dronă, care din start dă dinamism stâncăriilor din Cheile Minișului spre exemplu. 3. O variantă potențială este ca în prim-plan să ai ceva interesant… măcar niște flori colorate sau vegetație aflată în bătaia vântului, iar în plan secund să se vadă caracterele generale ale peisajului. Important este să nu abuzezi nici de time-lapse, nici de filmare din dronă, nici de macro, nici de peisaje filmate din aer, nici de interviuri… ci cumva să rezulte o combinație destul de fluentă și de închegată, care privitorului să îi dea impresia că totul este logic și natural… deși se compune din chestiuni filmate pe parcursul a doi ani.

 

Din punct de vedere peisagistic, decât un cadru cu lumina seacă a unui soare de la ora prânzului… când totul este imobil, mai bine este să fie nori și cețuri care se mișcă prin vale și dau ocazia unui time-lapse care să îți prezinte niște mișcări ale acestor elemente pe care nu le poți detecta altfel. Time-lapse-ul te ajută cumva să dai timpul pe repede-înainte, iar dacă filmezi cu o rată de 30 de ori lent decât timpul-real… și deci filmul o să dea impresia de viteză mai mare a evenimentelor, (ai avea 10 secunde de film din 5 minute filmate continuu), sau de 60 ori mai lent (10 secunde din 10 minute) șamd… poți să prinzi în acele cadre niște fenomene derulate la un mod spectaculos. Creierul nostru face up-date-uri prea frecvente și nu stochează mult timp datele ce i se par lipsite de relevanță… iar dacă te uiți la peisajul respectiv cu norii și ceața, nu vei vedea decât mici diferențe… dar dacă vezi time-lapse, acolo se percepe perfect din ce direcție au venit diferitele entități, cum se disipează și cum se întrepătrund, cum își schimbă desimea sau culoarea dată de niște lumini solare palide sau mai agresive… adică vezi ceva destul de miraculos, care dă viață și celui mai banal peisaj.

 

O tură de 10 zile prin aceste 5 parcuri presupune cam 3.000 km, incluzând și cele 500-600 km (ori 2)… care înseamnă să ajungem în zonă. Cred că este destul de clar că dacă parcurgi drumurile care duc la locuri care au semnificație naturalistică mai semnificativă… mașina de teren are nevoie de o revizie în cel mai bun caz și poate și ceva piese. Iar după o astfel de tură ai nevoie de cel puțin 4 zile când să nu prea ieși pe teren, deloc.

 

Ideea este să găsești în locul desemnat (să zicem un parc național) acele entități naturale care chiar merită să fie prezentate în film. Fie vorba de o salamandră, de o cascadă sau de o pădure mai minunată decât credeai că poate să existe. Cumva să re-creezi în câteva minute de film ceea ce este esențialul zonei. Un element important este să nu lași să se transforme totul în ceva raliu, ci să trăiești clipa, cât timp se poate, să lași răgaz să privești ceva apă liniștită… în timp ce poate că este turnat un time-lapse… ca să nu ai sentimentul că stai degeaba. Doreai să ai cât mai… lumini-dramatice, dar astea nu se pot comanda, și nici nu ai un secol să stai prin zonă; așa că accepți și ploi care o zi nu se mai termină, vreme de 2 bani și vremuri de 2 bani, pentru a avea și câteva momente de răgaz care să însemne succesul; cheia succesului este să ajungi prin zonă… cu dedicare și interes de a face treabă serioasă și eficientă… doar așa se poate spera ceva progres; așadar, poți aloca ceva timp de filmare ideii respective, să încerci să faci lucrurile cât mai ok… iar restul este treaba zeilor.

 

© dr. Peter Lengyel

 

Parcul Natural Porțile de Fier

 

Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița

https://peterlengyel.wordpress.com/2016/05/10/parcul-national-cheile-nerei-beusnita/

 

Parcul Național Semenic – Cheile Carașului

https://peterlengyel.wordpress.com/2016/05/09/parcul-national-semenic-cheile-carasului/

 

Parcul Național Domogled – Valea Cernei

 

Geoparcul Platoul Mehedinți

 

Acest articol a fost publicat în Filmare. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Filmare: 5 Parcuri din Sud-Vest

  1. beheader69 spune:

    Salutare,

    In primul rand tot respectul pt munca depusa, urmaresc cu drag blogul, in special cand e vorba de imagini aeriene si locatii din Romania.

    Mi-a placut mult materialul despre situl ramsar Suhaia publicat mai demult.

    Ieri am trecut prin Ukraina si cand am vazut stolul acesta de berze m am gandit la dvs, poate aveti o explicatie pentru acest comportament:

    Berzele respective se miscau aproape intr-un cerc, in formatia vizualizata. Le-am observat de la cativa kilometri in timp ce incercuiau aceeasi zona. Cand am trecut pe sub stol am sesizat ca incercau o planare contra vant, in sensul de a se mentine in aceeasi pozitie.

    Stima,!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s