Parcul Național Semenic – Cheile Carașului

O serie de poze făcute în marie 2013, început de mai 2016 și la sfârșit de octombrie 2011…

Martie 2013. O vizită prin pădurile de primăvară din zona peșterii Comarnic… oferă șansa de a face câteva poze cu arborii aflați pe stâncile calcaroase, cu lianele din pădure, cu plante de primăvară sau ciuperci… cât se poate vedea în timpul disponibil.

DSC_3603DSC_3608DSC_3611DSC_3623DSC_3626DSC_3639DSC_3643DSC_3658DSC_3667DSC_3673DSC_3682DSC_3592DSC_3587DSC_3572DSC_3547DSC_3527DSC_3512

30 aprilie 2016. Parcul Național Semenic – Cheile Carașului. Din zona înaltă se putea filma azi cum norii se preling peste culmile mai joase, peste păduri de fag și de amestec, ori peste zonele acoperite de molizi și brazi. Valuri peste valuri, cețuri și nori treceau cu viteze diferite, se revărsau ca un tsunami de neoprit, altele se înălțau din vale, unele coborau, purtate de curenți. Cele mai frumoase au fost culorile de seară, când Soarele ilumina cavalcadele de aburi. Erau niște combinări ale cețurilor translucide mai apropiate de noi, cu nori aflați la diferite distanțe, colorați în roșiatic, portocaliu, albastru, mai jos o mare de nori cu nuanțe albicioase,… ce să mai zic, o splendoare. Dacă filmai time-lapse-uri, aveai o problemă să decizi care zonă ar merita mai bine, marea de nori aflată sub noi, sau detaliile fuioarelor roșiatice… sau zonele mai roz, ori cețuri portocaliu-deschis? Acum, cerul este înstelat deasupra muntelui și bate un vânt tăios, sălbatic. Așa cum este bine să fie.

DSC_8883DSC_8889DSC_8898DSC_8901

DSC_8922DSC_8931DSC_8952DSC_8954DSC_8955

DSC_8940

Aud ca este cod galben de vânt în zona asta. Oricum, toată noaptea se auzea vâjâitul vântului în cabana de lângă vârf, pulsee când mai puternice, când agresive, când mai abținute: vântul bate prin zona înaltă a Semenicului de nici nu poți filma… că mișcă oricum trepiedul de 10 kg și camera de alte 10… până și în zonele mai adăpostite. Așa că este cazul să coborâm… Dar venim înapoi în vară.

DSC_8855DSC_8859DSC_8861

DSC_4957DSC_4960DSC_4964

Un prieten îmi zicea că dacă ar exista profesia de fotograf de nori, el ar face totul pentru a o putea profesa. Un alt prieten îmi zicea că pe un site de fotografii, nu se mai acceptă imagini cu nori.. atât de multe au. Te poți întreba, de unde provine oare această fascinație pentru nori? Dacă te uiți la cerul monoton-cenușiu, sau la un plafon de nori cu câteva nuanțe banale, sigur că nu găsești explicația. Dar dacă ai ocazia de a vedea cam ce se poate întâmpla uneori, când natura în indiferența ei totală este atât de darnică cu noi încât dă sens clipei… atunci înțelegi totul în prima secundă. Cum zicea azi amicul cu care priveam apusul în timp ce filmam cadrele time-lapse: este ceva biblic. Bine, el folosea în sens pozitiv sintagma, deși și el este un om rațional.

DSC_8850DSC_8853DSC_8880

DSC_8958DSC_8967DSC_8970DSC_8979DSC_8982

La sfârșit de aprilie, pădurile de fag din zonele mai joase sunt deja bine înverzite, dar cu cât urci mai sus cu atât frunzele sunt mai puțin dezvoltate, iar pe la limita altitudinal-superioară a făgetelor, arborii aceștia nu au încă nici o frunză. Este destul de impresionant să vezi cam ce întindere mare au pădurile din acest parc. Dacă urci printre păduri pe valea râului Bârzava, poți admira diferitele văi laterale relativ-sălbatice, cu destul de multe exemplare monumentale de brad (nu molid…), cu arbori din diferite specii invadați de licheni sau căzuți pe sol și acoperiți de mușchi, bolovani mari și ape cu serii de repezișuri înspumate… mierle de apă și codobaturi de munte, bălți pline de tritoni. Și multe salamandre.

DSC_9040

DSC_4903

Dacă treci pe lângă apele de munte, frecvent vei avea ocazia să vezi mierlă de apă (Cinclus cinclus); sau să o auzi, cu țipătul ei trecând în zbor rapid de-a lungul pârâului. Dar, de la o vede, până la a realiza o poză cât de cât decentă, este o cale destul de lungă. Ai ceva șanse dacă vezi o pasăre care se odihnește pe o piatră din apă… atunci când nu e atât de agitată ca de obicei, adică nu intră și iese din apă la un mod atât de rapid și imprevizibil încât să nu ai șansă să faci clarul pe ea. Cât despre filmare… până instalezi camera și faci reglajele necesare… cam greu de imaginat… doar dacă ești în zona cuibului unde pasărea revine cu regularitate; dar, în acest caz, apar niște aspecte pe care este bine să le iei în considerare, în privința minimizării eventualului deranj. Trebuie să vezi cam ce accent poți să pui pe finețuri și sofisticări în privința reținerii de la deranj… din moment ce vezi că problema vietăților este mult mai mult dată de devastarea ecosistemelor, tăiere de pădure, microhidrocentrale, poluare, vânătoare/ braconaj șamd… decât cea dată de un eventual fotograf sau cameraman.

 

DSC_4880DSC_4882DSC_4907DSC_4937

DSC_9018DSC_9024DSC_9027DSC_9033

DSC_8676DSC_8679DSC_8682DSC_8685DSC_8691DSC_8754DSC_8760DSC_8787DSC_8793DSC_8799

DSC_8826DSC_8832DSC_8838DSC_8841

DSC_8820

DSC_8808DSC_8811

DSC_9000

DSC_8991

DSC_8985DSC_9012

Ploile de la 29 aprilie, peisajul plin de apă și umezeală, au creat condițiile să vezi zeci de salamandre plimbându-se agale prin pădure, inclusiv trecând peste drumuri. Pe șoselele din preajma parcului național vezi și multe exemplare ucise de mașini. O vreme ploioasă te poate ajuta să conștientizezi cam cât de multe astfel de animale negre cu pete galbene își duc existența prin imensitatea pădurilor de foioase. Văile acelea cu trunchiuri căzute și cu bolovănișuri acoperite de strat gros de mușchi, cu băltiri de ape, cu umezeală și răcoare, sunt de fapt paradisul salamandrelor. Ploaia te ajută să conștientizezi că probabil există zeci de mii de exemplare de salamandre în acest parc național. Culmea este că dacă parcurgi aceleași trasee la doar o zi după perioada favorabilă mișcării lor pe timp de zi, deși este înnorat și cețos și la fel de rece, nu prea vezi nici o mișcare. Te poate face să înțelegi cam cât de retras își duc ele existența, cât de rare sunt momentele când se poate observa vigurozitatea populației lor, și cât de greoaie este monitorizarea la un mod realist a acestor amfibieni. De altfel, dacă îi privești, vezi că fiecare are altfel de dispunere a petelor, fiecare individ este unic și irepetabil… există printre ele exemplare mai fotogenice, cu mai multe și mai mari pete galbene… iar dacă ești destul de aproape vei constata că fiecare salamandră este o bijuterie a naturii.

DSC_8709

DSC_8697DSC_8703DSC_8712DSC_8727DSC_8736DSC_8745

DSC_8655DSC_8670

1 mai 2016. Există un drum forestier recent reamenajat, în zona de nord-vest a Parcului Național Semenic – Cheile Carașului; are la intrarea dinspre șosea un panou cu reabilitarea recentă. Trece printre tufărișuri și fânațe, cu stânci calcaroase, ajunge în niște zone cu pădure… este excelent pentru a fotografia și filma aspecte naturalistice ale zonei.

DSC_9045DSC_9051

Un alt traseu spectaculos prin sălbăticia lui este drumul care intră pe la Iabalcea și trece pe la Peștera Comarnic, apoi după un lung traseu iese pe la Anina. Pe văile Carpaților există nenumărate drumuri forestiere, create pentru a exploata pădurea. Desigur, acestea sunt utile naturalistului, pentru o mai buna și mai eficientă cunoaștere a locurilor. În general, cele care sunt bine întreținute, sunt utilizate de tot felul de oameni, de la picnicari la hoți de lemne, de la vânători la braconieri… așa că frecvent se diminuează sălbăticia zonei și crește gradul de acoperire cu gunoaie. Din acest punct de vedere, este mai interesant să parcurgi acele drumuri care sunt mai puțin întreținute, și cumva natura primește un fel de răgaz pentru a se reface. O problemă cu aceste drumuri neîntreținute o reprezintă însă apele stagnante, băltirile adânci pline de mari noroaie, stâncile ascuțite care au rămas la suprafață după ce eroziunea a dus restul drumului, crengile căzute sau chiar trunchiuri rămase peste drum… atârnate în fel și chip în poziții incerte și mobile… pe lângă care sau pe sub care abia poți trace, bolovani căzuți din versanți, prăpăstii căscate de lângă drumul cu rupturi pe margine… cu zone unde de-abia te poți furișa sperând să nu pornească totul la vale, crengile tufelor de pe margine care se revarsă peste drum încât le împingi cu botul mașinii de teren șamd. Mai este și problema că nu ai date certe și recente despre starea drumului, nu se știe dacă undeva este o doborâtură de vânt sau un sector întrerupt de ceva viitură, ori poate după zeci de kilometri parcurși în condiții riscante… la final ieși la un punct unde ai o bariera metalică închisă cu un lacăt ruginit. Pentru ca lucrurile să fie și mai frumoase, de multe ori nici nu ai loc unde să întorci o mașină de teren mai serioasă, atât de strâmt este drumul tăiat în versantul de piatră sau mărginit de arbori și zone instabile. Să te ferească zeul cel de sus să ai ceva probleme tehnice cu mașina… că nu se știe cine te poate scoate din aceste locuri. Pe șosea dacă te gândești la câțiva zeci de kilometri de parcurs, pare o glumă, dar aici fiecare zece metri poate să fie o problemă. Cel mai de preț lucru pe care îl ai este calmul, să păstrezi controlul asupra situației. Adrenalina, ai oricâtă, dacă îți asumi o asemenea traversare. Pe tot traseul acesta de câțiva zeci de kilometri nu a venit nici o mașină din sens opus, și nici din acesta, probabil de câțiva ani de zile. Adică este destul de sălbatic. Natura, cu încetul, recucerește până și drumul. Ca și cum omul nici nu ar fi existat. Poți vedea și locuri mirifice, poieni nemaivăzute de cine știe câtă vreme, covorul format din milioane de plante, poți vedea liane groase cât brațul unui om masiv, păsări care cânta în desișuri… dar asta mai ales la o a doua parcurgere a traseului. La prima parcurgere nu cred că ai avea chef de creativitate artistică, fotografiere, filmare… că ai o totalmente altă preocupare. Prima parcurgere este mai ales adrenalina… și speranță. Așa a fost și azi.

DSC_5051

Să zicem că ești pe la Anina – pe la limita parcului național, și cerul este plin de nori. Undeva se vede o pasăre răpitoare… face ture în căutare de hrană. Dacă vine mai aproape, îți dai seama că este șerpar (Circaetus gallicus). Zboară peste pădure și peste tufărișuri, peste zonele înierbate păscute cu turme de oi, zboară peste casele de la marginea localității… și probabil că speră să vadă un șarpe. Trece și deasupra ta, dacă ai destulă răbdare. Doar că aceste condiții de lumină sunt totalmente neadecvate fotografierii prin super-teleobiective… mai ales dacă este o pasăre aflată în zbor. Poate să rezulte mai mult o poză care să îți amintească de faptul că pe aici ai văzut specia respectivă.

DSC_5056DSC_5061

Este aici o mapă/ un folder cu câteva sute de imagini făcute la sfârșit de octombrie 2011. Plimbări prin păduri de toamnă și prin poieni cu brună pe frunze, lumini interesante… și chef de a face imagine. Ce frumos o să fie dacă vor ajunge selectate câteva, și puse on-line.

DSC_6465DSC_6486DSC_6496DSC_6501DSC_6506DSC_6451DSC_6541DSC_6981DSC_6991

DSC_6546DSC_6576DSC_6591DSC_6596DSC_6601DSC_6619DSC_6623DSC_6633

DSC_6798DSC_6814DSC_6823

Când vezi cam ce liane, ce plante cățărătoare sunt prin pădurea asta, ce iederă groasă la bază cât piciorul unui om masiv – adică un diametru de peste 20 cm… pare destul de interesant și impresionant pentru o pădure în zona temperată. Și dacă mai ai ceva suflet, poate simți și o durere în zonele unde vezi pădurea rasă, unde minunățiile Parcului Național au fost exterminate.

DSC_6654DSC_6659

O plimbare de toamnă în pădurea asta, când soarele este perfect, nici prea dogoritor și nici prea rece prin razele lui care ajung aici… oare cum se poate reda prin imagini? Cam câte procente din senzație pot să fie transmise? 2%? Zero procente din adierea vântului, zero procente din mișcarea printre tufe a unui măcăleandru, zero procente din mirosul ciupercilor și a mușchilor, a frunzelor în descompunere. Și poate că este bine așa. Că trebuie să ajungi aici ca să ai această senzație, măcar odată în viață. Și trebuie să ai calmul sufletesc, deschiderea, pentru a putea să simți ceva din natura asta ancestrală și sălbatică.

DSC_6690

DSC_6713DSC_6721DSC_6736DSC_6748

Bine, este clar că nu sunt mulți cei care apreciază natura sălbatică la modul real; te poți întreba, oare câți sunt cei care au dorit vreodată să viziteze Parcul Național Semenic – Cheile Carașului; reprezintă ei măcar 1 la 10.000 din populația acestei țări? Nu cred că te mai poate surprinde, în societatea „vânătorilor de pokemon”, în societatea maneliștilor și a politrucilor de doi bani, în societatea marilor mase de imbecili. Elitele intelectuale, cele preocupate de științe sau de arte, întotdeauna au fost o parte infinitezimală a societăților… iar acum este la fel (să nu zic că este mai rău). Spre exemplu, cei din domeniul eco ne cunoaștem între noi destul de bine, la nivel de țară. Oricum, viața este dură și poate mai trebuie adăugat că nu mulți reușesc să obțină uriașul privilegiu de a se preocupa zilnic de subiectul care le place cel mai mult… chiar dacă ar exista dorința.

 

DSC_6751DSC_6768DSC_6792

DSC_6826DSC_6839DSC_6852DSC_6863DSC_6870

DSC_6880DSC_6885DSC_6891DSC_6896DSC_6906DSC_6914

DSC_6940DSC_6979

Cu ocazia ieșirilor viitoare ar trebui găsite soluțiile eficiente pentru a scoate la lumină grandoarea acestui parc, utilizând aspectele care se pretează cel mai bine la abordarea cinematică posibilă cu echipamentele și resursele (financiare, umane, de timp, de inteligență…) aflate la dispoziție.

 

© dr. Peter Lengyel

 

to share or not to share?

Acest articol a fost publicat în Carpatii Meridionali. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Parcul Național Semenic – Cheile Carașului

  1. Gheorghe Petcu zice:

    Imagini de vis! Multumesc!

  2. Ayssa Sarolta Arcan via FB zice:

    Oamenii fara radacini nu stiu sa le pretuiasca! Asa mult imi place sa te follow 🙂

  3. smaranda64 zice:

    Aş republica dacã ar fi voie. Ïi voie?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s