Bufnițe prin Maramureș

18 martie 2016. Deja era trecut de 7 seara, era timpul să plecăm către Agriș, în Munții Igniș. Păduri, noapte, sufla vântul uneori, și era rece; dintre nori ieșea uneori Luna. Idea era să testăm modul în care răspund (sau nu) bufnițele la sunetele variatelor specii de strigiforme, emise de un aparat. Pe laptop au fost încărcate mp3-uri cu aceste sunete, câte 3-5 de la fiecare specie. Era clar că nu o să fie timp de a încerca toate speciile în toate punctele, așa că am ales să ne focalizăm pe buha mare (Bubo bubo). În prima pădure, mai jos de Agriș spre cartierul numit Iapa, am avut prima încercare. Au trecut câteva minute, poate 5 de la pornirea aparatului… și din pădure se auzea huhuitul cel mai caracteristic posibil al buhei mari (nu noi…). Era exact ca în denumirea maghiară și germană a speciei: uhu…. Uhu… uhu. A emis doar de 5 ori câte un astfel de sunet… cel puțin din câte am auzit noi extrem de clar, dar este exact destul pentru a avea datele despre prezența speciei în acea pădure. Am avut norocul începătorului.

DSC_6920

DSC_6926

DSC_6974

Am încercat sunetul buhei mari în 6 locații, din care doar la prima era 100%, iar la al doilea punct aflat tot în pădurea în cauză părea că este un răspuns (adică, sunetul respectiv nu a fost 100% concludent). O singură buhă a făcut diferența între o situație oarecum penibilă și alta cu satisfacția reușitei din prima încercare. Dacă nu era acel răspuns, coboram din munte cumva cu senzația: “fraților, am înfrânt”. Dar așa, este un fel de recompensă pentru efortul depus, pentru sincera implicare. De altfel, între momentul începerii activității din primul punct (ora 20) și cel al ultimului punct (21.30) a trecut o oră și jumătate; data viitoare probabil că vom aloca mai mult timp, acesta a fost doar un fel de testare în teren a abordării.

Colegul și prietenul Sorin Hotea a luat locațiile GPS ale punctelor unde am făcut încercări. În toate cele 6 locuri am utilizat sunet de buhă mare (Bubo bubo), iar în locul nr. 3 (la intersecția drumurilor sub Agriș) am încercat și sunetul de huhurez mic (Strix aluco), specie despre care știam că în urmă cu 25 de ani cuibărea în podul unei construcții din imediata apropiere (acum a rămas liniște).

Ar putea să fie luată vale cu vale, pădure cu pădure, specie cu specie, rând pe rând. La început trebuie puse sunetele speciilor mai mici, (ciuș, minuniță șamd)… iar la final lăsată buha mare… că astea mici devin timorate și nu mai răspund… dacă aud vocea celei mai mari dintre specii… Din astfel de încercări se poate contura o impresie despre prezența/ absența diferitelor specii de strigiforme în peisajele maramureșene. Adică, se pot găsi locurile în care speciile sunt prezente în perioada de cuibărire. Fiecare specie ar putea avea o hartă, pe care să fie menționate nu doar punctele unde este prezentă (cu niște buline mai mari) ci și toate punctele unde a fost încercată depistarea specie cu această metodologie, și nu a existat nici un răspuns. Desigur, pentru a avea ceva relevant, este nevoie de ani de zile de astfel de ieșiri în noapte. Nu trebuie ca ele să fie focalizate strict pe strigiforme, ci dacă tot ieși prin zonă, poate seara mai faci câte o încercare.

Îmi pot imagina cam ce imagini ar putea să fie făcute dacă buha mare ar face câteva ture în zbor în jurul nostru, cu clar de lună și pădure sălbatică… Sau, cam ce senzație are naturalistul, când găsește locul unde trăiește careva specie mai puțin cunoscută, ceva despre care știai că există, dar nu ai avut ocazia să o vezi live în natură.

Cred că îți este destul de clar că la ora actuală, nimeni, dar absolut nimeni nu are date cât de cât sistematic luate despre strigiformele din Maramureș. Adică, există câteva informații anecdotice, câte un huhurez mare văzut și fotografiat undeva pe Gutâi, exemplare venite din nord găsite moarte de foame prin parcuri din Sighet în iernile cu zăpadă mare, amintiri din copilărie cu un cuib de buhă mare cu ouă sau pui dincolo de dealul Solovan, huhurezul mic care cuibărea în Grădina Morii din Sighet, ciufii de pădure care în ultimii ani iernează în Cartierul 1 Mai din Sighet, țipetele de cucuvele șamd. Un ciuf de câmp ajuns la Muzeul de Științele naturii din Sighet, un cuib de ciuf de pădure văzut de mine pe la Petrova, date despre ciuful pitic care cuibărea în livezi bătrâne de pe la Câmpulung la Tisa… câteva semnalări de ciuș și minuniță din zonele cu păduri de conifere din Munții Maramureșului și din Rodnei… un fel de semnalare a unui exemplar de bufniță albă… care nu este exclus să fi fost bufnița polară. Sorin Hotea îmi zice că a văzut o bufniță mare (probabil buhă mare) lângă cascada de deasupra Agrișului. Frumos. Dar ar putea să fie ceva totalmente diferit, ca abordare de secol 21, date produse sistematic și standardizat, nu rezultate ale unor observații din hazard. Ușor de zis, nu?

 

Dealtfel, de o bună vreme mă preocupa ideea de a face un fel de acțiune de evaluare a situației bufnițelor (Strigiformelor) din Maramureș. Ca la multe alte chestiuni naturalistice, este mult mai ușor de zis, decât de făcut. În primul rând, este nevoie de capacitate de a proiecta liniile generale ale abordării, care apoi trebuie testate în teren, ajustate, pentru ca mai apoi să existe date pe baza cărora să se poată formula unele păreri. Ar trebui achiziționat un microfon cu o mică antenă parabolică ce se poate utiliza în teren, cu un aparat de înregistrare a sunetelor, cască șamd (am văzut așa-ceva la o tură de ecologie din Grecia). Înregistrările pot să fie ulterior analizate grafic, cu softuri specializate. Este o preocupare interesantă, care te face mai bun cunoscător al realităților din natură. Totodată, dacă deja ai ceva control asupra fenomenului, se poate face și un proiect pentru care să existe cândva finanțare, o acțiune ce la final să producă niște materiale pentru care să nu îți fie jenă. Adică, să fie ceva spectaculos… ce nu a mai fost făcut prin Carpați.

© dr. Peter Lengyel

 

PS. Sorin Hotea îmi scria pe e-mail: „La captura de la 20.32 coordonatele au rămas de la locația precedentă, coordonatele corecte fiind: 47.887522, 23.809413. Oricum poziția e marcată corect pe hartă.”

 

Screenshot_2016-03-18-19-59-05Screenshot_2016-03-18-20-09-21Screenshot_2016-03-18-20-32-05Screenshot_2016-03-18-20-54-11Screenshot_2016-03-18-21-10-51Screenshot_2016-03-18-21-32-42Untitled

Acest articol a fost publicat în Pasari. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s