Raliu în Noaptea Marelui Oraș

De pe acum știa cum o să fie. O să audă un fel de respirație, și după o vreme omul își dă seama că este respirația lui, doar că de abia se percepe. Deci, e bine, încă trăiește. Își deschide un ochi și în ceața dinspre interior începe să se deslușească peisajul stradal al dimineții. Orizontul cenușiu al asfaltului este o diagonală pe care trece un câine al străzii, fără să se grăbească. Alcoolul în cantitate infernală poate să fie salvator pentru sufletul uman, deși mulți îl denigrează. Ce bine că a putut să bea atât încât să își dea un fel de shut-down care să îl scoată pentru moment din mizeria unei iubiri muribunde. Dragostea e privită în general ca un sentiment atât de nobil, iar tânărul din sufletul lui nu a fost prevenit din nou… cam la ce fel de riscuri se expune. Viața nu lasă dezechilibre mari, pentru toată fericirea plătești ulterior cu vârf și îndesat prin sentimentele trăite pe o pantă a dezastrului. Încerci să te prinzi de orice nimic care să te țină dornic de a mai exista, ceva grohăit de pelicani sau ceva liniște la marginea lacului. Ce era ciudat și aberant în toată situația asta… era faptul că știa tot ce va urma, încă de pe acum; de abia e totul la început, de-abia a atins pentru prima dată fața ei de vulpiță-umană, de-abia a văzut mai bine nuanța verde a ochilor ei. Dar, deja simțea cum va urca amețitor pe clopotul lui Gauss, și cum va fi prăbușirea pe partea cealaltă. A mai experimentat de câteva ori fazele astea.

 

***

Era o seară frumoasă la cel mai bun restaurant al zonei. El se uita la ea, iar ea era frumoasă. Dar, era incultă, nesimțită și proastă grămadă, deși era înscrisă la doctorat. Nu avea umor deloc, dar avea forme și gusturi bune, și era caldă în interior. Viața nu e atât de nedreaptă: pe cât era de splendidă, pe atât era de proastă. Așa că lucrurile erau în echilibrul lor, în stilul ultra-mizerabil al vieții umane. Erau împreună ca un geniu urâcios cu o curvă proastă, o combinație minunată a sorții. Și era bine, și erau fericiți, cu toate că era clar că totul o să mai dureze doar câteva zile. Fericirea nu ține mult.

***

 

Îți mai aduci aminte ce vremuri bune erau? Când dimineața te trezeai fericit, mic dejun erau creveți cu cafea. Și seara adormeai fericit după doza de salată de fructe cu whisky… Ce frumoasă este, și inteligentă… și ce bine a fost o vreme. Dar a expirat tot și a rămas mizeria. Dacă vezi că lucrurile nu merg cu ea, nu are nici un sens să le forțezi… sau să îți faci speranțe. Cât timp o relație nu este dorită de ambii parteneri, ce valoare ar putea ea să aibă?

Trăiește clipa. Societatea de consum îți arată care este modelul. Fiecare pentru el. Cumva am devenit atât de poligami… încât o relație de cuplu pentru o viață pare o jignire. Aproape nimeni nu mai crede că ar putea să fie ceva pe bune… pe termen lung. Totul este interimat, și apoi la gunoi cu ele, ca și cu calendarele de anul trecut, cu telefoane vechi sau cu laptopul din altă generație. Tu ești pentru ea la fel de nimic cât este ea pentru tine. O relație temporară, o chestiune de moment, care din start este supusă expirării. Din start se știe că relația ajunge uzată moral, că urmează alta, la fel de tâmpită și superficială. Ce se poate construi pe o asemenea abordare? Praful.

Pe străzile strâmte ale marelui oraș noaptea conducea vehiculul cu o viteză mult peste normal. Știa că dacă cineva era pe trecerea de pietoni… ar putea să fie imposibil să oprească. Dar îi plăcea riscul acesta cretin. Ce faină e viața! A ajuns acasă și a aruncat pe masă cheile de la mașină; deja turna un pahar mare de whisky. Ce minunate sunt relațiile astea interumane clasice, gen el și ea. Cumva, omul speră să fie totul fresh, pe o filă nouă, curată. Dar ironia sorții este întotdeauna acolo și râde în hohote de naivitatea omului. Cu toții avem viața noastră anterioară, bucuriile de moment, mizeriile și jegurile de toate felurile: trece o vreme și încep să pice schelete din dulap, unele mai mișcă încă. Și-a mai turnat un pahar, plin…. și se uita în oglindă, privindu-și fața cam palidă. Te-ai maturizat, Omule! Oare de ce te stresezi pentru orice putregai de femeie? La experiența lui… trebuia să o ia ca pe o etapă previzibilă. La început par finuțe, culte, umane… dar cu timpul iese la suprafață vampa care îți suge toată energia, care te calcă în picioare și te lasă acolo… lângă ceilalți în dulap. Bine, preventiv poți să o arunci tu la gunoi… când simți că lucrurile oricum sunt deja poziționate pe traiectorie. Încă un pahar. Era bine, pentru început. Peste o oră când va termina sticla, nici nu mai contează micile probleme. Mâine o să fie o zi mult mai frumoasă.

Ce învățăm oare din relațiile care trec una după alta? Se poate învăța ceva… sau doar să devenim mai decenți? Față de noi și față de ceilalți oameni. Adică, un fel de maturizare… care să nu permită prea mari derapaje. Să avem speranțe rezervate… reținute. Iubirea să fie în interior… și să nici nu lași să se vadă. Să putem să zicem: doresc să fiu cu tine tot restul vieții… dacă și tu dorești asta, altfel plec azi și nu te deranjez niciodată. Și totul la modul senin, sincer până la capăt.

ficțiune – cu baze în realitate, cândva

Acest articol a fost publicat în umane. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Raliu în Noaptea Marelui Oraș

  1. peterlengyel spune:

    12 Deep Quotes About Women By Charles Bukowski!

    9. “And yet women-good women–frightened me because they eventually wanted your soul, and what was left of mine, I wanted to keep.”

    11. „They can love you, then something turns in them. They can watch you dying in a gutter, run over by a car, and they’ll spit on you.”

    http://onedio.co/content/12-deep-quotes-about-women-by-charles-bukowski-10323

  2. Florinda Sas via FB spune:

    Imi amintesc ca iubeai tot ce-i viu, imi amintesc ca iubeai pictura, dar ca iubesti „cuvantul” si el sa-ti curga atat de fluent din penita, e o surpriza foarte placuta pt mine, multumesc🙂

  3. peterlengyel spune:

    Boogie Street – Leonard Cohen

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s