Valea Ronișoara (Script de Film)

În locuri îndepărtate, cărora le poți aloca eventual câteva zile… fără a putea previziona vremea din perioada când vizitezi zona… constrângerile sunt evidente: este nevoie ca locurile alese să aibă ceva extraordinar, ceva spectaculos din start, pentru ca subiectul respectiv să poată să fie transpus în film măcar de 2 minute… iar rezultatul pe cât posibil să nu fie jenant. În schimb, dacă alegi locuri din zona unde trăiești – chiar dacă acestea sunt aparent banale – ajungi să le cunoști… le vizitezi de multe ori, filmezi exact când sunt momentele cele mai bune: este previzibil ca în 2 ani să poți face un film excelent, să zicem de 52 de minute.

Valea Ronișoara? Hai să presupunem că timp de 2 ani faci filmări în acest loc aparent standard, adică nu neapărat cunoscut, fără să fie faimos, lipsit de o spectaculozitate ieșită din comun prin ceva anume… pentru care să vină aici oameni de departe, sau să fie declarată arie protejată. Și, cu toate acestea, în film să fie prezentat Paradisul, Edenul pe Pământ. Cum se poate face asta? Unde se poate face diferența? În primul rând… alegerea subiectului. Dacă nu te apuci tu personal, când crezi că o să fie altcineva care să facă un film eco despre zona în cauză? Apoi, cunoașterea locurilor: dacă ar veni cineva de undeva departe, crezi că ar cunoaște detaliile acelea care individualizează locul, la modul acela de finețe în abordare… sau în cel mai bun caz ar vedea doar patternurile generale? Ar intra el pe văi ascunse, ar urca prin locurile știute doar de câțiva care locuiesc prin preajmă și descoperite de tine pe parcursul anilor… sau nu ar avea niciodată informație, șanse, timp, energie, motivație pentru a face asta? Apoi, timpul disponibil: când crezi că o echipă de filmare ar avea finanțarea să stea în standby… așteptând luminile bune, să filmeze momentele de exuberanță cromatică, pomii înfloriți, culorile de toamnă în cea mai frumoasă zi posibilă, cu cele mai adecvate iluminări posibile? Cam ce costuri de transport în zonă, cazare, masă, plata oamenilor ar presupune asta? Ar pune un GoPro camuflat la intrarea scorburii unei ciocănitori și cu telecomanda ar porni filmarea când de departe se apropie pasărea… s-ar gândi să tragă la viteza maximă posibilă, pentru ca ulterior filmarea să poată să fie încetinită și să arate în detaliu zborul păsării care se apropie? Ar avea ei realmente capacitatea și interesul să facă ceva extraordinar, sau tendința ar rămâne doar să bifeze datele contractuale? Ar pune ei suflet? Mai important decât toate, diferența o poate face iubirea cu care faci filmările, selectarea materialelor, montajul… adică trebuie pe bune să te intereseze. Asta este valabil pentru orice vale de oriunde, pentru orice lac, pădure, stâncărie, orice arie protejată sau neprotejată. Cred că dacă iei în calcul aceste elemente, îți dai seama că merită să faci un film eco pe un subiect care îți este apropiat fizic și sufletește… nu cred că cineva poate să te concureze.

Pentru realizarea acestui film despre Valea Ronișoara, strategia corectă este să ies prin zonă cât mai frecvent, când condițiile sunt mai favorabile și mai interesante pentru filmare, în ceață, în zăpadă, ninsoare, în perioade de furtuni cu fulgere multe, viituri, culori bune în lumini de seară șamd. Pot să fie filmate macro diferite detalii, este timp pentru a găsi cuiburi de păsări, a urmări dezvoltarea puilor șamd. După primul an de filmare trebuie analizate materialele pentru a vedea ce a rezultat și cu ce ar mai putea să fie crescută calitatea filmului care se va monta la sfârșit de 2017. Există premisele pentru ca acest film să fie unul excelent.

 

Impresia mea este că dacă reușesc să fac niște filmări faine cu GoPro prin valea asta, cu iarnă și zăpezi și drumuri printre păduri și dealuri, secvențele cele mai bune se pot combina… iar pentru partea de sunet se poate suprapune cu ceva muzică lentă, și/ sau cu tonul vocilor care povestesc despre natura din zonă. Evident, este experimentare, încercare de a face cumva să creezi o atmosferă specială… departe de banalitate. Locurile care se pretează unor filmări GoPro bune nu sunt foarte multe (adică să nu fie stâlpi și cabluri și alte mizerii), iar cadrele de pe traseele respective nu trebuie să se repete; totuși este bine să fie diferite iluminări în film, adică și mai însorite, și mai mohorâte, zăpezi mai înghețate sau mai lăptoase, să fie ceva diversitate. Probabil că într-un film de 52 de minute, toată faza asta cu iarna în zonă nu poate să fie mai lungă de 5 minute… adică în iernile de început de 2016, plus 2016-2017 și eventual început de 2018… trebuie scos ceva bestial din zona asta.

© dr. Peter Lengyel

Valea Ronișoara – Maramureș
https://peterlengyel.wordpress.com/2015/06/08/valea-ronisoara-maramures/

Iarna în Valea Ronișoara
https://peterlengyel.wordpress.com/2016/01/09/iarna-in-valea-ronisoara/

Rezervația Pădurea Ronișoara
https://peterlengyel.wordpress.com/2015/11/06/rezervatia-padurea-ronisoara/

Rezervația de larice de la Coștiui
https://peterlengyel.wordpress.com/2014/08/08/rezervatia-de-larice-de-la-costiui-maramures/

Acest articol a fost publicat în Filmare. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s