Zeul Fotografierii Păsărilor

Când noi eram copii, priveam la un anume fotograf din Ungaria ca la o zeitate. Bécsy László. Vedeam în revistele despre natură și în cărțile care apăreau rând pe rând acele minunate fotografii pe care le realiza, cu acvile care aduceau hrană la puii din cuib, cu păsări mirifice pe care noi nu le aveam în Maramureș… Deși multe poze erau cu păsări, mai erau și alte animale, de la mamifere la reptile, de la libelule la fluturi. Vedeam pârșii și jderii, dropiile și dumbrăvencele, rădașca și șoimul dunărean. Când deschideai noul număr al revistei, sau când primeai o carte proaspăt ieșită de sub tipar… simțeai acel extaz de care doar un copil este în stare. Citeam pe nerăsuflate cărțile în cauză, descrierea unor aventuri în corturi de camuflare sus în arbori – unde omul petrecea perioade lungi, sau poziționate în stuful unde cuibăreau egretele… impecabile. Textul era captivant, iar imaginile întreceau orice închipuire… față de standardele acelor vremuri… Și acum pot să le privesc cu plăcere. Toate acele minunății de imagini au fost create de marele fotograf al naturii. Prin anii 1980 i-am trimis o primă scrisoare, iar el a răspuns… păstrez și acum scrisorile primite de la el. Pe vremea aceea, noi ne uitam la el – doar în sus – așa cum un om de azi se uită la cel mai mare star de cinema, la cel mai mare star de muzică, sau la cel mai bogat om de afaceri. Era omul potrivit la locul potrivit, era cel care ne deschidea șansa de a vedea o lume vie mirobolantă, cel care a văzut cu ochii lui toate splendorile naturii din Europa Centrală.

 

Bănuiesc… nu poate să fie prea greu de imaginat cam câte persoane au văzut de-a lungul deceniilor, acele impresionante fotografii cu păsări. Prin intermediul acelor imagini, cam câți copii, tineri, au ajuns să devină atrași de splendorile naturii? Câți oare dintre ei au devenit mult mai buni profesioniști în domenii ale științelor naturii, profesori, cercetători, manageri de arii protejate, ghizi în domeniul eco-turismului, realizatori de filme documentare, scriitori șamd? Au fost ca niște semințe încolțite, care au crescut. Și ce însemna ca omul să trăiască în zone unde așa-ceva nu exista… că din păcate erau țări unde nimic asemănător nu se contura. Eu știu cel puțin o astfel de țară.

DSC_8081

 

Au trecut câteva decenii, cu bune, cu rele. Acum discutăm telefonic, prietenește. Deja simt plăcerea zilelor pe care le vom petrece împreună în Maramureș, în aprilie, apoi fericirea turei din Dobrogea, în luna mai. Cele 3 săptămâni de teren, absolut sigur nu vor avea momente plictisitoare. Cu peste 7 decenii de experiență de viață, omul nostru păstrează o vigurozitate excelentă, un tonus intelectual de invidiat. Îl interesează anumite specii pe care dorește să le vadă, să le transpună în acel tip de imagine care a dat sens copilăriei sau chiar vieții multora dintre noi. Uneori, existența umană poate să fie darnică.

 

© dr. Peter Lengyel

 

PS. Dacă te întrebi, cum de totuși se constată o diferență atât de mare de la o țară la alta… în acest domeniu… poate dai și de câteva explicații. Există pe de o parte mari deosebiri istorice în privința amplorii și diversității, a profunzimii și răspândirii preocupărilor naturalistice de-a lungul ultimelor 2-3 secole. Pe de altă parte, realitățile timpurilor mai recente, mă refer la a doua jumătate a secolului 20… prezentau deosebiri evidente… în privința izolării sau a contactului cu lumea civilizată, accesul la echipamente foto performante, existența sau inexistența unor societăți profesionale în domeniul naturalistic/ ornitologic, apariția unor publicații lunare de popularizare a cunoașterii și protecției naturii… pline de fotografii originale recente și splendide… sau inexistența unor astfel de publicații șamd. În Transilvania, până și pe vremea catastrofalei dictaturi comuniste, se putea percepe activitatea câtorva persoane cu preocupări mai serioase legate de fotografierea naturii (dr. Peter Weber, dr. Szabó József, biolog-muzeograf Béres József etc), dar aceste realizări rămâneau cunoscute în cerc restrâns, rezultând câteva expoziții fotografice, eventual câteva cărți publicate cu mare întârziere, în condiții grafice dubioase și în tiraje nesemnificative. Decapitarea societății prin distrugerea elitelor culturale & științifice, infestarea cu țărănisme și muncitorisme inculte-comunistoide de toată jena a dus la o degradare care are efecte pe termen lung, o decuplare, o izolare și o retardare aproape incredibilă în foarte multe domenii. Deși în timpurile postcomuniste se constată o rapidă reconectare la stilul central și vest-european, totuși, tarele lăsate de atât de multă mizerie vor persista timp de generații.

Acest articol a fost publicat în Pasari. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s