Eco-Viziune: 100 de Filme în 2016 și 2017

Am așteptat începutul acestui an… în primul rând pentru că reprezenta momentul demarării implementării unui proiect aflat foarte aproape de sufletul meu: realizarea a 100 de filme cu subiecte Eco, pe parcursul anilor 2016 și 2017. O astfel de inițiativă necesită o dăruire trup și suflet – pentru a avea rezultatul care să facă diferența. Vor exista multe călătorii la locurile care contează… în momentele favorabile, filmări în noapte, răsărituri la mare, zăpezi, păduri, mlaștini, stâncării, zboruri de filmare completate de filmare cu drona… plante și splendide animale, și oameni, interviuri, discuții lângă focul de tabără, situații mirifice… și altele jalnice-inevitabile. Va necesita creativitate, o continuă adaptare la realitate, anduranță, management corect al resurselor de toate felurile, inclusiv cele energetice și de timp, de inter-relaționare cu oamenii. Vor trebui concepute și create cele 100 de filme, iar impresia mea este că o să fie foarte interesant, foarte frumos, incredibil aproape. O încercare de reconectare a Umanului cu Natura.

Un asemenea proiect este de fapt un fel de viziune strategică, formularea unui deziderat care este apoi transpus în practică. Derularea campaniilor de filmare a subiectelor relevante din punct de vedere ecologic, realizarea de interviuri și reportaje, ajung să producă materialul brut. Acesta trebuie curățat, asamblat în cele 100 de produsele finite, spoturi de la 1 sau 2 minute până la 52 minute.

Factori de succes pentru Filme Eco reușite: mă gândesc să creionez câteva idei de luat în seamă atunci când începem filmările din cadrul proiectului… de la considerații teoretice până la aspecte mai practice. Cele de mai jos sunt niște fragmente din pasaje scrise de mine în trecut, combinate cu idei mai recente. Impresia mea este că (și) acesta o să fie un proiect de succes pentru că există foarte multă motivație de a face lucrurile cât mai bine, de a pune suflet. Fără o astfel de abordare, echipamentele stau degeaba… păcat să fie cumpărate. Implementarea proiectului va constitui o bază pentru continuarea activităților de acest gen, prin noi inițiative cu performanțe din ce în ce mai vizibile și mai extravagante, apte să atragă atenția oamenilor asupra ideilor eco ale viitorului.

Poate câteva considerații teoretice pentru început? De ce este oportun și necesar un asemenea proiect? Este evident pentru cei care cunosc câte ceva despre biodiversitatea europeană, că realitățile naturale de pe la noi sunt mai bune decât cele din zone vestice – dar se cunoaște și agresiunea umană asupra ecosistemelor, a speciilor, a naturii din spațiul Carpato-Danubian. Prezentarea valorilor diversității biologice din peisajul nostru… în domeniul mass media este absolut nesemnificativă: mediul, natura, biodiversitatea, resursele pentru generațiile umane din viitor sunt niște subiecte care apar rar și superficial, ca parte a unor campanii de fațadă și marginale… (rezumate la plantarea de câțiva arbori, adunare de gunoaie șamd) dar nicidecum ca elemente ale unei analize competente urmate de acțiuni serioase, cu relevanță la nivel de macro-ecosisteme. Este necesară sublinierea beneficiilor rezultate din conservarea biodiversității și a nevoii schimbării către o societate aflată în echilibru cu resursele naturale realmente existente. Dezvoltare durabilă presupune creșterea interesului public pentru înțelegerea acestui subiect, regândirea valorilor noastre fundamentale, astfel încât să se ajungă la schimbări de mentalitate și de comportament. Explicarea și explicitarea interesului nostru fundamental în privința sustenabilității, a dezvoltării durabile, adică păstrarea șanselor de existență a oamenilor actuali și a celor din viitor, menținerea bazei de resurse, evitarea crizelor necontrolabile… este cumva… esențială. Există pe de o parte nevoia de informare, educare, dar mai mult decât atât, este importantă cooptarea oamenilor în dezbaterea și soluționarea problematicilor din sfera conservării biodiversității și a dezvoltării durabile. Avem aici un larg câmp de acțiune pentru a susține protejarea naturalului și dezvoltarea durabilă reală. De reușita acestui tip de activitate depinde sustenabilitatea ecologică a societății umane… sau lipsa ei.

Motivația de a crea și implementa acest proiect provine din nevoia de a realiza un nou tip de informare despre biodiversitate, capital natural, dezvoltare durabilă șamd. Se poate spera că filmele vor reprezenta vehiculul care poate penetra în sfere largi ale societății, răspândind mesajul ecologist, bazat pe o cunoaștere adecvată a realităților naturale și sociale, capacitatea de a interpreta interferențele și interdependențele acestor fenomene și abilitatea de a prezenta publicului variantele pe care le avem, consecințele deciziilor luate și oportunitățile existente în privința dezvoltării durabile reale. La ora actuală, comunicarea suferă o amplă transformare, existând o digitizare și o vizualizare rapidă. Multe dintre abordările standard ale trecutului, în privința publicațiilor, mass media tradițională șamd își pierd relevanța pe zi ce trece, și ajung falimentare financiar, uzate moral. A găsi în acest context modalitățile eficiente pentru educație ecologică, având la dispoziție bugete relativ restrânse,… este un subiect dificil, iar asta este de la sine înțeles. Nu se poate pune baza în efecte vizuale captivante sau în disponibilitatea permanentă a unor echipamente ultra-costisitoare, ci mai mult se poate spera în captivarea interesului public prin sinceritate, claritate în exprimare, utilizarea eficientă a resurselor de care dispunem – și aici mă gândesc în primul rând la crearea de cooperare, conlucrare. Un management performant presupune crearea sinergiilor cât mai perfecte cu oamenii din domeniul ecologiei și ecologismului… aici se poate face diferența.

Important este să construiești pe bazele deja existente. Parte din abordare va fi utilizarea diferitelor oportunități potențiale, de la expediții prin Delta Dunării și proiecte de cercetare în arii protejate, la filmare peste Carpați din avion sau din elicopter (așa cum au fost până acum realizate imagini foto de o splendoare aparte). Evident există un potențial uriaș în privința realizării de filme eco-educative, dar pentru a putea avea capacitatea de a le crea este necesară abordarea strategică, coerentă a domeniului.

Unul dintre scopurile fundamentale este de a face educație ecologică prin filme video, abordând pe cât posibil cele mai interesante teme ale ecologismului actual… cu filmări de la litoral la Dobrogea, Delta Dunării, Carpați, Transilvania, Câmpia Dunării de Jos, Moldova șamd, producând o imagine de ansamblu a situației ecologice din peisajul Carpato-Danubian. Se pot menționa câteva subiecte potențiale: 1. Vânătoarea și braconajul care agresează Natura; 2. Animale ferale și impactul lor asupra oamenilor și biodiversității; 3. Cercetarea biodiversității în România; 4. Biodiversitatea din Câmpia Dunării de Jos; 5. Biodiversitatea din Dobrogea; 6. Biodiversitatea zonei costiere a Mării Negre; 7. Delta Dunării; 8. Carpații Orientali; 9. Carpații Meridionali; 10. Biodiversitate în Munții Apuseni; 11. Ecosistemul termal de la Pețea-Bihor; 12. Fosile de reptile mezozoice – dinosauri de la Hațeg și Râpa Roșie; 13. Natură și energie; 14. Discuții despre schimbări climatice; 15. Protecția biodiversității și peisajului; 16. Ecoturism – prezentarea ideilor de dezvoltare și promovare a unor destinații eco-turistice; 17. Activități de advocacy și watchdog de mediu; 18. Educație ecologică; 19. Conștientizare eco și participare publică în luarea deciziilor de mediu; 20. Promovarea utilizării pe scară largă a transportului nemotorizat și public (inclusiv biciclete); 21. Subiecte care prezintă activități concrete de protecție a naturii, acțiuni legate de protejarea habitatelor și speciilor, cum ar fi: reconstrucția habitatului, gestionarea speciilor invazive, reintroducerea speciilor, protejarea speciilor în afara habitatelor naturale (specii aflate în captivitate, în sanctuare); 22. Rețele ecologice; 23. Inițiative de sprijinire a rețelei Natura 2000; 24. Managementul ariilor protejate bazat pe comunitatea locală; 25. Protecția peisajului tradițional: dezvoltare rurală durabilă, conservarea mijloacelor de trai durabile, precum și promovarea produselor tradiționale locale; 26. Analiza politicilor de mediu și a dialogului între ONG-uri și factorii de decizie locali și naționali; 27. Conștientizare și luarea de măsuri împotriva proiectelor de dezvoltare și infrastructură care sunt destructive pentru mediu, prin intermediul ONG-urilor și implicarea publicului; 28. Inițierea și implementarea campaniilor și măsurilor de sensibilizare a publicului și de implicare a unor grupuri cât mai mari în activitatea de advocacy; 29. Probleme de mediu urbane; 30. Prezentarea modalităților de acordare de posibilităţi tinerilor de a avea contact cu mediul natural, prin participarea la experiențe practice de educație ecologică prin programe în aer liber și activități de teren, lucrând în colaborare cu o varietate de școli și alte organizații nonprofit de tineret; etc. etc. Multe dintre aceste subiecte au fost abordate de noi în cadrul unor activități anterioare, existând și analize detaliate asupra unora dintre ele, inclusiv imagine fotografică de calitate excepțională.

Ideea dezvoltării durabile ar trebui să fie prezentă la modul direct sau indirect filmele realizate pe variate subiecte, totuși, probabil că ar putea să fie și mai bine dacă măcar unul dintre filme s-ar focaliza direct pe acest concept integrator. Ar putea să fie analizate aspecte teoretice și practice legate de dezvoltarea durabilă, pilonii reprezentați de 1. protecția mediului, sustenabilitate 2. economică și 3. socială… cu variatele aspecte legate de biodiversitate și păstrarea funcționalității ecosistemelor locale și a Ecosferei Planetare, managementul resurselor, aspecte demografice, diversitate culturală, libertate, drepturile omului, economia bazată pe educație și inovație, coeziune socială, societate civilă funcțională, calitatea vieți generațiilor actuale și a celor viitoare șamd.

Trebuie conștientizat că scopul acestui proiect nicidecum nu este să epuizeze subiectele eco potențiale, nici să prezinte toate ariile protejate (multe sute) și toate speciile (zeci de mii) din peisajul Carpato-Danubian. Este mai mult o încercare de a face Eco-Filme interesante și inovatoare la nivel de secol 21, cu bugetul și expertiza disponibile la nivelul societății civile. Se poate spera eventual ca acestea să fie atât de bune, măcar o parte dintre ele, încât să aibă oarecum rol de model pentru alte acțiuni în viitor.

Ar trebui alese 100 de subiecte, care să fie transpuse în filme de 1(2)-52 de minute. Fiecare astfel de film ar trebui să prezinte câteva caracteristici esențiale:

1. Să prezinte un subiect care este de interes pentru un număr semnificativ de oameni (spre exemplu subiecte majore de gen GMO, climă, arii protejate, păduri, managementul apelor)… dar pot să fie și subiecte mai speciale dacă acestea pot să fie prezentate interesant de către cei care se preocupă de ele la modul foarte serios (dacă ai contact cu un expert pe buprestide spre exemplu). Pot să fie și abordări mai extreme, spre exemplu lumea privită din unghiul de vedere al salamandrei sau al ciufului de pădure. Sau un englez care a venit prin Maramureș de mai multe ori și prezintă aspectele pe care le-a constatat. Șamd. Este o activitate intelectuală destul de serioasă să faci lista acelor subiecte care pot să fie prioritare, abordabile cu succes, interesante…

Dacă îți propriu să faci un filmuleț cu salamandra, care să aibă 1 sau 2 minute, atunci: 1. Îți aloci o zi de documentare despre subiect, pentru a completa ceea ce cunoști deja (adică să citești câteva noi lucrări științifice, să cauți filmulețe existente deja ca să vezi cam ce au putut face alții șamd). 2. Faci un fel de script, în care să menționezi cam tot ce ar trebui filmat (mai multe cadre cu fiecare idee, din care să se poată tăia la montaj fix ceea ce trebuie să intre în film)… gen 6 secunde cu pădure de foioase, 5 secunde cu pârâiaș între arbori, 15 secunde cu salamandră care se plimbă pe un trunchi acoperit de mușchi, 10 secunde salamandră la mal de apă, 10 secunde cu salamandre tinere în faza acvatică/ metamorfozare; unele cadre se pot filma doar la exemplar(e) aflate în captivitate, spre exemplu hrănirea (15 secunde), acuplarea – respectiv depunerea și preluarea spermatoforului (5 secunde), nașterea (eliberarea mormolocilor de către femelă) alte 5 secunde, 5 secunde cu salamandra care intră printre rădăcinile unui arbore în căutarea unui loc de hibernare șamd. 3. Realizarea cadrelor filmate [este de menționat că deloc nu este sigur că poți să faci toate cadrele pe care le dorești, spre exemplu a filma fix ritualul de împerechere a salamandrelor… sau să prinzi momentul în care naște… nu e chiar simplu]. 4. Scrierea textului și citirea acestuia de o voce adecvată. 5. Editarea imaginii, a sunetului, montaj. 6. Promovare. O concluzie este că realizarea unui film interesant până și despre cel mai simplu subiect, necesită o implicare semnificativă!

Dacă te întrebi, oare din ce cauză sunt atât de anoste aproape toate filmele despre natură făcute pe la noi… găsești 1.000 de cauze. Graba, cameramanul care rapid trage 2 cadre și pleacă șamd. Una dintre aspectele importante este că mare parte din filme se rezumă la peisaje, dar lipsește din ele viața dinamică… deoarece este mai greu de filmat. Realist vorbind, dacă este să filmezi în natură până și un banal șarpe de casă când prinde și mănâncă o banală broască roșie de pădure… probabil că nu ajunge o viață de om să tragi acel cadru la calitate rezonabilă. Cu toate că vorbim aici de o specie comună de șarpe și o specie comună de broască, și de un fenomen al capturării prăzii care se petrece de milioane de ori în condiții naturale, totuși a avea în cadru fix asta este extrem de improbabil: adică este cam imposibil de a filma în natură șarpele cu intenția de a se apropia de pradă, cum o prinde, cum o înghite… în condiții de lumină și unghiuri bune, să se vadă detaliile. Până și dacă este în derulare un asemenea fenomen, el se întrerupe imediat ce apari tu cu tot harnașamentul… De aici se poate deduce că dacă în film ai nevoie de o asemenea secvență, este de dorit să amenajezi un acva-terariu în care să fie pus un șarpe de casă, iar după o vreme și o broască, pe care să o prindă. Sau, dacă ai nevoie de o secvență cu un pârș de alun care roade o gaură pe o alună și apoi îi consumă miezul… din nou, în natură să faci acest cadru filmat… probabilitatea tinde asimptotic spre zero (de fapt este chiar zero, zero barat). Un portret de șoim călător… dacă îl vrei filmat în natură pe la noi, din nou nu ești prea realist (sau cel puțin nu cu resursele aflate la dispoziție în mod real). Probabil că o bună parte a spectaculozității filmelor din vest este dată și de atenția cu care sunt filmate și integrate cadre macro pline de viață, a căror realizare în natură este aproape de imposibil… sau costurile lor din punct de vedere al echipamentelor, timpului, resurselor umane este mult prea mare.

Grantul actual asigură funcționalitatea inițiativei la nivel de bază: asta înseamnă că este nevoie de găsirea resurselor pentru a putea transpune în imagine video spectaculoasă caracteristicile de ansamblu ale peisajelor… și aici mă refer atât la zborurile peste Carpați, Transilvania, Deltă șamd. Este aproape vitală utilizarea unei drone care să filmeze detaliile unei mlaștini cu ochiuri de apă, să se apropie de țestoasele de baltă care au ieșit la soare pe un trunchi căzut în lac, să zboare pe lângă pescărușii de pe litoral sau ciorile de la o groapă de gunoi, sau peste stepă, să urce lent de-a lungul unui arbore uriaș sau pe lângă ceva stâncărie verticală, să zboare printre trovanți, peste vulcanii noroioși sau printre bolovanii de la Grădina Zmeilor.

2. Dacă crezi că acestea se vor rezuma la filmulețe cu floricele și copăcei și la interviuri crispate cu tot felul de ciudați… cred că te înșeli. Sper, cel puțin. Ideea este să facem filme eco totalmente diferite față de cele de până acum. Diferite ca stil. Diferite în esența lor, prin lejeritate, prin profunzime, diferite în sens pozitiv cam în orice direcție. Filmele acestea trebuie să fie curate. Ideea este să nu pătrundă nici un fel de balast, mizerii, să nu fie incluse banalități, chestiuni palide lipsite de relevanță și de vigurozitate (așa cum se face frecvent, de umplutură, pentru a avea filmul de 45 de minute sau 52 de minute de care se zice în contractul lui pește finanțat prin mecanismul de nu-știu-care-fel). Poate să fie un filmuleț de acesta un fel de simfonie splendidă a naturii… umane? Ce trebuie pentru asta? Tehnică, plus suflet, plus iubire față de subiect, până la capăt?

Niciodată filmul să nu fie mai lung decât cel pe care îl permite subiectul (și materialul existent), adică să nu fie tărăgănat, să nu fie ceva care să te adoarmă (să nu vorbească Zeul Somnului încât să simți că ațipești). Adică, nu ne putem permite să fie ceva banal și plictisitor, ceva de genul celor din anii 1970 în care o femeie bătrână cu voce monotonă citește un text lipsit de expresivitate. Trebuie să existe un flux dinamic al filmului, nici să nu fie lălăit dar nici repezit (să nu fie bruscări cu poze cu specii care apar pentru 0,3 secunde). Captarea și menținerea atenției publicului este un element esențial, iar filmul trebuie să producă o stare de bine, dacă vrei ca el să fie urmărit până la capăt. Un film despre salamandră poate să dureze 1 sau 2 minute, iar unul despre biodiversitatea Carpaților sau a Dobrogei poate să dureze 52 de minute. Filmele mari se pot compune din materialele diferitelor filme mici.

3. Elementele esențiale pentru a crește nivelul performanței sunt creativitatea (selectarea subiectelor, a persoanelor intervievate și a contextului în care apar ele), tehnice (aparatura aflată la dispoziție), postprocesare (editare a imaginii, sunetului, montaj care să asigure dinamica și coerența)… plus stilul… finețea… senzația generală. În măsura în care aparatura aflată la dispoziție este oarecum limitată (mai ales în comparație cu echipamentele aflate pe platouri de filmare…)… iar bugetul pentru noi echipamente este restrâns… trebuie ca cele existente să fie bine utilizate: este nevoie de cameră profesională rezonabil de performantă (eventual compatibilă cu obiectivele deja existente?), este nevoie de o dronă performantă (în privința capacității de zbor și de filmare), plus câteva camere GoPro noi… șamd. În acest domeniu, al echipamentelor, costurile lor nu îți oferă prea mult spațiu de mișcare (dar dacă ești sincer, deja la prețuri OK se pot achiziționa acele echipamente care au capacitate atât de mare încât greu ajung să fie utilizate până la maxim). Așadar, zona unde se poate crește nivelul de performanță, este partea umană, adică stilul filmărilor, atmosfera creată, finețea… În privința cadrelor necesare pentru filme cu natura, este nevoie de a petrece pe teren o foarte mare parte din timp, pentru a găsi acele situații care merită filmate, acele specii de plante, animale, acele lumini care să dea spectaculozitate.

4. Un important factor de succes pentru implementarea acestui proiect este întărirea relațiilor cu variate ONG-uri care implementează proiecte de conservare a diversității biologice. Comunicarea, participarea și incluziunea, eficacitatea și eficiența, managementul corect al riscurilor, toate acestea duc la o creștere a calității proiectului. Ar trebui sunate rând pe rând persoanele din sectorul de mediu și întrebate ce acțiuni au care se pretează la filmare în 2016-2017. Cooperarea cu ONG-uri locale va aduce un plus de realism și va întări coerența sectorului. Se pot aborda proiecte de succes privind dezvoltarea turismului ecologic și cultural, sau proiecte de reducere a poluării cu nutrienți, declararea de situri Natura 2000 și realizarea planurilor de management… precum și implementarea activităților de conservare, proiecte de conturare a unor muzee care prezintă tradițiile locale șamd.

Este absolut necesară căutarea pragmatică a sinergiei cu diferitele proiecte eco aflate în derulare în perioada de implementare a proiectului. Limitările bugetare în privința deplasărilor din cadrul acestui proiect (ca la orice grant) impun anumite abordări necesare: mergi în Deltă când există o oportunitate atractivă, participi la evenimente organizate (conferințe, simpozioane, tabere de cercetare… unde se pot face unele dintre interviuri/ materiale filmate, unde se pot agrea cooperări cu persoanele adecvate șamd). Asta presupune crearea unui calendar de evenimente, în care să notezi din timp ce și când are loc, să vezi care este modalitatea de participare, să faci înțelegerile necesare pentru ca totul să meargă fără prea multe poticniri. Cu o astfel de metodă de lucru se pot realiza acțiuni și efecte în interes comun, mutual benefice părților implicate.

Este necesară dezvoltarea unei rețele de contacte funcționale cu oamenii reprezentativi cu care se poate conlucra pentru realizarea filmelor. Pentru unele aspecte este nevoie de experți pe careva domeniu de biodiversitate (păianjeni, fluturi, păsări răpitoare, lilieci șamd), pentru altele e nevoie de manageri de arii protejate, strategi ai domeniului, lideri de opinie și cine știe câte altele. Interviurile filmate ar trebui făcute în cadru mai liber, pe teren, prin zone cu pădure bătrână, la margine de mlaștină, în timpul activităților de cercetare șamd, astfel încât să incluzi maxim de informație interesantă pe unitatea de timp… dând autenticitate cuvintelor. Cadrele cu omul intervievat să nu fie foarte lungi, ci în bună parte vocea să fie suprapusă peste imagini cât mai spectaculoase care să prezinte subiectul despre care se vorbește. Vocea trebuie să fie editată, încât să fie scoase toate ăăăăăăăăă-urile, pauzele prea lungi, zonele redundante șamd.

Se va încerca dezvoltarea unor parteneriate în privința filmării evenimentelor derulate de diferite ONG-uri de mediu, pentru a produce materiale de bună calitate, create prin prezentarea expertizei celor direct implicați în respectivele proiecte. Interviuri se vor realiza cu persoane preocupate de aspecte de mediu, reprezentanți ai unor ONG-uri de mediu, dar și din sectorul academic/ universități, institute de cercetare, administrația publică etc, precum și oameni din afara domeniilor de specialitate, dar care au contact direct cu Natura la un mod frecvent, de la pădurari la păstori, pescari, culegători de fructe de pădure șamd. Alegerea persoanelor intervievate se va face în conformitate cu o abordare echilibrată a variatelor subiecte ecologice și cu o largă acoperire geografică, de la Delta Dunării la zone de stepă și zone montane din Carpați. Totodată, se va realiza un echilibru care să prezinte diversitatea etnică, multiculturalitatea acestor peisaje. În principiu, poate rezulta o mai bună vizibilitate a ecologismului în diversitatea uluitoare a abordărilor ecologice/ ecologiste, conștientizarea publică a ideilor, cunoașterea mai bună a oamenilor implicați nu doar de către cei din domeniu dar și de către publicul larg. Se poate spera ca implementarea acestor acțiuni să aducă un nou suflu în societatea civilă de mediu, o nouă vizibilitate societală, un nou mod de a face educație ecologică în secolul 21.

5. Efortul depus este unul destul de mare și susținut… pentru a crea 100 de filme performante, pe parcursul a 2 ani… adică în medie ai de făcut aproximativ un film pe săptămână. Ideea este să începi cu subiectele mai ușoare… și filmulețe mai scurte, și odată cu trecerea timpului să te aventurezi și spre crearea filmelor mai complexe și mai lungi, mai cu seamă după ce ai adunat secvențele filmate din care ele să poară să fie asamblate. Anotimpurile cele mai favorabile filmărilor, primăvara și toamna, vor trebui utilizate la maxim, adică în perioada de implementare a proiectului ai la dispoziție câte 2 primăveri și 2 etape de toamnă; iarna se pot face unele cadre, la fel și vara, dar în general luat nu ele vor avea cele mai mari grade de spectaculozitate (deși sunt și ele necesare pentru a avea diversitate în imagini). Praful se alege de toată inițiativa dacă activitatea nu este făcută cu plăcere, dacă simți tot felul de presiuni, mizerii de variate consistențe; bine, e clar că perfect nu poate să fie, dar per total balanța trebuie să fie înclinată către satisfacția/ mulțumirea celor care se implică.

Un prieten/ coleg, cameraman la TVR, mă întreba cum am de gând să fie făcute filmele. Iar eu i-am zis că știu foarte bine cum să nu fac! Cum să nu faci? Având curiozitatea de a vedea cam ce filme au fost făcute în variatele proiecte de milioane de euro bucata, implementate pe la noi în ultimii ani… ajungi la o constatare destul de sumbră. Există un pattern relativ frecvent, cu filme Natura 2000: peisaje banale filmate de multe ori în cele mai proaste lumini posibile – fără prea mare diversitate… că tot materialul se trage în câteva zile (oricând ar fie ele, noiembrie spre exemplu), seară folclorică filmată la clădirea de beton din centrul satului unde cvasi-dansează câteva doamne’ din zonă, interviu cu primarul localității de lângă situl Natura 2000 – un tractorist crispat care nu știe să lege două vorbe, text anost care prezintă tot felul de date lipsite de orice atractivitate – despre proiect spre exemplu, un stil sobru-înțepat, fără glume, fără lejeritate. Totul foarte lung, plin de balast, că trebuie să dureze 45 de minute (conform contractului). Te miri că ele nu au nici o capacitate de a prezenta valorile naturale din zona respectivă? Uneori ai putea avea senzația că ele fac mult mai mult rău protecției naturii, decât bine. Există și excepții… dar ele sunt atât de rare că nu ai șanse să dai de ele.

Un coleg și prieten din Rotary insistă că este bine să îți schimbi preocupările, odată la 3 ani… că altfel ajungi să te plictisești, să te plafonezi, să nu mai faci nimic semnificativ, doar muncă de rutină, redundantă. Iar Ea îmi zice că din câte pare, iubirea durează 3 ani (după aceea se transformă în dragoste… sau nu?). Senzația este că uneori avem nevoie de ceva nou, fresh, cu care ne putem preocupa din toată inima. Spre exemplu, filmele cu natura? Suntem norocoși cei cărora ne place munca noastră, recompensa pentru eforturile pe care le facem din plăcere. Cam câtă creativitate, pasiune, cât profesionalism rezultat din sute de încercări reușite sau eșuate… trebuie să existe pentru a crea un Film despre Natură… la un mod spectaculos? Probabil că doar cu o astfel de abordare poate să existe șansa realizării a ceva sublim… dar nici așa nu este deloc garantat. Poate că ar trebui menționat cel mai important element: să îți păstrezi entuziasmul pentru ceea ce faci, să găsești energia pentru a trece peste toate mizeriile, peste situații jalnice, înjositoare, peste dureri de variate feluri… și să ieși din nou pe teren, cu camera video, dornic să vezi și să filmezi ceva nemaipomenit, prezentat din unghiul din care doar tu îl poți înțelege. Să visezi filme cu natura și să le transpui în realitate.

Filmele trebuie să fie făcute cu pasiune, să fie făcute cu suflet… adică să se simtă pe ele implicarea… nu așa ca la cele produse doar pentru a bifa niște obligații contractuale. Să fie asumate de la un capăt la altul, fără rezerve. Să învățăm din greșelile noastre (inevitabile)… să nu le replicăm în serie, ca rezultat al incapacității și/ sau indiferenței. Ideea este ca în cei doi ani, filmele să fie din ce în ce mai bune. Barierele impuse de accesul la tehnologie performantă (limitările bugetare…) pot reprezenta un fel de factor limitativ în privința filmării anumitor cadre, dar fiind conștient de asta, trebuie să înțelegi că cel mai important element al acestor filme este 1. sufletul uman plus 2. natura,… puse în ele… creativitatea adecvată, uneori dusă spre extrem. Este nevoie de o creativitate extraordinară, atât prin temele abordate, prin persoanele intervievate, locațiile alese pentru filmare, chestiuni surprinzătoare la modul brutal, modul în care materialul este filmat, modul în care este realizat montajul, semnele de întrebare pe care le lasă întreaga entitate rezultată. Trebuie deci ca ele să fie diferite prin stil de orice ce a fost făcut pe la noi, să fie revoluționare cumva, să fie zguduitoare, să fie ceva ce nu îți vine a crede. Doar dacă filmele realizate au astfel de calități, se poate avea speranța ca ele să fie vizionate de un număr mare de oameni (care să nu râdă de jălnicia realizării – așa cum se întâmplă la alte „reușite locale de succes” pentru care au fost cheltuite sume exorbitante). Este de dorit ca cele 100 de filme să fie distribuite cât mai larg, atât prin utilizarea internetului cât prin încercarea de a le include în emisia unor canale de televiziune, canalele mediatice mai main-stream sau să devină virale. Va rezulta o mai bună vizibilitate publică a biodiversității, a politicilor sectoriale – implicațiile diferitelor abordări. Și nu în ultimul rând, nu este exclus ca unele dintre ele să devină chiar capodopere care pot să persiste în timp. Pot avea rol de model, pot să trezească dorința de a te implica în domeniul acesta și a face din el un fel de scop al existenței tale.

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Filmare. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Eco-Viziune: 100 de Filme în 2016 și 2017

  1. Franco Dan Frunzetti via FB spune:

    Un proiect foarte interesant.

  2. Csángó Bogdán Tibor via FB spune:

    Mult succes!

  3. Laura Alexandrov via FB spune:

    Felicitari! Si mult succes!

  4. Geo Scripcariu via FB spune:

    Succes! (cred ca ai nevoie de oarece ajutor🙂 echipa si fonduri, ca idei stiu ca ai)

  5. Nicky Predescu via FB spune:

    Mult succes si putere de munca!

  6. Sebastian Petrișor via FB spune:

    Prima veste buna pe anul 2016!🙂 Mulțumesc, aștept cu nerăbdare și vă doresc mult succes!

  7. Niculae Radulescu-Dobrogea via FB spune:

    Va pot ajuta cu cateva idei !

  8. Zsigmond Attila via FB spune:

    Sper sa ma alatur pe alocuri echipei …

  9. Laura Alexandrov via FB spune:

    tineti-ma si pe mine la curent cu imaginile costiere; multumesc

  10. Doru Ruşti spune:

    îmi amintesc că așă, vag, am discutat despre un asftel de proiect cândva, în preisotorie, într-o tabără studențească; evident c-a rămas doar o idee …

    oricum, în afară de a-ți ura succes și interesul de a vedea astfel de filme (filmate „la noi”, „pentru noi”), poți conta pe mine în măsura în care aș putea contribui cu ceva, oricât de puțin, oricum și oricând

  11. peterlengyel spune:

    Contact / Filmul maghiar îşi menţine cadenţa de la Kolozsvár la Hollywood
    de Csaba Szabó – Cluj Napoca

    „Presa de dreapta din Ungaria cuplează această reuşită ieşită din comun cu politica controversată a premierului Orbán Viktor faţă de renaşterea şi relansarea industriei de film din Ungaria, având ca punct de răscruce numirea lui Andrew Vajna (maghiar american) – producătorul filmelor Rambo – First Blood, Rambo II , Rambo III, Total Recall, Terminator 2: Judgement Day, Universal soldier, Basic instinct, Die Hard With a Vengecance, Terminator 3: Rise of the Machines, Basic Instinct 2, Terminator: The Sarah Connor Chronicles etc. – ca şi comisar guvernamental pentru filmul maghiar.”

    (…)

    „Sub Janovics Clujul a devenit pentru câţiva ani, la sfârşit de Belle Epoque un important centru al producţiei de film din Austro-Ungaria. Aici, regizând A tolonc (Escortata – 1915) pe străzile Kolozsvárului (Clujului) de atunci îşi încerca aripile Michael Curtis (Kertész Mihály), care peste aproape trei decenii va lua Oscarul regizând Casablanca. Tot aici, pe malul Someşului Mic îşi începea cariera – tot sub aripile lui Janovics Jenő – Sándor László Kellner, adică acel Alexander Korda, care va triumfa ca regizorul filmelor That Hamilton Woman – cu Vivien Leigh şi Laurence Olivier, şi ca producător prin Anna Karenina – cu Vivien Leigh şi Al treilea om – cu Orson Welles).

    Deci este firească bucuria maghiarilor pentru reuşita filmului Saul fia (Fiul lui Saul).

    Eu aş risca să spun, că acum „Golden Globe îşi întoarce faţa spre Cluj-Kolozsvár”, provocând probabil cu această afirmaţie zâmbete ironice.

    Spun acest lucru, deoarece rolul lui Abraham din filmul Saul fia (Fiul lui Saul) este interpretat de actorul maghiar clujean Molnár Levente, care – ca şi cu câţiva ani în urmă colegul său clujean maghiar Dimény Áron în ecranizarea „Nobelului” lui Kertész Imre –, dovedeşte prin acest succes răsunător, într-o lume intolerantă, neîncrezătoare în propriile forţe, că a învăţa de la grădiniţă până la masterat în limba maghiară în Transilvania, nu îţi va aduce niciun handicap în viaţă; ba, dimpotrivă, aşa cum arată şi această reuşită.

    Linia se continuă: Janovics, Michael Curtis, Alexander Korda… Andrew Vajna, Dimény Áron (Teatrul Maghiar din Cluj), Molnár Levente (Teatrul Maghiar din Cluj)…

    Filmul maghiar, iată, îşi ţine cadenţa, de la Kolozsvár la Hollywood.”

    http://corbiialbi.ro/index.php/contact/534-filmul-maghiar-isi-mentine-cadenta-de-la-kolozsvar-la-hollywood/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s