Brehm în 18 volume

18 volume de câte 400 de pagini – așa arată lucrarea enciclopedică numită Thierleben (Lumea Animalelor) – opera zoologului german Alfred Eduard Brehm (1829-1884). Văzând lucrarea care are 7.200 de pagini, în primul rând te poți întreba, oare câți oameni din secolul 21 mai au capacitatea să parcurgă textul? Probabil că nici măcar cei care se consideră zoologi, nu au citit o astfel de sinteză enciclopedică… deoarece nu este timp și energie de așa-ceva. Câteva date generale din diferite domenii, apoi brutal ultraspecializarea, publicarea de articole din obligație – pline de grafice, procente despre nimicuri… cam acesta este stilul actual. Poți avea impresia că parcurgerea lentă, civilizată a acestei lucrări, presupune un fel de existență umană patriarhală – cam la polul opus cu frenezia destul de generalizată de tip fast-food, fast-track, o grabă cam lipsită de orice valoare internă reală. În anii 1980, în perioada copilăriei noi aveam încă șansa să parcurgem astfel de lucrări… și chiar le citeam. O întrebare de actualitate este, oare în lumea de azi a reciti o astfel de lucrare… cam cum se poate face?

La ce e bună o asemenea lucrare enciclopedică? Pentru a expanda cunoașterea unor indivizi umani asupra zoologiei la nivel planetar, pentru a transmite informații direct-culese de autor, observații, aspecte interesante și de multe ori surprinzătoare, prezentate la un mod fluent și captivant… astfel încât omul care citește aceste volume ajunge să vadă lumea animalelor la un mod pe care altfel nu îl putea avea. Un fel de introducere-adecvată, un fel de curs de zoologie-generală pentru cel care are dorința de a tatona subiectul. Poate că specialistul în păduchi sau cel în “ouă de crocobaur” crede că acest stil de “popularizare a științei” duce la o imagine prea generală… și că cel mai important lucru de pe Planetă sunt subspecii de păduchi pe care el îi studiază, sau cojile de ouă de crocobaur în cazul altui expert. Dar, realist vorbind, orice om cu preocupare cât de cât serioasă în domeniul biologiei, ecologiei, protecției naturii, ar trebui să aibă o viziune amplă, care nu poate să fie dată doar de lucrări ultraspecializate care analizează ceva detaliu… în schimb poate să fie oferită de lucrările clasice de sinteză, de acest gen.

Ifosele experților în detalii nu sunt de factură nouă, nici modul de exprimare plin de termeni de specialitate și nici disprețul lor față de exprimarea mai liberă și mai destinsă, cu tente artistice. Poți avea senzația că îi vezi adânciți și închistați în subiectul lor – ca un cocoș-orb ei își apără vehement mica lor groapă de gunoi, fără a avea deschidere către Lume. Cu o asemenea abordare, desigur că se adâncește ruptura și falia dintre știință și marile mase de oameni, un fenomen extrem de periculos pentru întreaga civilizație. În prefața la a 2-a ediție maghiară a celor 18 volume de Brehm, Gutenberg Kiadó, Budapest 1929-1933, Gróf Klebelsberg Kuno scrie: “E téren legjobban növeli a közérdeklődést a könnyed, művészi előadás, aminek különös frissességet adhat ráadásul az, ha az író olyant ad elő, amit közvetlen szemlélésből ismer. A műszavakkal dobálódzó és adathalmazban vájkáló, szakszerűsködő szobatudós hamar készen van a tudományok úgynevezett népszerűsítésének lenézésével.” Fără o exprimare lejeră și fără a include aspecte care să dea autenticitate, oare cine ar parcurge textul? Privind lucrarea în ansamblul ei, cumva ai un fel de admirație pentru vremurile când putea să fie creată și publicată o asemenea operă… și când ea putea să fie cumpărată și citită de un număr mare de oameni din elitele intelectuale și din cercurile înalte din societate.

Crescut într-o familie în care existau preocupări serioase în domeniul ornitologiei și iubire a literaturii romantice, unde tatăl lui (preot) împăia păsări și era unul dintre fondatorii ornitologiei germane, unde mama lui citea din Goethe și Schiller… tânărul Brehm avea contextul favorabil pentru cunoașterea și iubirea naturii. A cunoaște Lumea – însoțind ornitologul baron Johann Wilhelm von Müller – să pleci din Germania la vârsta de 18 ani… în expediție africană și să te întorci peste 5 ani… acesta era tipul de abordare. Nu a fost ușor deloc. Călătoriile din Africa, unde colectau exemplare pentru muzee și pentru grădini zoologice, au dus la o bună cunoaștere a speciilor, de la vulturi la ibiși, de la maimuțe la varani. Desigur, asemenea expediții au însemnat numeroase sacrificii, pe planul eforturilor fizice mari, apoi bani împrumutați și existență la marginea prăpastiei, diferitele boli tropicale – cunoașterea nu vine gratis. După experiența de 5 ani în Africa, a devenit student la Universitatea din Jena și la Viena, a ajuns membru al Academiei Germane de Științe ale Naturii, a publicat numeroase lucrări în domeniul zoologiei, ornitologiei, cărți despre expediții în care aborda și aspecte etnografice.

Au urmat expediții prin Europa (Spania, Ungaria, Norvegia etc), alte expediții africane, una în Siberia (1876 – o călătorie de 9 luni). În America de Nord a avut un turneu cu 50 de prezentări publice. A scris pentru diferite publicații, a fost profesor, o vreme a fost director la Zoo Hamburg, apoi director la Acvariul din Berlin. Observând animalele în mediul lor de viață precum și exemplare aflate în captivitate, Brehm ajunge să constate diferite patternuri comportamentale, moduri de hrănire, inter-relaționare, agresivitate și parteneriate, migrații și multe alte aspecte ale existenței animale… fiind oarecum un precursor al științelor etologice. Cu un asemenea background, se poate pune problema scrierii volumelor Thierleben. Prima ediție germană a apărut în 1869 și avea doar 6 volume consistente; a doua ediție din care primul volum a apărut în 1876, a fost extinsă pe 12 volume. Au urmat alte ediții, din ce în ce mai monumentale. Prin activitatea lui, Brehm a ajuns să sădească și să întrețină în sufletele a milioane de oameni ceva curiozitate față de lumea animală, față de comportamentul diferitelor vietăți despre care cunoaștem încă atât de puțin.

Pe vremea când Brehm scria acele cărți, zoologia-științifică era cumva în mare parte rezervată unor muzeografi, care în colecții de animale împăiate sau conservate în alte feluri, puteau să facă măsurători, clasificări, observații morfologice – uneori anatomice… dar cam la asta se rezumau. Experiența din teren a lui Brehm asupra animalelor, observațiile din sălbăticie în zone nordice și tropicale, sau asupra animalelor capturate – dar măcar vii și nu împăiate, cunoașterea bună a bibliografiei din domeniu în combinație cu stilul de a descrie cele constatate, ilustrând textul cu desene și picturi bine realizate… a adus un suflu nou zoologiei… Așa cum scria Brehm în prefața celei de-a 2-a ediții germane (Berlin, 6 martie 1876), lucrarea a fost tradusă în limbile aproape tuturor popoarelor culte. Ediția a 3-a germană a fost un nou succes – cu corecturi de finețe, apoi ediția a 4-a în germană (1918-1927) a avut o nouă modernizare, ajustare la nivelul științific atins de zoologie în acel moment, incluzând și imagini fotografice. Ediția 4 germană este baza pentru ediția 2 maghiară, care mai are incluse tot felul de referințe legate de zonă… așa că până la urmă chiar că a ieșit un fel de capodoperă. Păcat că în română a apărut un fel de selecție din textele respective, o singură carte (de circa 400 (500?) de pagini); dar, te poți întreba, cam cine cumpăra pe aici 18 volume.
© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Brehm în 18 volume

  1. Dóra Korponay via FB zice:

    Asta mã-ntreb şi eu uneori, uitându-mã la aceste volume care ocupã o întreagã poliţã 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s