Peterson, genocid de albatroși & armata SUA

Naturalistul american R. T. Peterson a scris sute de articole pe subiecte ecologice, focalizând textele mai ales pe viața păsărilor… dar implicit atingând aspecte mult mai generale ale mediului, de multe ori explicit nu doar pe plan ecologic, ecologist, dar și politic și filosofic. Este de remarcat faptul că nu a evitat nici subiectele dure, cele care în contextul “democrației” americane din acei ani erau riscante, ducând la o expunere în fața structurilor guvernamentale-militare-juridice care căutau să extermine orice analiză independentă, orice critică, orice opoziție, orice interferență în dictatura oficială. Îți dai seama că foarte mulți naturaliști erau cei care tăceau, tupilați în tot felul de comitete și comisii, lingăii care se uitau în altă direcție, cei care nu doreau să se implice nici măcar în punerea în discuție a cazurilor criminale ce ajungeau la proporții strigătoare la cer. Și, nu doar în America era și este așa. Nu pare?

Cred că merită prezentate două cazuri cu aspecte militare, unul al albatroșilor uciși în masă, altul al atolului Aldabra.

„In „Tragedy of the Albatross,” after a discussion of albatrosses in general, he takes on the United States Navy. As he relates the story, the problem began when the Navy built an airfield on a Pacific island as a staging area for radar reconnaissance planes. The island was also the nesting place for one-fourth of the world’s population of the Laysan albatross. Planes and birds, inevitably, collided. But, instead of leveling dunes near the runways that created the updrafts that carried the birds into the planes’ paths, the navy chose to kill the birds – 30,000 in 1958. Peterson lets the event speak for itself: „A crew of 15 enlisted men were assigned the disagreeable task of dispatching the birds, striking them with heavy wooden clubs at the base of the skull.” When this didn’t reduce the number of collisions, the navy decided to kill the remaining 100,000 birds. Peterson leaves his obvious conclusion unspoken, again letting stupidity and arrogance speak for themselves.” pg. 161, Roger Tory Peterson – A Biography, Douglas Carlson, University of Texas Press, Austin, 2007.

11428063_625725730898402_5028886331261278529_n

Te poți întreba, cum de a fost posibil acest genocid al albatroșilor… o specie fiind decimată ca rezultat al unei decizii militare americane. Când constați că este vorba de același stat care are baze militare cam peste tot pe Planetă – unde face ce vrea, acel stat care prinde oameni și îi duce în cuștile de la Guantanamo unde îi torturează… acel stat care oricând găsește un motiv pentru a invada orice altă țară, unde poate bombarda totul după bunul ei plac… până nu rămâne piatră pe piatră… îți dai seama cam ce tare îi interesa pe ei specia de albatros. Un astfel de mecanism militar cum este cel american are capacitatea de a captura până și statul american pe care îl spoliază, și nimeni nu îi poate sta în cale, devenind cea mai mare structură criminală la nivelul Planetei.

“He wasn’t always so reticent, as a 1968 Audubon article, “A Plea for a Magic Island,” reveals. The piece begins calmly enough with a discussion of the unique “evolutionary treasures” found in Aldabra, an atoll in the Indian Ocean. The last home of giant land tortoises, a flightless rail, and several other endemic species, as well as a gathering place for thousands of frigatebirds and green turtles, Aldabra earns Peterson’s praise as “a magic equatorial island, the last refuge of the Indian Ocean” Peterson then shows how each of the species would be threatened or extirpated by the building of a British airfield. Having laid out the problem and offered alternatives, the article turns strident: “The Aldabra plan is, plainly enough, another blunder of that suave but shallow and quietly arrogant group that John Kenneth Galbraith has coined a name for – the technostructure, that small band of powerful man in government and big business who rule our lives by their closed committee decisions.” He asks if the plan isn’t merely “U.S. policy under a temporary British cloak” or “simply that inexorability which characterized every project of the technostructure,” a technique of committing to a project in stages until it becomes a fait accompli. Peterson closes with as powerful a call to action as he ever composed: “The only defense … is to create such a public clamor that our elected representatives will override premature commitments and review the problem objectively. Indeed, quite aside from its great potential for scientific study, Aldabra’s greatest contribution to civilization may be that of serving as the testing ground for our democratic way of life made dangerous by runaway technology. This debate over Aldabra’s airfield may decide whether we can reverse dangerous commitments made on our behalf but without our consent, or whether we shall henceforth be the new slaves of a technostructure grown so unresponsive to our needs and its own limitations that it will drag us all to destruction through a series of technoscientific blunders.”” pg. 161-162, Roger Tory Peterson – A Biography, Douglas Carlson, University of Texas Press, Austin, 2007.

Să vedem, pe la noi, atunci când avioanele de vânătoare ale americanilor fac antrenamente trecând prin rezervația Cheile Turzii, la joasă altitudine prin chei, cu uriașele lor bum-uri supersonice reverberând printre pereții de stâncă… iar acvilele de munte își părăsesc locurile de cuibărire din aria protejată… sau când antrenamente cu avioane militare (tot cu americani oare?) sunt derulate prin Cheile Bicazului… iar acvilele de munte din acest Parc Național nu își mai hrănesc puiul care ajunge să moară (în 2013?) crezi că este cineva care să comenteze aceste agresiuni militare contra naturalului? Sau pe deștepții de ornitologi, universitari și academicieni de pe la noi îi doare la fluier pe la ceva simpozion cu fursecuri și suc de portocale? Încerci pe la noi să găsești măcar unul similar lui Peterson… dar nu pare să existe; poate are “clauze de tăcere” în contractul de muncă, sau a murit de foame; poate este angajat la careva ONG corporație care efectuează greenwashing. Poate chiar astăzi se naște.

© dr. Peter Lengyel

PS. Dacă exista un fel de Peterson și pe la noi, oare ce articole ar fi scris despre uciderea în masă a păsărilor prin miile de eoliene ridicate în Dobrogea – pe calea de migrație de relevanță continentală numită Via Pontica? Ce fraze putea să formuleze? Era oare în stare ca prin manifestarea lui să blocheze din start astfel de crime ecologice, sau prefera și el să fie zilier plătit de mafia eolienelor pentru a monitoriza păsările moarte prin zonă?

Acest articol a fost publicat în Pasari. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Peterson, genocid de albatroși & armata SUA

  1. peterlengyel zice:

    „In 1958 Mao Zedong ordered all the sparrows to be killed because they ate too much grain. This caused one of the worst environmental disasters in history

    Environmental disasters are common in the history of mankind, but not many can compare to the onw which began in 1958 in China. Mao Zedong, the leader of the People’s Republic of China, decreed that all the sparrows in the country were to be killed. He decided that China could do without pests like sparrows. Mao thought that sparrows ate too much grain and it seemed rational to him for all sparrows to be killed.

    (…)

    People were mobilized to eradicate the birds. They used beating drums to scare the birds from landing, forcing them to fly until they died of exhaustion. People tore down sparrow nests and shot sparrows down from the sky. The result of the campaign was to push the birds close to extinction in China.

    (…)

    Hundreds of millions were killed. This lead to a problem the next year. It was noticed that insect infestation of crop fields had soared. Sparrows ate pests such as locusts, and after the campaign, the locusts lost their major predator. This meant that killing the sparrows was counter-productive. The sparrows, it seemed, didn’t only eat grain seeds. They also ate insects.

    Locust populations boomed and they ate everything in their path. Grain production in most rural areas collapsed and a massive famine began. People ran out of things to eat and millions starved. The official number of fatalities from the Chinese government was 15 million. However, it’s estimated by some scholars that the fatalities were as high as 45 or even 78 million.”

    http://www.thevintagenews.com/2016/09/26/1958-mao-zedong-ordered-sparrows-killed-ate-much-grain-caused-one-worst-environmental-disasters-history/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s