Situl Natura 2000 SCI Gutâi – Creasta Cocoșului

DSC_7616

Situl Natura 2000 Gutâi – Creasta Cocoșului ROSCI0089 este situat în regiunea biogeografică alpină, în zona vulcanică a Carpaților Orientali mai exact în Munții Gutâi. Conform datelor din Formularul Standard, suprafața sitului este de 684 hectare, cuprinse altitudinal între 838 și 1428 metri, cu o medie altitudinală de 1214 metri; coordonatele sunt N 47º 42′ 7” E 23º 50′ 59”. În Formularul Standard se arată: “Creasta Cocoșului este o formă de relief mai bizară, o colină ascuțită, crenelată, de cca. 200 m lungime, cu pereții fisurați, cu aspect de fierăstrău și o diferență de nivel de 40 m (vest), 80 m (est) și 150 m (nord). Roca este reprezentată de andezite cu piroxeni, hornblendă, biotit și cuarț de Gutâi, curgeri de lave de grosime remarcabilă (peste 400 m), ce apar pe un areal eliptic, cu lungime E-V de cca. 3 km și N-S de 1-2 km, între vârfurile Secătura și Gutâiul Mic (Apostolii). Se consideră că există o structură vulcanică de tip “dom de lavă”, de mari dimensiuni, sau o îngemănare a produselor vulcanice puse în loc prin aparate de tip central (Secătura, Gutâiul Doamnei, Gutâiul Mare). În ambele interpretări geologice, Creasta Cocoșului reprezintă un rest de curgere de lavă situat la nivelul platoului, dar afectat de eroziunea diferențială pe flancuri, un martor de eroziune.” Textul în care este prezentată zona are o similaritate foarte mare cu cel din formularul rezervației Creasta Cocoșului pentru Legea 5/2000, fiind de fapt identic cu acesta… ceea ce arată că nu a fost prea multă creativitate la realizarea acestor formulare Natura 2000.

DSC_1891

Conform Formularului Standard, pădurile de foioase reprezintă 68%, pădurile de amestec 13%, stâncării, zone sărace în vegetație 16%, pajiști naturale, stepe 3 %. Pe teritoriul sitului există o serie de habitate de interes comunitar, fiecare cu codul lui:

9110 Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum – acoperă 71%,

6230 * Pajiști montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase – acoperă 1%, 6430 Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin – acoperă 0,5%, 6410 Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae) – acoperă 0,1%,

4060 Tufărișuri alpine și boreale – acoperă 16%, 4030 Tufărișuri uscate europene acoperă 1%,

7110 * Turbării active – acoperă 1%, 7140 Mlaștini turboase de tranziție și turbării oscilante (nefixate de substrat) acoperă 0,1%, 7230 Mlaștini alcaline – acoperă 0,1%; desigur, pe teritoriul sitului există și alte tipuri de habitate, care reprezintă restul care rămâne până la 100%.

DSC_1912

Dintre speciile de plante enumerate pe anexa a 2-a a Directivei Habitate, de aici sunt menționați doi taxoni (Campanula serrata și Ligularia sibirica). Dintre speciile de amfibieni prezente pe anexa 2 a Directivei Habitate, de aici este cunoscută prezența izvorașului cu burta galbenă (Bombina variegata) și a tritonului carpatin (Triturus montandoni). Dintre speciile de mamifere de interes comunitar, formularul standard menționează râsul (Lynx lynx) și ursul brun (Ursus arctos). Formularul standard mai menționează o serie de „specii importante de floră și faună”: plante (Andromeda polifolia, Angelica archangelica, Arnica montana, Cardamine glanduligera, Dactylorhiza maculata, Diphasiastrum complanatum, Drosera rotundifolia, Epipactis helleborine, Galanthus nivalis, Gladiolus imbricatus, Huperzia selago, Lilium martagon, Lycopodiella inundata, Lycopodium annotinum, Lycopodium clavatum, Melampyrum saxosum, Phyteuma tetramerum, Pinus mugo, Platanthera bifolia, Scheuchzeria palustris, Symphytum cordatum, Telekia speciosa, Trollius europaeus, Vaccinium oxycoccos, Vaccinium uliginosum), amfibieni (Salamandra salamandra, Triturus alpestris, Rana dalmatina, Rana temporaria), reptile (Lacerta vivipara, Elaphe longissima, Vipera berus), mamifere (Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Felis silvestris, Lepus europaeus, Martes martes, Meles meles, Muscardinus avellanarius, Mustela erminea, Mustela nivalis, Nyctalus noctula, Pipistrellus pipistrellus, Plecotus auritus, Sciurus vulgaris, Sus scrofa, Vulpes vulpes).

DSC_1923

Calitate și importanță, conform Formularului Standard: “Aria protejată Creasta Cocoșului, prin complexul de factori geologici, botanici, faunistici, reprezintă una dintre cele mai spectaculoasa teritorii din județul Maramureș. Această arie cuprinde pintenul de stânci acoperit de vegetație scundă de tufărișuri subalpine, dar și zonele învecinate ocupate de brâul de pădure tampon, edificată de făgete, cât și suprafețele de pajiști care ocupă colinele mărginașe. De asemenea, pe suprafața ariei protejate se găsesc, ca habitate semnificative și de mare importanță ecologică, tinoave stabilizate cu o floră caracteristică. Ponderea cea mai mare o ocupă tufărișurile subalpine edificate de afin și merișor încadrate în categoria de habitat a tufărișurilor sud-est carpatice de afin. Față de situațiile obișnuite, acestea se găsesc la altitudini ceva mai mici, nedepășind 1100-1300 m. Versanții sunt înclinați puternic până la moderat cu substrate acide din roci silicioase. Speciile edificatoare sunt cele două de Vaccinium, însoțite de ierburi precum: Nardus stricta, Luzula luzuloides, Deschampsia flexuosa, Campanula abietina, Campanula serrata, Potentilla ternata, Anntenaria dioca, Melampyrum saxosum, Homogyne alpina, Soldanella hungarica, Geum montanum, Melampyrum sylvaticum etc. Parțial aceste fitocenoze s-au instalat pe locul unor foste jnepenișuri. Rămășițe ale acestor formațiuni vegetale de maximă valoare ecologică se mai văd pe versantul orientat spre Cavnic. Din păcate, specia edificatoare, Pinus mugo este prezentă doar prin trunchiurile carbonizate, vechi de mai multe decenii. Ca specii de amestec se găsesc Alnus viridis, Juniperus sibirica etc. Făgetul instalat sub creastă nu ocupă suprafețe semnificative, constituind doar o fâșie relativ disjunctă față de pădurile de fag de pe cuprinsul Munțior Gutâi. Este bine închegat, cu un strat arborescent masiv sub care se dezvoltă un strat regenerativ din puieți de diferite vârste. Stratul arbustiv este constituit din Daphne mezereum, Sambucus racemosus, Lonicera xylosteum, Ligustrum vulgare etc. Fiind un făget instalat pe un sol scheletic, moderat acid, stratul ierbos destul de modest ca și închegare este constituit din specii acidofile: Luzula luzuloides, Calamagrostis arundinaceea, Vaccinium myrtyllus, dar și Cardamine glanduligera, Rubus hirtus, Galium odoratum, Dicranum scoparium, Rhytiadelphus triquetrum etc. În preajma Crestei Cocoșului, incluse în aria protejată sunt și habitatele praticole, pajiști edificate atât de Nardus stricta, cât și de Festuca rubra și Agrostis capillaris. Sunt pajiști tipice cu compoziție floristică relativ diversă, în bună stare de conservare. O atenție sporită merită tinoavele cuprinse pe teritoriul ariei protejate. Tăul Chendroaiei, aflat chiar la baza Crestei, dar și tăurile de la Hoteni. Sunt edificate de sphagnete și au o compoziție floristică foarte tipică acestor formațiuni vegetale, prezente fiind: Vaccinium ulliginosum, Drosera rotundifolia, Scheuzeria palustris etc.” De observat este că în contradicție cu acest text din formular, Tăul de la Hoteni este departe, și probabil se dorea să se facă referire la Tăul Morărenilor… iar în privința Tăului Chendroaiei, acesta – probabil din greșeală imbecilă – nu este inclus pe teritoriul sitului trasat în GIS…

DSC_5183 DSC_7637

Vulnerabilitate: “Activitatea antropică în zona de referința este relativ restrânsă, manifestată în special, prin activitățile turistice din zonă. Acestea sunt la nivel mediu și datorită unui management adecvat al ariei protejate, prin amplasarea de panouri, amenajarea de poteci și locuri de popas, s-a redus mult impactul negativ. De asemenea, în porțiunea de pajiște se găsește o stână, dar impactul este relativ restrâns, datorită numărului mic de animale și implicării proprietarilor în acțiuni de popularizare și conștientizare asupra rolului ariei protejate Cresta Cocoșului în ambianța ecologică și turistică a regiunii. Considerăm că gradul de vulnerabilitate este unul diminuat. Activități și consecințe în interiorul sitului: Drumuri, drumuri auto; Ski în afara pistelor.” Se constată un oarecare optimism, prea puțin fondat pe realitate.

DSC_7683 DSC_7697 DSC_7723

DSC_5209

Desemnarea sitului: “Rezervația Creasta Cocoșului înființată în anul 1954 prin Hotărârea Consiliului de Miniștrii nr. 514, reconfirmat prin Hotărârea Consiliului Județean nr. 207 din 1977 și nr. 37 din 14.11.1994, este arie naturală protejată încadrată la categoria monumente ale naturii corespunzătoare categoriei a III-a I.U.C.N. Zona tampon a fost instaurată pe baza Hotărârii de Consiliu Local nr. 26 din 23.12.2003 al Comunei Desești, extinderea acesteia fiind confirmată de Hotărârea de Consiliu Local nr. 4 din 26.01.2006 al Comunei Ocna Șugatag, iar atribuirea statutului zonă de conservare specială pentru turbăria Tăurile Chendroaiei fiind confirmată de Hotărârea de Consiliu Local nr. 8 din 26.04.2006. Tip de proprietate: Situl ce include Rezervația Creasta Cocosului și zona tampon care cuprinde două zone de conservare specială, tinovul Tăurile Chendroaiei și Lacul Morărenilor, se află pe teritoriul administrativ al comunelor Desești și Ocna Șugatag – proprietate comunală. Organismul responsabil pentru managementul sitului: Responsabilitatea administrării sitului revine Asociației EcoLogic pe baza Convenției de Custodie încheiat cu Agenția de Protecție a Mediului Maramureș guvernată de prevederile Ordinului 850 din 2003, privind atribuirea în custodie a ariilor protejate.”

DSC_7788

Relațiile sitului cu alte arii protejate desemnate la nivel național sau regional: Lacul Morărenilor, codul 2.568 rezervație naturală care ocupă 0,35% din sit; Creasta Cocoșului, cod 2.577, rezervație naturală care ocupă 8,91% din sit. Rezervația naturală Creasta Cocoșului este prin zona centrală a acestui SCI, iar rezervația Lacul/ Tăul Morărenilor este în extremitatea nord-estică a SCI. Există o mare suprapunere a SCI cu situl Natura 2000 Munții Gutâi ROSPA0134, dar acest SPA este mult mai mare. SCI-ul este cuprins în mare parte în SPA, dar iese în afara acestuia prin diverticulul de nord-est al SCI, care este extins până la Tăul Morărenilor pe care îl cuprinde. Dacă vezi imensitatea suprafeței cuprinse în SPA Munții Gutâi, care se extinde pe Platoul Vulcanic Igniș și ajuge aproape de Sighetu Marmației, pare irațional ca o zonă umedă interesantă aflată în imediata lui vecinătate (Tăul Morărenilor) să cadă în afara limitelor acestuia; rațional ar fi să se unifice limitele din acest sector ale SCI și SPA, în așa fel încât SCI să ajungă totalmente cuprins pe teritoriu SPA.

SCIGutaiCreastaCocosului

Baza legală pentru înființarea sitului o reprezintă O. M. nr. 1964/2007 modificat O. M. nr. 2387/2011. Data completării Formularului Standard al sitului este decembrie 2006, data propunerii ca SCI este iunie 2007, data confirmării ca SCI este decembrie 2008, formularul fiind actualizat în ianuarie 2011. Deși a trecut prin toate aceste faze consecutive, totuși textele din Formularul Standard prezintă diferite probleme, de la fleacuri la altele penibile, de la greșeli ale denumirii unor specii, numeroase “z” apărând „y”, variate greșeli de ortografie, până la aberații precum menționarea Tăurilor de la Hoteni ca fiind pe teritoriul sitului, deși acestea se află la o distanță de câțiva kilometri de limita acestuia. Diverse inadvertențe se pot observa, spre exemplu faptul că la un moment dat se arată că “ponderea cea mai mare o ocupă tufărișurile subalpine edificate de afin și merișor (…)” altădată se arată că “pădurile de foioase reprezintă 68%” șamd.

DSC_5344

Conturul trasat în GIS delimitează o suprafață care cuprinde zona înaltă a Gutâiului, incluzând și Creasta Cocoșului, și un brâu de pădure în jurul zonei înalte; înspre nord există un diverticul care a fost trasat pentru a include Tăul Morărenilor în interiorul acestui SCI.

DSC_5363

Harta sitului este disponibilă pe harta digitală a României (raster și vector), 1:50000, Stereo 1970, iar limitele sunt disponibile în format digital ESRI .shp, în proiecție națională Stereo 1970. Harta limitelor în format shape, în sistemul de coordonate Stereo 70, la scara 1:5000 este atașată actului de declarare a sitului – Ordinul nr. 2387 din 29 septembrie 2011 pentru modificarea Ordinului ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România. Harta este cuprinsă în Baza de date Natura 2000 a Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice. Documentul principal este reprezentat de Formularul Standard al sitului cuprins în cadrul Ordinului nr. 2387 din 29 septembrie 2011 pentru modificarea Ordinului ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România.

SCIGutaiCreastaCocosului2

Culmea este că pe partea de vest al Situl Natura 2000 Gutâi – Creasta Cocoșului ROSCI0089, conturul acestuia are o scobitură, un diverticul, pentru a nu include Tăul Chendroaiei, o zonă cu o biodiversitate spectaculoasă, menționată în descrierea din Formularul Standard al acestui sit Natura 2000. O astfel de imbecilitate în trasarea limitelor arată cam cum au fost făcute siturile Natura 2000 în România. Desigur, o astfel de tâmpenie monumentală trebuie să fie corectată.

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Arii Protejate in Maramures. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s