Rezervația Pădurea cu Pini – Comja

La nord-vest de Baia Mare există o întinsă arie cu păduri care acoperă o prelungire sud-vestică a zonelor vulcanice ale Ignișului. Pădurile din acest peisaj sunt dominate de fag (Fagus sylvatica)… dar există și carpen (Carpinus betulus) și multe alte specii de foioase. În acest peisaj, pe o culme, în anul 1939 au fost plantați niște puieți de pin (Pinus sylvestris), molid (Picea abies), brad (Abies alba)… astfel încât acei copaci să deseneze în peisaj numele lui Eminescu. Din surse destul de vagi, pare că au existat aici 20.000 de soldați care au plantat 10.000 de puieți… inițial lungimea inscripției avea 116 m iar lățimea era de 32 metri; literele au 24 x 12 metri, iar spațiul dintre ele este de 4 metri; această plantație a ars în timpul războiului, o parte a ei a fost defrișată, o parte replantată. Un articol din Gazeta de Maramureș din 22 aprilie 2012 îl citează pe pădurarul Fage Daniel: „Peste 57 de ani, la 16 aprilie 1996, pădurea a fost pusă la pământ (rupturi, doborâturi), datorită zăpezii mari şi a vântului foarte puternic. A fost replantată, în 1997, de pădurarii din cadrul Districtului 1 Seini (actualul District Handal), cu ajutorul soldaţilor de la o unitate militară din Baia Mare.” Iar acel loc cu litere desenate prin copaci, mai exact ceea ce a rezultat prin plantarea de puieți în anul 1997… a devenit arie protejată în anul 2000. Te poți întreba, cum de niște conifere plantate și replantate regulat sub formă de litere oricare ar fi ele… au putut să devină arie naturală protejată?

RezervatiaComja

Harta din documentația pentru Legea 5/2000

Comja2

Conturul în GIS – care nu acoperă urmele literelor protejate…

Conform formularului pentru Legea 5/2000, Rezervația Pădurea cu Pini – Comja este încadrată în Regiunea Biogeografică Continentală, în Ecoregiunea Carpaților Orientali, o “pădure” în “zonă de munte”, geologic aparținând domeniului eruptiv; aici se arată: “versantul vestic de munte (Comja) are ca substrat andezite piroxenice sarmațiene.”; se află în județul Maramureș pe teritoriul administrativ al localității Seini și Racșa (com. Orașul Nou); suprafața ariei protejate este de 0,5 de hectare, altitudinea minimă este de 595 m, cea maximă este de 615 m, iar cea medie este de 600 m; în documentația pentru Legea 5/2000 se arată că rezervația nu are act de declarare, ci o propunere în CJ/ 37/ 1994; se dau coordonatele geografice: lat. 47 grade 46 minute 44 secunde long. 23 grade 20 minute 38 secunde. Este încadrată în categoria IV, fiind o rezervație de tip f (forestier).

Întreaga arie a rezervației… care are doar 0,5 hectare, este acoperită de pădure (100%) conform formularului… dar dacă vezi că este vorba de niște plantații sub forma unor litere, cred că este evident că nu poate să fie acoperire de 100%. În formular se arată: “În anul 1939 la împlinirea a 50 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu, ostașii diviziei 20 infanterie (conduși de gen. Pion Georgescu… n. b. – în alte surse apare ca fiind Georgescu P. Ion) plantează conifere cu numele poetului pe versantul Dl. Comja. În anul 1955 ministrul forțelor armate dispune “îngrijirea întregii plantații” în urma căreia inscripția e recondiționată. În anul 1968 prin noua organizare teritorială, limita dintre noile județe Maramureș și Satu Mare trece exact prin jumătatea inscripției. Partea nordică (din județul Satu Mare) supraviețuiește până după 1981-1985, dar plantația fiind dispusă în pășune, treptat primele litere devin din ce în ce mai anemice. Versantul sudic (din județul Maramureș) este plantat cu pini, în care ultimele litere, în timp, nu se mai disting. Astfel că în momentul de față inscripția, practic nu mai există și nici posibilitatea reconstituirii ei pe vechiul amplasament. (…) Din Seini se poate urca pe Dealul Comja, pe traseul turistic marcat cu triunghi roșu (V. Seinel), 2 ore jumătate și pe cel marcat cu triunghi albastru, pe la Dealul Cetății (3 ore). Din Racșa, potecă pe V. Băilor până în Vf. Comja (2 ore).” Dealtfel, formularul de 12 pagini (plus harta), are cvasitotalitatea rubricilor goale, fără nici un fel de informații… că nu aveau ce trece ca valori de biodiversitate pe aceste 0,5 hectare actualmente acoperite în bună parte cu niște puieți de conifere. Aici se arată: Bibliografia și documentația existentă referitoare la aria protejată: Iștvan D., Popescu S., Pop I., (1990) – Munții Gutâi – Ghid touristic, Ed. Sport – Turism, pg. 55, 64. Conform formularului pentru Legea 5/2000 activitățile umane din zonă sunt reprezentate de pășunat cu impact negativ periodic, și plantații forestiere cu impact negativ permanent asupra ariei protejate; tot în acest document se arată că există trasee turistice marcate, dar sunt necesare panouri de avertizare/ atenționare și este necesară recondiționarea plantației & defrișarea în zona sudică. Constatând aceste caracteristici ale “rezervației naturale”, cei care se ocupă de natură/ biodiversitate pot avea o oarecare indiferență fundamentată față de astfel de “arii protejate”, un fel de kitsch ai putea zice; desigur, problema nu este neapărat doar cu acțiunea umană de plantare a unor conifere în locul în care nu aveau ce căuta – fiind deci un fel de agresiune antropică la naturalețea peisajului, ci cu modul în care un asemenea artefact uman poate să devină “rezervație naturală”.

În documentația pentru Legea 5/2000 se arată “în momentul de față inscripția, practic nu mai există și nici posibilitatea reconstituirii ei pe vechiul amplasament.” Declararea protecției de relevanță națională se face prin Legea 5 din 6 martie 2000 publicată în Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000, unde Rezervația naturală Pădurea cu Pini Comja are codul 2584; suprafața protejată este de 0,5 hectare – situate pe teritoriul Orașului Seini; în Legea 5/2000 se menționează doar codul ariei, denumirea ei, localitatea pe a cărei teritoriu administrativ este situată ea și suprafața în hectare, fără a se da limitele zonei protejate. În documentația pentru Legea 5/2000 este inclusă o hartă în care rezervația este delimitată brutal sub forma unui dreptunghi, un perimetru trasat cu tuș negru și întărit cu un creion cărămiziu-roșiatic. Limita în format GIS a fost trasată în cadrul proiectului GEF – Managementul Conservării Biodiversității; ca suport au fost folosite hărți topografice 1:25.000 editate de către Direcţia Topografică Militară (1982) care au fost scanate, georeferențiate și transpuse în sistemul de proiecție Stereo 70; totodată au fost folosite și imagini satelitare Landsat (2000). În acest fel, în GIS a fost delimitat un teritoriu pe baza hărții din documentația pentru Legea 5/ 2000… dar probabil că nimeni nu a citit și textul din acea documentație… astfel că aria delimitată nu se suprapune peste literele care au mai rămas… din acea scriere cu copaci realizată de militari. Se vede că la trasarea limitelor în GIS habar nu aveau despre “obiectul protecției”, ci făceau activitate de tip imbecil, “noi muncim noi nu gândim”. Pentru a păstra măcar aparențele pe cât se poate… în această abordare aberantă a ideilor de “conservare a biodiversității prin desemnarea de arii naturale protejate” în cazul unor copaci plantați sub forma unor litere… acum limitele ar trebui mutate… măcar să acopere zona despre care se vorbește în documentație.

© dr. Peter Lengyel

PS. Dacă faci niște plantații cu copăcei încât aceștia să deseneze literele de orice fel, fie ele chiar ale cuvintelor Eminescu, Petőfi, Hitler, Stalin sau Ceaușescu… Hemingway, Dali sau Transilvania… Mercedes, Strabag sau Schweighofer… acel loc nu primește o valoare naturalistică aparte, nu este mai bine pentru biodiversitate – iar a le declara arii naturale protejate denotă existența unor abordări absolut non-naturalistice ci bazate pe cu totul alte considerente. Din câte pare, această aberantă “rezervație” nu este nici pădure și nu mai are nici pini. Este un fel de rezervație-avorton, o creație a unui sistem administrativ-birocratic care nu are coerența și capacitatea de a filtra și departaja valoarea naturalistică de mizerie. Este un fel de capodoperă a inadecvării. Când crezi că ai văzut deja toate tâmpeniile posibile și imposibile în “domeniul conservării biodiversității”, sigur greșești… deoarece oricând și oriunde, altele noi pot să apară. Dar greu se poate trece de o situație extremă în care totul din jurul rezervației să fie mai natural decât zona pe care o declari arie naturală protejată.

Acest articol a fost publicat în Arii Protejate in Maramures. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Rezervația Pădurea cu Pini – Comja

  1. Aurel zice:

    Nu mi-as fi putut imagina ca e posibil asa ceva in prezent. Cu 50 de ani in urma, da, dar nu acum. Nici nu stiu ce sa sa spun la o asemenea aberatie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s