Budești – Maramureș

Îmi pot imagina să trec de câteva ori prin Budești cu intenția de a face niște imagini mai reprezentative cu localitatea, tradițiile țăranilor, stilul de viață, portrete, porți sculptate, animale domestice șamd. Împreună cu prieteni/ prietene/ persoane apropiate cu care vom face aceste vizite, în aceste ieșiri vom avea ocazia să deslușim cât de cât realitatea socio-ecologică a zonei… plus creativitate fotografică în măsura în care avem dispoziția. Vom vedea ce iese până la sfârșitul anului.

DSC_4905

dsc_0881dsc_0893dsc_0911dsc_0923dsc_0931dsc_0875dsc_0872

DSC_4934DSC_4939DSC_4954

O scurtă vizită de seară din luna aprilie, cu Ionică și Alina a adus primele astfel de imagini. Altele vor urma.

 

18 iunie 2015. Pe un curs de apă se văd urmele unui mecanism… ceva moară probabil; părțile din lemn se destramă, ajung să putrezească destul de repede; piesele metalice lent se corodează, sunt „mâncate” de rugină; vegetația acoperă urmele, pentru ca la final să fie așa cum a fost înainte. Natural-verde, sălbatic și frumos.

DSC_8353DSC_8358DSC_8365

La sud-est de Budești se poate ajunge pe un platou montan cu pășuni bolovănoase pășunate de vite și oi, plus câteva capre. Există și mici zone înmlăștinite – se pot vedea de departe prin petele albe de bumbăcariță. Pe acest platou se face și exploatare de piatră: cu utilaje masive se sapă gropi din care sunt extrași bolovani, atât de mari încât o camionetă coboară cu o singură bucată. O parte a bolovanilor scoși la suprafață sunt lăsați la fața locului, probabil că nu au calitatea necesară (?). Dacă vezi acest peisaj stâncos, cu iarbă și galerii de rozătoare… îți poți imagina cam ce populație de vipere poate să fie pe aici…; oricum, habitatul le este foarte favorabil. În adânciturile excavate se adună apa, iar cu timpul se instalează vegetație de zone umede, inclusiv mici zone acoperite cu papură (Typha sp.). Din fiecare astfel de groapă se aude câte un cor al izvorașilor cu burta galbenă, specie de interes comunitar.

dsc_5442dsc_5469dsc_5492

DSC_8380DSC_8410DSC_8414DSC_8423

DSC_8445DSC_8449DSC_8471DSC_8474DSC_8504DSC_8514DSC_8543DSC_8555DSC_8574DSC_8585 DSC_1590DSC_1597DSC_1608DSC_1621

Printre ierburile astea și printre bolovani vezi destul de frecvent codobaturi albe. Acum deja și puii sunt zburători, își caută singuri de mâncare, dar părinții îi mai ajută din când în când cu ceva hrană. A vedea cum se strecoară printre plante, cum ies pe câte o piatră, cum prind insecte, păienjeni și alte mărunte animale… este destul de plăcut. Nu poți zice că e ceva extra-spectaculos, doar naturalul observat în natură, ceva ce așa este.. și așa este normal să fie. Viața lor de pasăre sălbatică, din care poți observa o mică fracțiune, cât să îți faci o părere.

DSC_1440DSC_1451DSC_1459DSC_1462DSC_1466DSC_1480DSC_1513DSC_1546DSC_1554DSC_1567

Pentru a face imagini reprezentative din careva zonă, cel mai important element este să te intereseze, pe bune; e necesar să nu ai alte preocupări paralele care să îți distragă atenția prea mult. Adică, nu aparatura, nu condițiile de lumină șamd… deși sunt importante și acestea…; dar, dacă nu te interesează, nu are cum să fie produs ceva de valoare; desigur, cu aparatura actuală și locuri fotogenice… până și din hazard se poate produce câte o imagine bună… și fără să îți pese prea tare, dar pe asta nu se poate baza activitatea de fotografiere. Tendința greșită este să faci imagini multe, când ieși în teren; probabil că e mai bine să ai o selectivitate din start, să nu te complici cu ceea ce are probabilitate mare să devină doar balast. Apoi, dacă tot ai făcut seriile de imagini, este bine să le selectezi în timp rezonabil de scurt, să nu aduni cantități prea mari în foldere pline de serii downloadate… care apoi să rămână “lăsate în paragină”. Pentru o eficiență rezonabilă, 1. ieși în teren să faci imagini atunci când simți că dorești asta… când sufletește ești adecvat unei astfel de activități; 2. fotografiezi doar subiectele pe care le definești bine; 3. selectezi imaginile și le utilizezi cumva în viitorul apropiat.

 

17 septembrie 2015. Luminile frumoase adecvate fotografierii sunt cam între orele 17 și 20 pe timp de toamnă; despre perioada de răsărit mai bine nu discutăm… ele sunt excluse din motive personale (somn până la ora 9 sau 10). Deci, ai la dispoziție o anumită parte a zilei, când ar trebui să faci imaginile în locurile care contează. Este greu sau imposibil să combini locuri care nu sunt foarte apropiate, așa că alegi un anume loc… spre exemplu în seara zilei de 17 septembrie am fost pe platoul din apropiere de Budești. Impresia mea este că a fost minunat.

DSC_4580DSC_4587DSC_4593

Pe unele zone de pășune de-a lungul văii se văd acum înflorite brândușele de toamnă (Colchicum autumnale). Există și pete mari, cu mii de exemplare, dar multe dintre ele erau în locuri mai umbrite… și mai greu de fotografiat la ora asta. Cred că odată… altădată… ar fi interesant de stat cu ele pentru a încerca tot felul de variante, detalii preluate cu diferite obiective macro – iluminări cu blitz-uri adecvate, pentru a surprinde detalii nebăgate în seamă la o trecere superficială. Dar, asta ar însemna să stai întins printre ele măcar o oră. Cred că o să fie destul de frumos.

DSC_4632DSC_4647DSC_4650DSC_4653DSC_4662DSC_4676DSC_4712DSC_4716

Dacă ai o impresie generală despre zonă, îți poți imagina cam cum va arăta ea în lumini de după-masă târzie sau la apus în perioada asta a anului. Ideea este să ajungi la momentul perfect… să te sincronizezi cu splendoarea locului, să faci câteva cadre în care să se vadă conturul munților, pădurea, ierburile în bătaia vântului de seară. O serie de cadre exact în momentele când peisajul este atins de ultimele frânturi de lumină, arată efectele dramatice ale schimbului proporțiilor între culoare și întuneric… arată existența pe muchie, senzația crepusculară… la contactul dintre două lumi. Imagini în care să se vadă întunericul și lumina.

DSC_4727DSC_4731DSC_4734DSC_4736DSC_4740DSC_4746

Când vezi atâta splendoare, ai uneori impresia că ar trebui să taci sau să vorbești mai în liniște, pentru a nu tulbura sacralitatea clipei care trece. Cunoști senzația aceea… în care orice ai zice este de prisos, și poate chiar deranjant. Doar stai în liniște și privești, nimeni nu trebuie să știe ce îți trece prin minte.

DSC_4749DSC_4752DSC_4755DSC_4758DSC_4761DSC_4770DSC_4779DSC_4785DSC_4787DSC_4788DSC_4789DSC_4791DSC_4797

Întinsul platou stâncos acoperit în mare parte de ierburi, este un habitat ideal pentru cine știe câte rozătoare. Nu este de mirare că păsări răpitoare din variate specii (șorecari, vânturei) se perindă frecvent în zona asta. Și acum sunt pe aici circa 10 exemplare de vânturel roșu (Falco tinnunculus), poate două perechi cu puii lor din vara asta? Sunt dispersați deasupra platoului, departe unul de altul. De la distanță îi vezi cum își flutură aripile stând la punct fix în aer, apoi se lasă în picaj către ceva pradă… dar de multe ori sunt prea departe pentru a vedea detalii. Uneori mai trece careva deasupra ta la înălțime: cu un teleobiectiv mai rezonabil poate reușești să faci și câteva cadre pe care să se vadă cam cum arată de fapt această pasăre.

DSC_3232DSC_3240

 

Există în Maramureșul Istoric destule locuri neumblate, în afara kitsch-ului turistic. Locuri unde trăiește liniștea. Unde seara vipera iese pe o stâncă. Te poți întreba, oare ce percepe ea din aceste splendori ale unei seri de toamnă? Simte ceva din lumina și căldura solară. Și, lent, pornește la vânătoare de rozătoare, printre ierburi, printre bolovani, printre crengi de tufe uscate. Aici este împărăția lui, am senzația.

DSC_4835

DSC_4799DSC_4806DSC_4809DSC_4820

16 octombrie 2015. Remarcabil câte feluri de ciuperci sunt acum observabile prin zonă, o diversitate extraordinară… Pe la baza arborilor vezi în multe locuri grupuri de ciuperci pălăria șarpelui (Amanita muscaria); roșiatice, de diferite nuanțe, cu mai multe sau mai puține pete albe, ele par cumva ieșite din povești. Chiar frumos, ai putea zice. Persistă încă brândușele de toamnă, dar sunt deja cam ofilite în general. Câțiva molizi răsturnați de vânt, se vede cât de superficiale le sunt rădăcinile pe solul umed, înmlăștinit și turbos. Incredibil câte exemplare de buburuze sunt în zona marginilor de pădure, a luminișurilor intercalate printre arbori… prin zone de fânațe și de pășune; în aer vezi cam una la 2 metri… nici nu am mai văzut așa o densitate niciodată.

DSC_7248DSC_7260DSC_7317DSC_7323DSC_7326DSC_7329DSC_7344

 

Peisajul acesta alb-gălbui fad, cu cer albăstrui și lumini difuze… zice Mark că totdeauna îi aduce aminte de Van Gogh; ia Nikon-ul lui și pleacă să facă o fotografie unui arbore singuratic, departe printre ierburile de pe platou. Cam uscate, ciuperci numite piciorul căprioarei (Macrolepiota procera) se văd dispersate în acest peisaj deschis. În zbor trece câte un șorecar, câte un corb. O libelulă mare patrulează încă, dar se vede că nu mai are agilitatea și vitalitatea care îi este caracteristică… pe timp de vară; se percepe ușor că este spre finalul existenței ei. Circa o sută de sturzi printre ierburi și printre pietre, unii se agită pe arbori… trec încet prin peisaj… se îndepărtează de noi.

DSC_2128DSC_2136DSC_2142DSC_7226DSC_7232DSC_7235DSC_7238DSC_7269DSC_7269XDSC_7293DSC_7296

30 decembrie 2015. Platoul vulcanic amonte de Budești. Această întinsă zonă acoperită de ierburi… și bolovani, este un habitat prielnic pentru potârnichi (Perdix perdix). Destul de frecvent poți remarca câte un grup de astfel de păsări, doar că în general ele dispar repede în iarba mare, sau dacă sunt mai speriate se ridică în zbor și se îndepărtează câteva zeci de metri, pentru a se ascunde din fața omului. Se tupilează, se camuflează nemișcate și zboară exploziv tot grupul doar când ele consideră că ești mult prea aproape. Până și dacă nu sunt speriate ci doar se retrag la câțiva metri între ierburi… și ai văzut pe unde mergea pasărea… tot nu este ușor să le urmărești cu privirea… și cu atât mai dificil este să faci o poză cât de cât rezonabilă. Dacă te foiești prea mult, dacă ai dori un alt unghi de fotografiere, un altfel de iluminare… ai toate șansele să nu faci nici un fel de poză cu potârnichea sălbatică.

DSC_3821DSC_3825DSC_3827DSC_3830DSC_3837DSC_3839

 

DSC_2113DSC_2116

 

Pe tufe și copaci erau niște pițigoi din mai multe specii (pițigoi mare, albastru, de brădet șamd); mă gândeam că poate încerc să fac ceva fotografie cu câțiva dintre ei… doar că se mișcau în desiș… adică nu prea aveai vizibilitate directă asupra căruiva… necesară pentru a face măcar un cadru; se mișcau în multe locuri, auzeai sunetele lor, dar cam atât. Pe un arin erau câțiva scatii (Carduelis spinus) totalmente tăcuți, care se hrăneau fără să se deranjeze de prezența umană; erau bine iluminați, era foarte OK. Cu teleobiectivul de 600 mm am făcut o serie de imagini, dar fiind ținut în mână… știam că o bună parte sunt inutilizabile, mișcate… iar dacă ridici sensibilitatea… implicit scazi calitatea pozei. Era nevoie să aduc măcar un monopied… cu trepiedul printre tufe e mai grea povestea. Am venit cu monopiedul, eram deja foarte aproape de scatii… și când totul părea perfect și urma să fie făcută o serie splendidă de poze cu aceste păsări… fix atunci o creangă aflată sub frunzișul de pe sol a troznit sub greutatea mea. Îți dai seama că nu a rămas nici un scatiu pe arin.

DSC_3866

DSC_3858

……..

DSC_8375DSC_8382DSC_8426DSC_8433DSC_8391DSC_8394DSC_8421DSC_8412

DSC_8439DSC_8445DSC_8454DSC_8463DSC_8478DSC_8481DSC_8487

DSC_8493DSC_8514DSC_8529

25 mai 2016. Există prin Maramureș unele locuri care sunt accesibile și fără mașini de teren, și au aspecte naturalistice interesante. Acest tip de zone a fost target pentru vizita noastră de la sfârșit de mai. Locuri unde se pot vedea orhidee, ciuperci, vipere, alunari… unde se poate face câte o plimbare prin pădure, peste câteva stânci șamd. Locuri cu liniște, cerambicide, pâraie curate, zone cu păstori și oi pe un deal. Locuri unde poți să stai cu cartea cu orhidee sau cu cea cu păsări, să încerci să determini cu ce specie ai de a face.

DSC_1755DSC_1761DSC_1767DSC_1791DSC_1797

Colegii naturaliști din Germania m-au întrebat cam cât de răspândită este vipera prin Maramureș. Le-am povestit despre diversitatea habitatelor unde poate să fie observată, de la stâncării și jnepenișuri până prin păduri de molid, fag, inclusiv pe dealuri relativ joase cum este dealul Solovan de lângă Sighet; deși specia este larg răspândită, omul care nu caută vipere la modul concret cam rar poate să le vadă – mai ales că ele se retrag la adăpost din fața dihaniei/ țărănoiului care se apropie – pericol detectat de ele; mai frecvent se pot observa exemplare ucise de mașini sau cele care nu au avut șansa să dispară din fața omului – cele ucise cu pietre sau bâte. Pentru a exemplifica situația, am și oprit la un exemplar recent omorât, aflat la marginea drumului – o ocazie de a vedea cam cum arată animalul, și a face câteva poze.

DSC_1859DSC_1862DSC_1866DSC_1874DSC_1877

Un tip a arătat că dacă taie o felie din ciupercă, se constată că în câteva secunde culoarea gălbuie se transformă în ceva albăstrui-violaceu; dacă nu erai cu aparatul de fotografiat pregătit să prinzi transformarea, ratai momentul… că totul se realizează în câteva secunde… să zicem 3 sau 6.

DSC_1805DSC_1808DSC_1820DSC_1848

 

© dr. Peter Lengyel

„And Beauty is a form of Genius, — is higher, indeed, than Genius, as it needs no explanation. It is one of the great facts of the world, like sunlight, or spring-time, or the reflection in dark waters of that silver shell we call the moon. It cannot be questioned. It has divine right of sovereignty. It makes princes of those who have it.”

― Oscar Wilde, The Picture of Dorian Gray

 

alnwts-700x368

 

 

 

Acest articol a fost publicat în Maramures. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Budești – Maramureș

  1. Laurent Lesage via FB zice:

    Budesti….? Ar fi de comentat….Imi face fiecare piela de cocos cind se pomeneste Satul cu tare. Acolo imi este Sufletul. Thank Peter.

  2. peterlengyel zice:

    Bonanza Banzai – Elmondatott

    Egymásra nőnek a percek
    Zajlik a történelem
    Fogyó időm így fordul ellenem
    Fiatal színű homlokomon
    Árkokat rajzol a Hold
    Hol a kegyelem, ami minden bűn alól felold?

    Sietni kéne testvér
    Szeretni, lenni, élni
    A halállal nem békélni meg

    Végtelen erő szorít
    Sejtem a sorsomat
    Az elmúláshoz elég egy mozdulat

    Homokból épült arcom
    A tenger mossa majd el
    Kérdéseimre senki nem felel

    Sietni kéne testvér
    Szeretni, lenni, élni
    A halállal nem békélni meg

    Álnokul hallgat a dal
    Üresen kong most a szó
    Elmondatott minden
    Ami elmondható

    Szeress
    Reszkess
    Keress új reményt

    Bújj el
    Hallgass
    Lásd meg újra a fényt

    Veszíts
    Válassz
    Minden út egy helyre visz

    Vakulj
    Égj el
    Valaki csak benned hisz

    Gyűrött a tegnapi ágy
    Szárazon ég a torok
    Gyöngyként gurulnak szét a verssorok

    Hinnem kell a Jóban
    Mert csábít mindig a Rossz
    De házamban soha nem volt vendég a Gonosz

  3. Zsuzsa Szeles via FB zice:

    nagyon szép, a barikák, a táj,a sziklák, a madárkák

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s