Birocrația proiectelor contra Fotografierii & Filmării Naturii

De ce nu sunt filme superbe cu natura de pe la noi? De ce nu sunt publicații care să îți taie respirația când le răsfoiești? Acelea pe care să se simtă că sunt făcute cu dăruire, profesionalism și suflet. Cum de atât de multe proiecte mari, unele cu milioane sau zeci de milioane de euro se finalizează și sunt uitate, fără a lăsa o amintire cât de cât vizibilă a existenței lor? Iar dacă există niște urme lăsate, ele sunt un fel de urme de labă de urs. De ce sunt în alte locuri filme și publicații care mai de care mai spectaculoase, iar pe aici aproape doar mizerie? Subiecte ar exista milioane, bani au fost alocați pentru asta… și totuși… rezultatul este zero barat!

Dacă ai văzut tot felul de publicații sau filme făcute în cadrul diferitelor proiecte mari… cred că ai simțit un fel de scârbă în privința calității lor. Aproape toate sunt banale la un mod jalnic, multe pline de aberații și tâmpenii de variate feluri. În general, se vede că sunt făcute la plezneală, doar pentru a mai bifa o acțiune finalizată de Onan. Te poți întreba de ce este oare un astfel de pattern observabil. Desigur, există câteva excepții pozitive, dar le poți număra pe degete, iar atunci când analizezi un fenomen, “excepțiile doar întăresc regula”. De ce oare, atunci când contextul era aparent favorabil pentru crearea unor opere de artă în domeniul fotografierii naturalistice și publicațiilor, în domeniul filmelor despre natură, totuși produsul final dă senzația că este ceva brun-cafeniu-moale-aburind și are sigla UE în poziția prestabilită.

Hai să presupunem că se află în implementare un proiect în care se subcontractează anumite componente (și excludem cazurile în care “licitația” se face cu dedicație pentru cineva anume). În cadrul procedurilor de achiziție publică se poate să fie postat pe SEAP sau poate să fie achiziție directă, cu cerere de oferte, dar și anunțul pentru acestea se postează pe net. Oricum, bugetele pentru activități de fotografiere/ filmare sunt în general catastrofal de mici… ceea ce din start exclude realizarea unor produse non-jenante în cadrul unei abordări profit-orientate. Dacă ai avea pasiuni de gen foto/ film cu natura… și ai dori să faci tu careva astfel de acțiune chiar fără a avea nici un fel de profit și mai mult decât atât, ai mai adăuga resurse de la tine… și ai aplica pentru acei bani puțini… culmea este că tot nu ai prea avea șanse. De ce? Pentru că există destule firme care ar face oferte la jumătate de preț… spre exemplu asumând un caiet de sarcini… că vor face un film de 25 de minute despre o mare arie protejată… cu 1.000 de euro (o mie euro). Iar comisia de atribuire a contractului va alege oferta cu prețul cel mai mic. Desigur, în abordarea profit-orientată, asta înseamnă să iasă odată pe teren, să tragă câteva cadre banale cu un peisaj oarecare, cu 2 țărani jegoși și o vacă și filmul cu biodiversitatea Parcului Național este gata. Iar în cadrul proiectului, care oricum are un milion de întârzieri diferite, nu se prea poate face refuzarea produsului, că altfel nu se ajunge la finalizarea implementării la timp și se pot pierde banii. Plus, ce te puteai aștepta de la un film făcut pe doi bani. Așa că dacă siglele UE & Alte Mizerii sunt la locul lor, totul este perfect, profitabil, recepționat, cu procedurile îndeplinite conform normelor și directivelor de toate felurile… doar că filmul sau publicațiile sunt niște catastrofe. Fix esența ideii este pierdută în marele rahat hiper-birocratic european. Te miră că nici nu prea mai are sens să participe la licitații exact acele firme/ persoane care ar putea să facă diferența? Care dintre creatorii de artă fotografică/ film ar face acele variate documente, să umble după tot felul de adeverințe fiscale, să completeze tot felul de formulare care să îl facă participant la proces, pentru ca la final să constate că un nimeni se oferă să facă munca pentru 5 lei și acela a câștigat. Îți dai seama cam cum arăta Capela Sixtină dacă frescele erau făcute pe baza celui mai mic preț? Dacă funcționa același sistem, probabil că la Paris Turnul Eiffel avea doar 2 metri înălțime și era făcut din bălegar, că merge și așa. Doar să fie o tonă de documente care să fie toate perfecte, cu semnături, date și ștampile pe fiecare colț. O uriașă prefăcătorie reglementată, un putregai care ucide orice speranță.

© dr. Peter Lengyel

PS. Acestea fiind zise, te poți întreba cam cât de tâmpit trebuie să fie sistemul care a cheltuit banii cu nemiluita dar nu a putut face acele filme și publicații… cât de cretini/ imbecili sunt cei care au decis ca așa să funcționeze europenele mecanisme birocratice? Este acesta modul în care se surpă toată construcția europeană, unde între intenția bună-teoretică și realitatea-concretă transpusă în practică există o falie din ce în ce mai imposibil de trecut? Este acesta rezultatul oierilor și curvelor care decid prin Parlamentul European?

Acest articol a fost publicat în Filmare. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Birocrația proiectelor contra Fotografierii & Filmării Naturii

  1. Alexandru Costin via FB spune:

    Din pacate, acest sistem functioneaza la fel in majoritatea domeniilor, inclusiv cele vitale !

  2. Annaisss spune:

    Nu vreau să fac vreun fel de reclamă. În zona asta, în Deltă, sunt extrem de puține ”imagini” de genul ăsta, motivele fiind cele amintite mai sus…ca și în restul locurilor. http://www.chettusia.com/ro/blog/lansare-de-carte e un mic proiect local, din punctul meu de vedere destul de bine realizat, pentru un început…ce-i drept, fără nici un fel de fonduri din exterior. Stau și mă întreb, dacă mai mulți ar avea curajul să pornească idei proprii, oare nu ar da drumu și la fonduri mai târziu ? În ideea că se creează precedentul …

  3. Cristina spune:

    Corect! Criteriul cu pretul cel mai mic este o mare porcarie, ca de fapt toata birocratia asta din care scapa cine poate. Dar, poate ca e bine sa incercam sa scoatem ceva bun din ce este… unde se poate

  4. Sunt multe fotografii și filme, sau mai degrabă filmulețe pe internet făcute de amatori, foarte interesante și informative, care deși de cele mai multe ori nu ating nivelul necesar pentru a putea fi utilizate ca materiale promoționale în mass-media, dovedesc totuși potențialul de atractivitate al ariilor naturale și obiectivelor culturale ale României, din punctul de vedere al receptării acestor materiale de către străini. Din păcate, locurile online unde sunt salvate și pot fi vizionate aceste materiale au puțini vizitatori iar impactul este minim. De asemeni, faptul că mulți fotografi amatori pun tot felul de restricții de copyright îngreuiază circulația acestor imagini (prin preluarea lor pe alte site-uri). Cu timpul, lucrurile se vor schimba, România va fi tot mai mult promovată vizual. E important însă să se înțeleagă că niște simple imagini filmate nu sunt suficiente în ziua de azi, trebuie să existe un concept mai sofisticat, un mic scenariu. Publicul străin e plictisit, dacă nu se oferă ceva ieșit din comun, mulți nici nu vor remarca sau ține minte ce au văzut (de exemplu un spot publicitar).

    • peterlengyel spune:

      Da, trebuie sa existe un concept coerent/ sofisticat care trebuie sa ajunga transpus in practica. De multe ori exista caiete de sarcini si scripturi de film bine detaliate, poate avand mult prea multe detalii in ele, iar apoi rezultatul, filmul finalizat, este… incalificabil.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s