Aprilie & Mai la Izvorul Izei

DSC_2350

23 aprilie 2015. Liniște și pace. Nu văd nici țipenie de om pe aici. Doar natură.

Reîntâlnirea cu ceva fag bătrân pe care l-ai mai fotografiat cândva, îți poate da senzația revederii unui vechi prieten. Interesant să îți aduci aminte de dispunerea crengilor fagului, de modul în care are plante epifite pe el, de senzația pe care o dă locul în care își duce existența. Fagul (Fagus sylvatica)… viu și puternic, aici în fața ta. În jurul lui pădure din alți fagi… care acum nu contează. Observi că are bătrânul arbore câteva noi crengi rupte, dar e impunător și mai monumental decât a fost vreodată. A trăit aici de secole și încă persistă în pofida tuturor furtunilor, fulgerelor și drujbelor Husqvarna care lucrează pe la ministere și ONG-uri “de mediu”. Trupul lui e acoperit de mușchi și ferigi, miile de muguri așteaptă să deschidă frunze în primăvară de 2015. Frumos. În subteran vasta lui rădăcină este în simbioză cu micelii de ciuperci, rețele de milioane de hife nevăzute. Are scoarța zgrunțuroasă și pe sus sigur are câteva scorburi în care se ascund diferite specii de lilieci, pițigoi sau bufnițe… iar alteori rămân adâncituri goale de tot. Fagul Bătrân. Îl mai poți vedea azi. În liniște, te poți uita la el zece minute. Cel mai frumos este să nu îți dorești nimic, doar să admiri Fagul, peisajul din jurul lui, pârâul care curge peste bolovani, mici plante care răsar din solul umed, inflorescențe de podbal (Tussilago farfara). Să nu te grăbești nicăieri, să simți că aici este bine. Soarele de primăvară cumva să încălzească sufletul încremenit de iernile trecute, să te dezghețe forme și culoare de viață ce renaște. Liniștea dintre fagi și molizi, paltini, brazi, pini, mesteceni. Mai descoperi și dintre aceștia câte un exemplar spectaculos… spre exemplu azi am remarcat un paltin și un brad care arată bine în imagini.

DSC_2010 DSC_2029

În zona asta am fotografiat acvile de munte (Aquila chrysaetos); și azi a trecut o pasăre răpitoare mare, probabil acvilă de munte, dar a intrat în fracțiune de secundă după pădure, fără să o pot vedea prea bine.

DSC_2054

DSC_2061 DSC_2079 DSC_2129 DSC_2139 DSC_2147 DSC_2149 DSC_2159 DSC_2165 DSC_2170 DSC_2171 DSC_2180 DSC_2185

DSC_2191 DSC_2204 DSC_2215 DSC_2220 DSC_2231

Mai sus liniște și pădure de molid. Se rotește un șorecar (Buteo buteo), face spirale ascendente pe un curent termic ce îl înalță cu repeziciune, îl ridică sus, sus de tot, mult dincolo de stânci. Ai impresia că îi place să zboare, că de acolo oricum nu are ce să vadă… să vâneze mici mamifere. Un alt șorecar de pe un arbore se lasă pe sol… prinde ceva rozător probabil; îl privesc de departe – se ridică în aer și ajunge să se hârjonească cu un corb (Corvus corax)… păsările se bat între ele la înălțime mare. Un uliu păsărar (Accipiter nisus) zboară ca o săgeată de-a lungul apei, aproape razant; are un culoar mai liber, pe unde poate vâna păsărele; se sperie un pescărel negru (Cinclus cinclus), care până acum stătea foarte liniștit pe o piatră, un bolovan negru ce iese dintre spumele albe ale pârâului; ce frumoasă vale, în sus și în jos o lungă serie de praguri și cascade, un curs mărginit de fagi și molizi. Oare câte perechi de pescărel negru și de codobatură de munte (Motacilla cinerea) cuibăresc pe 1 km de astfel de apă?

Mai sus de Izbucul Izei este zăpadă destul de mare. Urme de iepuri de câmp, căprioare. Molizi, cursuri de păraie. Se aud aușei (Regulus sp.) din pădure.

DSC_1870 DSC_1885 DSC_1911 DSC_1931 DSC_1947

Jos, la ieșirea din chei, era o veche casă de lemn foarte frumoasă, construită din trunchiuri cilindrice… văd că nu a rămas decât mormanul de moloz care era cândva fundația, plus bucăți de șindrilă pline de cuie. O poză făcută la acea casă, cu niște oi și capre care stăteau la umbră, a apărut în careva carte tipărită în urmă cu câțiva ani. Dar dincolo de vale, pe versantul dinspre vest, sunt acum alte câteva noi construcții de lemn. Unele dispar, altele apar. Destul de natural.

DSC_2255 DSC_2275 DSC_2330

La ieșire pe șosea, pe asfalt un hoit de vulpe… traiectoria sălbăticiunii și a unui vehicul oarecare au ajuns să se intersecteze, fix în același moment; acum doi corbi consumă din leșul încă proaspăt, probabil că le place carnea de vulpe… se poate că se simt fericiți așa împreună… ce noroc au avut cu mașina care gonea. Îi privesc în naturalețea lor viguroasă, cum înșfacă bucăți de mâncare – ai impresia că le place mult… dar ce poză ar putea să fie asta pe asfalt, aici în curbă?

© dr. Peter Lengyel

PS. În luna mai 2015 sper să existe măcar o zi petrecută prin aceste locuri.

Acest articol a fost publicat în Maramures. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s