Ciuperci din Munții Igniș

DSCN0533

Se poate începe cu o sumară analiză SWOT. Am un mare avantaj, că mă interesează să înțeleg ce este cu ele în Natură – și ce se știe despre ele; este senzația aceea când intri pe un tărâm necunoscut, plin de surprize, un fel de provocare intelectuală care te scoate în afara banalului-cotidian. Și am un mare dezavantaj, că nu cunosc multe despre ele; am câteva frânturi de informații teoretice, ceva amintiri din copilărie auzite de la specialistul-micolog al Muzeului de Științele Naturii din Sighetu Marmației, doamna Béres Márta, apoi ceva vagi amintiri din cursurile de la facultate, ceva idei de ici-acolo, dar toate acestea împreună sunt superficiale; în ceea ce privește cunoașterea speciilor de ciuperci… nu am nici un fel de pretenții. Și am oportunitatea să încerc să le fotografiez în ieșirile de teren, să ajung să le înțeleg, discutând cu persoane care au ceva percepție a subiectului, să mai citesc câte o carte. Și există riscul ca toată încercarea să rămână o inițiativă marginală.

143x

Am un teanc de câteva zeci de cărți despre ciuperci, printre care și unele scrise de cei mai mari specialiști mondiali ai domeniului, altele mai mult albume cu poze. Realitatea este că niciodată acele cărți nu au fost analizate mai amănunțit, ci eventual au fost răsfoite, au servit ca delectare cu poze. Atunci când au fost achiziționate prin librării, anticariate sau comandate pe net în perioade de reduceri, exista un optimism că o să le vină timpul. Pentru o înțelegere ecologică mai rezonabilă ar trebui să fie parcurse cumva și aceste volume, iar singura șansă pentru ca asta să se întâmple este ca ele să producă plăcere. Și nu una teoretică, ci una în contact cu realitatea naturală. Cunoașterea teoretică a oricărui domeniu este destul de fadă, stearpă, și nu prea văd cum se poate face la modul cât de cât serios… dacă nu există și partea practică. Contactul direct, în teren, cu ciupercile Munților Igniș, poate să fie un imbold pentru a încerca o cunoaștere științifică și o prezentare naturalistico-fotografică ce să primească ceva sens. Asta ar însemna ca odată cu parcurgerea traseelor din Igniș să existe o deschidere față de Subiectul Fungi. Ceva aplecare cu obiectivul macro în apropierea lor, ceva întindere peste frunzele uscate pentru a face o Imagine. Răsfoirea cărților… oare ce naiba putea să fie… discuții cu persoane care pot aduce eventual ceva suflu în discuție. Orișicum, cred că subiectul acesta are ceva potențial, atât pe plan ecologic-intelectual, cât pe plan artistico-fotografic.

79

A percepe cumva modul misterios în care ele își trăiesc viața, cum apar culorile și formele lor curioase, cum se manifestă vizibil în locuri în care nu te-ai aștepta dar unde ele erau prezente în substrat de multă vreme… cum dispar și reapar… câte și mai câte aspecte legate de habitatele lor, aspecte intime de ecologie… Rolul lor de saprofite descompunătoare, care transformă materia organică moartă în molecule mai puțin complexe, este esențial în circuitul materiei în ecosisteme; dacă ele nu ar descompune crengile rupte, frunzele căzute pe sol, îți dai seama cam ce ar rezulta. Iar, produsele lor metabolice pot să ne fie vitale, așa cum este penicilina produsă de un jalnic mucegai, care ne salvează viața. Ciuperci otrăvitoare și ciuperci comestibile, ce simplu pare. Dar situația este mult mai complexă de atât. Există ciuperci micorizante aflate în simbioză cu plante, inclusiv cu arbori care nu ar putea exista fără ele, de la stejari la pini care prin hifele de ciuperci absorb nutrienți iar ei oferă ciupercii substanțele de care are nevoie; este interesant să te gândești că stejarul nu ar putea exista fără ciupercile subterane de care depinde viața lui. Există fungi care intră în compoziția lichenilor, dar și specii parazite… de la cele care provoacă micoze cutanate la oameni până la citridiomicozele care distrug populații și specii de amfibieni aproape pe tot Globul… Și, să nu uităm de trufele servite în cele mai luxoase restaurante. Diversitatea de specii este uluitoare. Fotografierea macromicetelor este un bun început al incursiunii în domeniul micologiei; micromicetele pot să mai aștepte.

500x

Aceste tipuri de cunoaștere nu se pot realiza scurt/2, ci acumularea lor presupune o deschidere, un interes sincer, un fel de curiozitate pe termen mai lung pentru a putea observa cam ce este prin zonă, cum se manifestă respectivele forme de viață; pentru fotografiere, este necesară definirea acelor situații care au un oarecare grad de spectaculozitate… dar cred că dacă te apropii destul de tare cu un obiectiv macro, în multe situații se pot face imagini splendide. Calm, cu răbdare… se poate să rezulte ceva interesant.

DSC_4198

Dacă vrei să-ți faci o părere despre ciupercile unei zone, nu e destul să ieși când și când, ci e nevoie de a avea o prezență destul de frecventă prin teren, pentru a surprinde diferitele specii care au un stadiu manifest în peisaj, adică nu hife în sol sau în materie organică în descompunere… care nu au ce să îți zică. Unele specii sunt vizibile primăvara devreme… și tot așa până în toamnă, pentru ca iarna să se mai vadă speciile de iască de pe trunchiuri. O plimbare printre arbori, pe lângă ape, a arunca o privire pe stânci acoperite de mușchi, pe arbori căzuți… și oriunde se poate descoperi ceva ce nu ai mai văzut. Poate. Pentru ca joaca artistico-științifică să fie mai amuzantă, îți poți pune target-uri, spre exemplu în 2015 depistarea și fotografierea adecvată a cel puțin 50 de specii de fungi din Igniș. Și se poate începe chiar azi.

DSC_5636

Fungă la Extrem. Un exemplar în vârstă de peste 2 milenii, care penetrează substratul pe aproape 900 de hectare și are o biomasă de peste 600 tone? Există azi așa-ceva? Un studiu publicat de Fraguson et al., în aprilie 2003 în Canadian Journal of Forest Research arăta că în Malheur National Forest din Strawberry Mountains, în estul statului Oregon, există un miceliu de Armillaria ostoyae ce se extinde pe o suprafață de 890 hectare, având o masă estimată la 605 tone și o vârstă de peste 2.000 de ani. Să ai deci “o ciupercă” cu o vârstă de peste două milenii, care prin hifele miceliului ei se extinde pe 890 de hectare și are o biomasă de peste 600 de tone… întrece cam orice închipuire. Dar, realitatea biologică de multe ori bate filmele de ficțiune. Când te gândești că așa-ceva poate să existe oriunde și pe la noi, doar că habar nu avem că ciupercile ce apar la suprafață sunt produse de un astfel de organism… destul de dur.

Poate un astfel de organism fungic să aibă chiar și vârsta de 8.650 de ani? Câte astfel de entități pot să existe în locurile care nu au fost niciodată cercetate din punct de vedere al micologiei genetice moderne? Un articol apărut în Scientific American, Octombrie 4, 2007, scris de Anne Casselman „Strange but True: The Largest Organism on Earth Is a Fungus” arată: „The discovery of this giant Armillaria ostoyae in 1998 heralded a new record holder for the title of the world’s largest known organism (…) Based on its current growth rate, the fungus is estimated to be 2,400 years old but could be as ancient as 8,650 years (…). the very first massive fungus discovered in 1992 — a 15-hectare Armillaria bulbosa, which was later renamed Armillaria gallica — (…) weighed over 90.7 metric tons and was roughly 1,500 years old. Soon afterward, the discovery of an even bigger fungus in southwestern Washington (…), then in Colorado (…), a specimen of Armillaria ostoyae, covered about 600 hectares (…) And in 2003 (…) in Oregon (…) discovery of the current behemoth (…) Armillaria ostoyae. (…) In fact, humongous may be in the nature of things for a fungus. „We think that these things are not very rare,” Volk says. „We think that they’re in fact normal.”” (Tom Volk, a biology professor at the University of Wisconsin–La Crosse). Desigur, a culege ciuperci de la suprafață… nu dă nici un fel de cunoaștere asupra amplorii fenomenului în subteran, nu duce la înțelegerea amplorii spațiale și temporale pe care un anumit individ biologic fungic se poate manifesta.

Hife, chitină, miceliu, corp de fructificație. Peretele celular/ hifal al fungilor este impregnat cu chitină, substanța care este prezentă și în exoscheletul insectelor… aici vedem cât de departe sunt ciupercile din punct de vedere filogenetic de plantele dintre care mult timp erau considerate ca făcând parte. Hifele sunt structuri filamentoase subțiri, care în interior au plasmă celulară/ citoplasmă cu organite celulare tipice eucariotelor; în filamentele hifelor, septe despart celulele, dar pentru ca situația să fie mai ciudată, există și fungi la care nu există septe. Cât timp există umezeală și nutrienți, alungirea/ creșterea distală a hifelor precum și proliferarea/ ramificarea lor face posibilă penetrarea în mediul favorabil, astfel încât aceste filamente subțiri ajung să intre peste tot unde au condiții de a exista… cât timp este disponibilă materia organică în descompunere din care funga să își poată asigura nevoile energetice. Hifele emit enzime digestive în mediul din imediata lor apropiere, substanțe cu ajutorul cărora moleculele organice complexe sunt fragmentate, astfel încât ele să poată să fie absorbite în citoplasma fungală. Toate hifele unei ciuperci formează împreună un miceliu, formațiune care în general se află în sol, în litieră sau în materie lemnoasă aflată în descompunere – această entitate poate să existe pe timp de luni de zile, ani, decenii, secole… și chiar milenii; când există condiții de umiditate și temperatură care îi sunt prielnice, miceliul produce unul sau mai mulți corpi de fructificație (ciuperci) care în general apar la suprafață, acestea fiind entități pe care se formează sporii. Corpii de fructificație au în general o existență scurtă, de câteva zile… cu excepția speciilor de iască unde aceștia pot să persiste o perioadă mult mai lungă. Din acest punct de vedere, ciupercile care apar la suprafață sunt doar o parte foarte mică din organismul fungal, ca niște fructe, dependente și produse de un organism subteran care poate să fie realmente uriaș, și despre care nu știm aproape nimic.

DSC_5956

DSC_7270

DSCN0007

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Maramures. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Ciuperci din Munții Igniș

  1. Alexandru Costin spune:

    Salut Peter si felicitari pentru articolul inedit !
    M-ai pus pe ganduri … din care regn fac parte fungii ?!
    „Stelele de padure” din fotografia a treia arata sf.
    Am sa „sap” si eu dupa subiectul acesta si am si cateva fotografii cu ciuperci atipice intalnite cu ocazia expeditiilor mineralogice din Ardeal.
    Alex.

  2. peterlengyel spune:

    niste poze spectaculoase cu ciuperci…

    The Mystical World Of Mushrooms Captured In Photos

    http://www.earthporm.com/mystical-world-mushrooms-captured-photos

  3. Aurel spune:

    Cate lucruri interesante sunt in apropierea noastra si cat de putin le studiem! E foarte frumos articolul!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s