25 de ani de ONG-ism de mediu în Statul Mafiot România

25 de ani care par 25 de secole, pentru cei care am trăit fenomenul. Despre cum a apărut, cum a trăit și cum moare o idee? Cum nimic ce este pur nu poate să existe în ceva societate care în esența ei este mizerabilă? Desigur, nu este ușor să vorbești despre eșecuri de sistem, de falimentul masiv al unei inițiative, de atâtea și atâtea efecte colaterale produse de dezastrul în care a ajuns sectorul neguvernamental de mediu din țara asta. Dar, realitatea trebuie privită în față, a te ascunde după cireșul care nu mai există este o încercare și mai jalnică. Cum se poate analiza situația, cauzele unei disipări evidente? Despre speranțe fără baze, despre vise din care a urmat trezirea. După 25 de ani de trânte, vezi o societate civilă incapabilă intelectual, lipsită de orice fel de resurse, inaptă de a comunica în interiorul ei… ce să mai zici de capacitate de a influența marile mase de oameni… sau deciziile politice care să protejeze naturalul… o societate civilă jerpelită, muribundă, o caricatură. O societate civilă care nu este capabilă să depisteze și să formuleze marile întrebări, un fel de avorton aflat la cheremul intereselor mafiote ale grupărilor locale sau vestice. O societate civilă care se prelinge pe lângă agendele stabilite de finanțatori, un fel de fantomă transparentă față de ce ar trebui să reprezinte ea în ceva societate realmente funcțională.

1512695_684227751598720_1337295941_n

Foto de pe facebook… habar nu am cine a creat imaginea… dar este fix ce descrie situația.

Dacă cineva pe la începutul anilor 1990 zicea în mișcarea neguvernamentală de mediu că braconierii/ vânătorii vor ajunge aproape să extermine caprele negre din Parcul Național Munții Rodnei – Rezervație a Biosferei… unde numărul acestora să scadă de la circa 600 la circa 30… sau mai puține uneori… atunci era catalogat ca un pesimist. Putea eventual să prevadă că multe specii protejate pe hârtie vor fi vânate legal și braconate la greu încât nu prea vei vedea animale sălbatice mai semnificative nici măcar în ariile protejate? Dacă mai adăuga că va fi tăiată la ras rezervația științifică din Pietrosul Rodnei, din aceeași arie protejată – Parc Național și Rezervație a Biosferei, ziceau că este ultrapesimist. Eventual creiona în 1990-1995 cam cum vor arăta peste 2 decenii parcurile naționale și naturale dacă ele ajung pe mâna silvicilor, cum vor ajunge căsăpiți Apusenii, Piatra Craiului, Călimanii șamd? Se putea prevedea că vor ajunge desecate diferite zone umede, că râuri vor ajunge constrânse între diguri, cursuri de ape naturale ale Carpaților vor fi injectate cu betoanele și tuburile microhidrocentralelor… că Dobrogea și Via Pontica va avea mii de eoliene, păduri întregi bestii de oțel cu pale care doboară păsările chiar în ariile desemnate situri Natura 2000… pentru protecția lor? Puteai să crezi că vor fura/ extrage și apele termale de la Pețea și speciile endemice care existau doar aici pe întreaga Terra – vor dispare din aria protejată? Cum de au fost atât de multe și variate agresiunile umane față de valorile naturale, și nu ca excepție ci la nivel de sistem, devastând păduri și ape, arii protejate și specii? Ce a făcut mișcarea ONG-urilor de mediu pentru a stopa astea? Ce putea să facă în țara care devenea pas cu pas Statul Mafiot România? Structurile de putere mafiotizate ale statului, mână în mână cu mafioții vestului, au reușit nu doar să distrugă brutal foarte multe dintre valorile naturale și culturale, dar au managerizat de așa-natură întregul sistem că au acaparat sau au distrus și societatea civilă care putea să pună întrebările care contează.

O mare greșeală a mișcării de mediu a estului a fost încrederea în vestul european și în americani: în naivitatea postdecembristă de pe la noi nu se cunoștea nivelul de hrăpăreție a entităților din capitalismul vestului. Exista o speranță nefondată că cei din vest au dorința de a ajuta dezvoltarea sectorului neguvernamental din est. Și că vor promova dezvoltarea durabilă, protejarea naturalului, educație ecologică șamd. Nimeni nu își imagina că dacă vom ajunge parte din Uniunea Europeană, vor putea continua defrișările de păduri în “arii protejate”, vânarea nemiloasă a animalelor „protejate” șamd. Câtă naivitate! Desigur, au existat tot felul de finanțări pentru “proiecte pilot”, pentru întâlniri și pliante de 2 bani – sau uneori pentru evenimente interesante. Dar, oricum le-ai lua, acestea nu erau comparabile ca efect, nu erau capabile să contracareze agresivitatea marilor interese ale vesticilor, de acaparare a resurselor, de la pădure la minereuri, de la gaze de șist la fondurile pentru crearea de autostrăzi, de la industrie la comerț, de la rețele de hipermarketuri la companii transnaționale de milioane de feluri care toate își trag resurse din zonele parazitate… adică transformarea societăților din est în simple colonii aflate la cheremul celor din vest. Culmea este că inclusiv o parte importantă (poate cea mai puternică) din societatea civilă este la cheremul unor structuri din vest, care se folosesc de ea pentru a își asigura o mai bună viabilitate a lor, a își impune agenda și a domina, a face ce vor ele. Ca și la reprezentanțe locale ale unor megacorporații transnaționale, la fel și în reprezentanțele unor mega-ONGuri aflate în mâna vesticilor, forța de lucru locală, ieftină și naivă este utilizată pentru a face ceea ce este în interesul șmecherilor din vest. Frumos?

Organizații cu nume rezonante, un fel de francize internaționale au ocupat o poziție dominantă – privilegiată, “susținute” atât dinspre vest de unde „experții” veneau să își ia partea din finanțările disponibile în est… cât susținute de mafiile din țară care aveau nevoie de o voce soft din partea „societății civile”; mare parte din activitatea unor astfel de ONG-uri se manifesta mai ales prin absorbția masivă de fonduri din cele dedicate sectorului civil de mediu… și nicidecum nu prin reușite semnificative în domeniul conservării biodiversității. Ele nu ridică tonul aproape niciodată, nici când dezastrul este masiv în peisaj. Nu au prevenit mari probleme în stadiul când ele puteau eventual să fie blocate – microhidrocentrale, eoliene, vânătoarea speciilor protejate, administrarea parcurilor de tăietorii de pădure, orientarea resurselor din Fondul de Mediu mai ales către industria auto șamd; acest tip de “societate civilă” se aciuează pe lângă minister/ ministere, pe lângă vânători și pe lângă mafia silvică și parcă îi place asta – atât de mult încât a devenit parte din sistem.

Ceea ce vezi, o societate civilă moartă sau cel mult muribundă, un fel de hoit despre care nu se știe dacă mai trăiește sau nu, este și consecința mecanismelor de finanțare totalmente aberante, ultrabirocratizate, mafiotizate, care au favorizat să se producă acest jeg. Impresia mea este că nu hazardul a produs această traiectorie ci „factorii de decizie” implantați de mafiile de variate feluri în punctele decizionale. Ce bine sună: Fondul pentru Mediu. Urmează hohote de râs.

Modul în care au fost alocate diferitele finanțări pentru sectorul civil a fost unul absolut catastrofal. Aflate la cheremul birocrațiilor de toate felurile, în care mecanismul de verificare este de genul: 1 broșură publicată, 100 de poze cu pădure, 15 texte cu șerpi… evident că ele au favorizat crearea de diferite puroaie; câștiga finanțare cel care zicea că va face 2 broșuri, plus 120 de poze cu pădure și 18 texte cu șerpi…. și era de unde trebuie. Calitate? Hai să fim serioși. Cererile de finanțare participante la un concurs de „promisiuni electorale” vidanjabile, au produs pomparea de resurse în „gropile de gunoaie”. Dacă faci o analiză cam la ce “organizații” au ajuns multe dintre finanțări, și cam care sunt efectele lor, cele de care nu a auzit nimeni nici măcar în sectorul de mediu… îți poți imagina cam cât de canceros a fost și este sistemul acesta edificat și mafiotizat pe parcursul a 2,5 decenii. Ce este și mai frumos este că din câte pare, aproape nimeni nu era interesat cam ce probleme structurale există în „susținerea mișcării de mediu”. Nu era sănătos să te bagi în astfel de subiecte…

A apărut o senzație destul de răspândită printre oamenii de valoare pe care îi cunosc, că nici nu merită să te zbați să depui proiect la finanțatorul X sau Y, că oricum sunt decise de dinainte grupurile de politruci agreate de unde trebuie. O mafie care colcăie de hidre și caracatițe. Plus că dacă eventual ai obține finanțarea, ajungi să ai legat de gât un mare bolovan ultrabirocratic, care te ține locului, cu un milion de rapoarte și clarificări despre toate tâmpeniile posibile și imposibile, încât dacă eventual ajungi să duci proiectul la finalizarea implementării, te gândești foarte bine dacă mai vrei să ajungi cândva implicat în ceva asemenea nou dezastru. Dacă implementezi ceva proiect “de mediu”, aproape că nu mai ai când să ieși din birou dintre hârtiile proiectului sau din ceva săli de workshop. Mecanismele de finanțare în majoritatea lor sunt făcute în așa fel încât ele favorizează politrucii, lingăii și pasionații producători de hârtii fără sens în teancuri de mizerii birocratice cât mai groase, în fel de fel de formulare care să îți fută zilele pe care eventual le-ai avea de trăit cu un sens mai concret, cu ceva activitate reală. Îți poți imagina cam cât de cretin este un sistem care produce senzația de fericire când nu ai în implementare ceva “proiect” în domeniul de care ești sincer preocupat? Ce mizerie!

Cred că mișcarea neguvernamentala de mediu din țara asta devine din ce în ce mai jalnică. Pe parcursul celor 25 de ani de existență a ei în perioada postcomunistă… pe la începuturi a existat o scurtă perioadă de entuziasm, care a durat poate 5-7 ani, când se punea suflet pe bune în cele ce se derulau, când exista o implicare sinceră și până la capăt în privința acțiunilor celor mai mulți care făceau parte din această mișcare. A urmat apoi perioada proiectelor din ce în ce mai mari și mai birocratice, a consorțiilor, a coalițiilor aflate la cheremul persoanelor implantate de diferite mafii. Banul vorbește, și vorbește tare. Proiectele erau de așa-natură încât ONG-urile aveau oarecum obligația de a ajunge în parteneriate cu autorități publice locale, cu tăietorii de pădure… și mulți au ajuns parte din mafii ale vânătorilor/ braconierilor șamd.

Dacă exista o funcționalitate cât de cât rezonabilă a sectorului civil de mediu, nu se putea ca Dobrogea să ajungă plină de eoliene, apele Carpaților terfelite de microhidrocentrale, parcurile naționale și naturale jefuite de vai de mama lor; nu se putea ca Fondul de Mediu să fie la cheremul industriei auto. Dacă exista o societate civilă reală și funcțională, poate că nici unul/ una dintre cei/ cele care au ocupat jegos pozițiile de ministru al mediului nu putea să își facă mizeriile atât de lejer, fără nici un fel de probleme. Asta este situația ONG-urilor de mediu în entitatea care a ajuns Statul Mafiot România.

© dr. Peter Lengyel

PS. Există desigur și câteva mici grupări autentice de societate civilă reală, mai mult oameni singuratici decât reale grupări, care se străduiesc să facă câte ceva pentru natură. Se muncește mai mult din pasiune, din străduință sinceră, din preocuparea naturală față de subiect… decât ca parte a unor proiecte de rahat care să se integreze în criteriile care mai de care mai cretine ale surselor de finanțare… Uneori apar “iepuri” noi, de o naivitate înduioșătoare, care în scurt timp dispar în neantul din care au venit; „dihăniile” mai experimentate și inevitabil mai bătrâne din domeniu se uită cu oarecare scârbă și sictir… oare ce nouă aberație va mai apare? Dar, mișcare neguvernamentală de mediu cu efecte pozitive sesizabile la nivel de peisaj și de societate ai putea zice că nu există. A fost braconată, defrișată, înglodată în proiecte, încorporată în mafii locale sau vestice.

PS2. Început de iulie 2015. Eram pe teren la niște arii protejate… și aveam timp de lungi discuții cu un prieten din domeniul “mediului”, cu care ne cunoaștem de circa 20 de ani. Discutam despre contextul în care a apărut și a existat cumva societatea civilă de mediu din țara asta. Îmi povestește de o situație interesantă: la ceva timp după evenimentele din 1989, structurile de putere americane, prin mijloacele financiare pe care le aveau la dispoziție, au decis că este momentul să intervină pe la noi, pentru “a susține societatea civilă aflată în formare”… nu aveau răbdare să se formeze ceva natural ci doreau să intervină din start (n.b. … dacă este să privim lucrurile mai detașat, se poate avea și impresia că doreau să controleze și libertatea de exprimare, doreau să impună subiecte soft, marginale, doreau să pună mâna pe mecanismele de control care să pună și societatea civilă în jugul care îi este rezervat, doreau de fapt să deservească puterilor vestice agresive și intereselor acestora toată societatea civilă locală aflata în stadiu embrionar). Așa, americanii au înființat ceva structuri locale cu câțiva angajați, aveau birouri, au ținut ceva cursuri despre proiecte și au început să finanțeze câteva mici proiecțele… firav, așa de ochii lumii (n.b. … dacă îți amintești de bugetele alocate zonei, prin aceste mecanisme de finanțare americane, îți poți da seama ușor că ele nu echivalau mici măcar prețul unei singure bombe… dintre acelea care erau și sunt aruncate la grămadă prin diferitele “teatre de operațiune”, unde mor mulți oameni). Bine, deci au început să finanțeze niște proiecte: standard, cu pliante, workshop, fursecuri, și cel mai ieftin suc de portocale. Începeau ele să producă și niște mici rezultate… dar ce te puteai aștepta de la cei doi bani… să schimbe în 3 secunde totul… să fie minunat și paradisiac ceea ce a rămas după catastrofa comunistă? La un moment dat, a venit o echipă de verificare, câțiva de la CIA, FBI sau ceva cine știe care alt departament, ceva șoareci jegoși din profunzimea mecanismelor mafiote statale de pe la ei… trimiși la mama dracului să vadă cam care e situația. Aceștia au stat 1 sau 2 zile și au fost pe la ceva site-uri de implementare a proiectelor, și au decis că ele, proiectele aflate în implementare, nu sunt eficiente… așa că finanțarea a fost blocată… inclusiv proiectele aflate în derulare au fost stopate. Te poți întreba de ce este atât de penibilă societatea civilă de pe la noi? O mică parte a răspunsului este și în caracteristicile sistemului în care ea a luat naștere. Jalnic, nu?

8 iulie 2015. Povestim la telefon cu o prietenă care lucrează la un ONG de mediu. Zice că atmosfera din munca de “implementare de proiecte” îi seacă energia, îi distruge viața. Colegii/ colegele din ONG-ul respectiv nu se mai întreabă cum de pentru orice activitate nesemnificativă trebuie 100 de aprobări, 100 de rapoarte, 100 de formulare, 100 de “minute” care să descrie discuțiile, 100 de ștampile și nenumărate alte rahaturi. La final ai o roabă mare plină de rahat turcesc, cu siglele finanțatorilor pe fiecare detaliu. Pentru cel mai mic pas real sunt necesare atât de multe acțiuni birocratice fantomatice încât de facto nu există timp și energie pentru a face acțiunea în sine. Îmi zice ea cu glas cam terminat că nu dorește să ajungă ca ceilalți, să accepte că acesta este stilul lucrurilor… că nu se poate face nimic… și nici să nu se mai întrebe ce se poate face… că asta ar însemna că a murit deja. Așa cum deja au murit ceilalți. Așa cum de facto a murit întreaga mișcare. Mă pot întreba, oare pe locul unde ajunge înhumată Mișcarea de Mediu… va apare ceva monument cu toate siglele finanțatorilor ultrabirocratici, cu ștampilele și aprobările și cu sintagma de final „această catastrofă nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a XX”?

Share? Pentru cine? Pentru ce?

Acest articol a fost publicat în Miscarea de Mediu. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la 25 de ani de ONG-ism de mediu în Statul Mafiot România

  1. Codruta M Nedelcu via FB zice:

    Inseamna ca „societatea civila” nu era chiar atat de „civila”, daca s-a lasat ATAT de usor distrusa! Vezi niste cazuri binecunoscute care, in ultima vreme, si-au dat arama pe fatza

  2. Tibor Hartel via FB zice:

    Exista proiecte care sunt scrise pentru a fi bifate, altele, pentru a face diferentza semnificativa. Deseori am impresia ca nu este corelatie pozitiva intre cantitatea de bani absorbitzi so caracterul de ‘orientare pe solutii’ ale proiectelor. Birocratia este o strctura tipic creata pentru a muta problema de acolo unde problema exista, intr-o dimensiune fictiva, unde problema respectiva se va diseca pana la inutil. Birocratzia are rolul de a fortza utilitate in aceste chestii devenite inutile, si de a te face sa te simtzi prost daca itzi pui intrebari referitoare la inutilitatea lucrurilor. Toate acestea, evidnt, in timp ce acele valori pentru care sumele de bani au fost alocate, se deterioreaza masiv. Sistemul birocratic, am impresia, are rolul de a rupe problema din context, pentru a lasa acea problema sa se agraveze. Ok, exagerez, stiu, dar intzelegetzima bine:DDDDDDDDDDD

  3. Jon Grieg via FB zice:

    Din pacate, circul cu gladiatori de astazi – adica diversele arestari – trateaza vag doar niste simptome, ignorand total radacina bolii. Societatea civila isi va primi crunta pedeapsa, atunci cand falsa economie bazata pe smecherii va colapsa – dar asta nu ne incalzeste cu nimic. Traim in „Vizita batranei doamne”.

  4. Alina Teodora via FB zice:

    Bine punctat! Multi fac figuratie fara minima implicare!

  5. Niculae Radulescu-Dobrogea via FB zice:

    Primul meu proces in fata instantelor de judecata impotriva unor braconieri de capre negre pe care i-am identificat ca domiciliind in Comuna Oiesti, a fost deschis ca urmare plangerii mele si a fotografierii banditilor care ucidau in Fagaras ! Se intampla in ’91-92 cand era ministru dl. Marcian Bleahu. La Curtea de Arges, uciderea a 4 capre s-a metamorfozat in impuscarea unui ied care fusese „in prealabil accidentat”. N-am fost lasat sa vorbesc in fata judecatorului de avocatul criminalilor.. In schimb am fost amenintat, de unul dintre criminali, cu moartea…

  6. Grigore Dan via FB zice:

    bine punctat! ..la asta se adauga si restul distrus, industrie, patrimoniu, cultura, educatie, sanatate.. infrastructura chiar si cea organizatorica si asta inclusiv prin asmutirea grupurilor etnice. Bine ar fi sa ne trezim si sa ne vedem de treaba singuri in suferinta noastra de secole.. caci altfel cei din afara mereu vor vrea de aici doar sa smulga si sa ne lase pe toti fara nimic

  7. Titus Mercea via FB zice:

    Foarte corect spus. Din pacate nici cu fostul URSS nu imi e rusine, au carat si aia cat au putut.

  8. ion adrian zice:

    Corecta sintagma de stat mafiot.

  9. Coita Florin Lucian zice:

    Am mai spus-o, cred ca trebuie sa incercam dinamitarea sistemului din interior. Trebuie sa incercam infiintarea unui Partid Ecologist adevarat, care sa reuneasca adevaratele organisme de mediu. Sa fie lasate de o parte orgoliile, sa ne organizam, iar obiectivul nostru sa fie acapararea, in prima faza si prin orice mijloace a Ministerului Mediului. Pasul doi, epurarea ministerului, impunerea unei politici dure de mediu, mai ales in domeniul padurilor si a rezervatiilor naturale, blocarea in regim de maxima urgenta a interventiei celor de la Romsilva in ariile protejate. Tunurile pe Frunzaverde, Craciunescu si acolitii lor, campanii mass media, eficienta maxima pe retelele de socializare, demonizarea celor care atenteaza la ariile protejate, politicieni, guvernanti s.am.d., o cat mai mare decredibilizare a lor. O politica machiavelica, cu lovituri chiar si sub centura. Sa lasam actiunile gen domnisoare de pension. Sub ochii nostri aurul verde al Romaniei este tinta unui atac continuu, asa ca trebuie sa trecem la o lupta fara menajamente.

  10. Constantin Ciubuc via Conservarea Biodiversitatii zice:

    Am citit materialul şi m-am cutremurat când am văzut că politicul a pătruns şi în domeniul protecţiei mediului şi nu aşa simplu de faţadă ci în mâncarea banilor destinaţi exclusiv ptr. protecţia naturii!! Din nefericire acesta nu este un caz izolat şi este întâlnit la tot felul de proiecte mai mari sau mai mici cu „tocători de bani comunitari”.
    Legitima întrebare ce ne-o punem cu toţii cei ce se mai pricep cât de cât la ecologia adevărată, OARE NU EXISTĂ MECANISME DE CONTROL ÎN DOMENIUL AUDITULUI LA NIVEL COMUNITAR??? Până când o să mai fim prostiţi pe faţă??
    Ciubuc

  11. Asociatia Arin via Conservarea Biodiversitatii zice:

    Pai asta e veche – si este facuta SIGUR cu sprijinul „cozilor de topor” din asa-zisa „societate civila” care gireaza astfel de chestii. Un exemplu bun este Fondul pentru Mediu unde clar o parte dintre bani se scurgeau la „prieteni politici”. M-am zbatut o vreme (pe cand eram acolo) sa fac lucrurile sa mearga mai corect dar… naaa… se pare ca n-am placut unor persoane… cica „prieteni”… >:)

    Codruta

  12. Viorel Sandu zice:

    ONG-urile cele fals create aveau alt scop…de a spala banii politicienilor mafioti….
    Cel reale, aparute din necesitate reala cu scopuri precise, au murit in fasa…La fel si cu cele pe mediu, fara exceptie asa a fost….Dar, ideea este alta… Mafia Politica a acaparat totul fara discernamant dar si fara o opozitie adevarata, ceva de genul unei miscari civice, radicale si nationaliste…Asa ca fara nici o opozitie Oligarhia partidelor si-a facut de cap, in toate domeniile…
    Acum la 25 de ani fatidici pentru tara ne intrebam retoric…”Ünde esti tu Tepes Doamne….”O mare Teapa, atat merita toata mafia politica din tara asta…!!!!! Si mult curaj s-o facem….!!!

  13. Asociatia Arin via Conservarea Biodiversitatii zice:

    Acesta este sistem inventat in Romania! Si nici macar de toate institutiile bugetare (sau care deruleaza fonduri UE – ca exista si institutii „prietenoase” 😉

    In orice tzara normala, accentuul se pune pe ACTIVITATI, NU pe hartii consumate (adica paduri taiate in continuare)!! Orice institutie / finantator normal(a) iti cere o justificare a cheltuielilor – adica sa vada ca a fost realizat SCOPUL pentru care a dat banii!!

    Bineinteles, daca iti face audit, trebuie sa ai toate actele in regula – dar treaba oricarui finantator normal este sa vada ca s-a realizat OBIECTIVUL proiectului – nu tona de hartii!

    CULMEA!! desi exista toate aceste TONE de hartii, tot se trag tzepe!! Si asta, deoarece INTOTDEAUNA gasesti niste hartii care sa te acopere si care sa mascheze ca, de fapt, nu ai atins obiectivul proiectului – sau ca, de fapt, l-ai atins in mod fals!!

    Cel mai greu pentru ARIN a fost sa aiba prieteni si simpatizanti, CULMEA!!! nu atunci cand n-am avut finantari (sau cand ele au fost mici) – ci atunci cand am avut finantatori birocrati!! Si asta, deoarece oamenii care sunt preocupati de „mediu” vor ACTIVITATI, de AIA vin pe langa organizatia ta – pentru ca vor ACTIVITATI, NU hartii!!

    Codruta

  14. Radu Mititean via FB zice:

    Nu intamplator noi (CCN) am decis acum un deceniu sa nu mai depunem proiecte specifice la finantatori, ca sa nu murim si noi din punct de vedere militant si asociativ, sa ne transformam intr-un mic nucleu de profesionsiti care scriu si implementeaza proiecte, si nu mai au timp nici de recrutat, educat si implicat noi membri, si nici de reactie rapida la probleme de politici publice si legislatie, absorbiti complet de implementat proiectul X fara timp de comunicat cu alte organziatii sau public pe teme in afara unor proiecte specifice, si poate si neutalizati de parteneriatele cu autoritati publice in care te forteaza sa intri multi finantatori… Sigur ca daca esti bazat integral doar pe volutariat si pe cotizatii de membri si ceva 2% sau sponsorizari sporatice de la firme unde au pozitii de conducere membri ai organizatiei, nu iti permiti actiuni de amploare sau care necesita mult timp in business hours sau bani multi, dar pe de alta parte, daca esti cinstit si nu faci ”inginerii” de regula este mai obosit si mai sarac la finalul fiecarui proiect implementat cu succes ca aproape totdeauna se cere confinantare, pentru care de multe ori trebui sa pui si putinele resurse interne de tip cotizatii sau 2%, cvasitotalitatea ONG de mediu din Romania neavand nici core funding nici endowment …. Aici nu vorbesc de acele cateva chestii ”mari” pecepute ca ONG de mediu dar care sunt in buna parte niste prestatori de servicii de greenwashing sau servicii de asigurare a aparentelor de parteneriat si consultare a societatii civile pentru anumite autoritati sau corporatii gratie carora acele organizatii o duc material aparent cel putin mai bine ca marea masa, cu pretul de a fi ”cuminti” si a evita teme mai strategice sau critici mai vocale, ca sa isi pastreaze relatii bune cu ”establishmentul” desi de fapt cam au ajuns sa faca parte din el si se fie neutralizate ca ONG militant in cazuriel cand initial chiar fusesera asa ceva si nu se infiintasera direct ca pseudoONG…

  15. Grigore DAVIDEANU via Conservarea Biodiversitatii zice:

    Noi ne-am agatat, cu succes din ce in ce mai redus, de ideea ca voluntarii din organizatie, specialisti sau amatori bine pregatiti deruleaza activitatile. Evident ca daca sunt finantari mai consistente partea financiar administrativa birocratica este voluminoasa si pentru asa ceva nu gasim voluntari, deci suntem nevoiti sa platim serviciile. Dar este cumva pe dos fata de procedura obisnuita acum si agreata de finantatori.
    Cei care vin la noi doresc sa se implice in salvarea speciilor si ariilor protejate nu sa completeze minute si procese verbale.

    La fel cu prietena de care aminteai suntem in deficit de energie si elan si treptat sau mai abrupt va trebui probabil sa renuntam, pe masura ce decalajul dintre capacitatea noastra administrativ birocratica si cea solicitata de finantatori creste.

    Cand 60% din efort si energie se consuma in completarea feluritelor documente, inclusiv stampilarea si semnarea fiecarei pagini din cele xsprezece bibliorafturi cu documente ce trebuie predate,ajungi sa te intrebi :
    de fapt cu ce ma ocup eu aici??, lasam cu adevarat ceva in urma, in afara de copaci tocati si hartie arhivata ?? Vor ajunge vreodata copii implicati in activitatile noastre sa aiba un cuvant de spus in deciziile de mediu??
    cati vor fi cei care vor aprecia ca am salvat o bucatica de mlastina sau rau, un palc de tufe??
    Grigore DAVIDEANU

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s