Caracatița Drujbistă a Pădurilor

“Când hoțul se uită la un sfânt… îl interesează doar ceea ce are în buzunare.”

Un simplu pădurar, incult ca o cizmă, prost ca un topor, trăia în timpurile recente cam de 10 ori mai bine decât un profesor sau un cercetător; ghinion; iar un inginer silvic, “se descurca” cam de 100 de ori mai bine; ghinion mai mare; silvicii furau pădurea zi și noapte, noapte și zi. Cam cu câtă lehamite se poate scrie despre aceste fenomene? În urmă cu 1-2 decenii, dacă treceai prin sate de pe la noi, vedeai o casă mare care este a pădurarului – cel care exploatează Pădurea; mai vedeai o altă casă mare, cea a preotului, nesimțitul care exploatează prostia și credulitatea omenească, o resursă inepuizabilă. Cu cât pădurea era mai mică, mai rarefiată, cu arbori din ce în ce mai tineri – cei groși fiind tăiați, cu cât erau mai rare animalele sălbatice prin zonă… cu atât Casa Pădurarului era mai mare.

Pentru a percepe modul în care caracatița-silvică a reușit să se formeze, este necesară analiza stilului întâmplărilor derulate în acest domeniu, în ultimele câteva decenii. Se poate ajunge la conturarea unei înțelegeri asupra fenomenelor economico-politico-sociale și a consecințelor acestora asupra pădurilor la nivel de peisaj… inclusiv în ariile protejate. E trist când vezi că trec anii rând pe rând, și în loc să fie mai bine în domeniul protejării naturii, de fapt realitatea este din ce în ce mai sumbră până și în “ariile protejate” care ajung devastate, terfelite, defrișate, animalele sălbatice exterminate în masă, un adevărat genocid la nivel de peisaj.

Cred că îți este evident că așa-ceva nu se putea întâmpla dacă Mafia nu era exact Statul. Când se vorbește de Mafia Pădurilor, nu este vorba de ceva exterior structurilor guvernamentale, ci de structurile guvernamentale mafiotizate. Este interesant de analizat cam cum a fost posibil să se ajungă la o asemenea situație. Cum naiba a reușit să se creeze această mafie a pădurii? Care a fost backgroundul apariției acesteia, care a fost contextul ideatic și comportamental ce a permis edificarea, coagularea și întărirea grupării mafiote până la un nivel în care a fost apt să anihileze toate celelalte structuri ale statului – cele care eventual puteau avea un rol în protejarea naturalului? Cine sunt leprele purulente care atacă versant după versant și defrișează pădurile? Acest atac silvic este coordonat de la centru – adică este asta politica de stat? Cum reacționează mafia când constată că este pusă în discuție, când este analizată… avem aici încă un subiect de observat.

Este necesară un fel de disecție, mai corect un fel de vivisecție pe corpul silvic, pentru a înțelege cum de pădurea nu poate să facă față pădurarilor. De la o fabrică, uzină, de la o bancă se poate fura… dar mai greu… elementele din aceste entități sunt în general numărate, cântărite, cuantificate – plus că sunt acolo mai mulți oameni care se verifică unul pe altul; și la o fermă se cam știe câte vite sunt, sau ce producții au serele; însă când este vorba de pădure, cine poate să controleze milioanele de hectare cu arbori aflați la cheremul silvicilor și animale sălbatice vânate la greu… când sistemul silvic este ultramafiotizat și “se controlează pe sine”? Dar efectele în timp devin evidente la nivel de peisaj: dezastru.

Din comunismul-ceaușist până în capitalismul-sălbatic, silvicii erau cam permanent pe val, iar din această cauză pădurea era din ce în ce mai afectată. Până în 1989, silvicii își făceau ei șmecheriile și mizeriile de 2 lei, dar erau anumite limite, date mai ales de Legea 18, prin care averile considerate ca fiind provenite din surse ilicite, ajungeau să fie confiscate. Odată cu instalarea capitalismului sălbatic din anii 1990, jaful avuției publice a primit proporții colosale, iar domeniul silvic nu era o excepție – ci era unul dintre marile portstindarde ale hoției. Salariile din sistemul silvic nu erau prea mari, dar furtul lemnului din pădure era cât cuprinde; de fapt, salariul era un fel de bacșiș, nesemnificativ față de banii produși de silvici prin jăcmănirea avuției publice. Așadar, vilele cât un mausoleu, mașinile-bengoase și bunăstarea financiară de neam-prost, se bazau pe un anumit tip de relație cu avuția publică/ pădurea: jefuirea ei. Și-au trimis copiii la cele mai renumite universități din vest, cu taxe de școlarizare pe care greu le puteau plăti și oamenii mai bogați ai vestului; la costuri exorbitante își permiteau penthouse-uri, distracție, nu conta nimic. Șampania cea mai scumpă era disponibilă ca apa minerală. Pădurea suporta orice, apoi dispare. Oricum, dacă nu o fură pădurarul, o fură alt silvic.

De la tăierea unor copaci “când și unde”, au ajuns să își facă firme, să liciteze parchete – mână în mână cu camarazii de jaf care organizau licitația; erau în gașcă și erau fericiți. Pădurea era mai tristă. Cioate peste cioate, peste cioate. Exportau bușteni, cherestea, în orice cantitate; plecau camioane și trenuri încărcate, către port unde se umpleau vapoare. Iar pădurea era din ce în ce mai hăcuită, mai mică, mai șubredă, mai rară… Au continuat să facă ceea ce știau cel mai bine: să fure. Dar nu așa, ceva crengi căzute, adunate cu căruța de sărmanii satului… care dacă sunt prinși de prea-cinstitul pădurar – ajung să înfunde pușcăria ca semn al justiției, adevărului și dreptății… ci în stil mare… cu echipamente/ utilaje ultimul răcnet, să fie defrișat tot versantul… rapid, scurt pe doi. Versant după versant… după versant… după versant. Pădurile bătrâne au dispărut aproape complet; în zonele accesibile, doar nesemnificative insulițe au rămas. Dacă te mai duci odată pe acolo să vezi, nu e sigur că mai este măcar un copac. Silvicii controlau tot ce mișca în domeniu, și astfel au fost trase noi drumuri forestiere care “să accesibilizeze” pădurile din creierii munților; pentru că nesimțirea nu are limite, asemenea agresiuni au ajuns să fie făcute din fonduri destinate protecției mediului. Au fost tăiați copacii și de pe pantele abrupte, fără milă au fost defrișați versanții. Nu mai conta cum arată zona, cu alunecări de teren, cu ploi spălând solul, cu torenți săpând adânc și cu devastatoare inundații care să distrugă localitățile din aval; nu conta nimic. Oricum, în aval sunt doar niște țărani. Defrișările au urcat până la golul alpin, inclusiv în unele parcuri naționale și parcuri naturale. De acolo se vede golul care a rămas… este strigător la cer.

Există încă și azi un mare colos, un stat în stat, o regie care administrează încă pădurile statului degeaba; până în urmă cu ceva vreme, ea administra toate pădurile țării – circa 27% din teritoriu. O structură semi-militarizată, îți dai seama de ce resurse dispunea acest monstru cu câteva zeci de mii de capete. Iar șeful, “Generalul”, când apărea pe undeva, tremurau subalternii, poate involuntar se umezeau puțin și la pantaloni; nu se puteau abține. Un dinosaur de sorginte dictatorial-comunistă, a ajuns să se adapteze perfect regimului capitalist-sălbatic de devastare a avuției publice, în care a devenit parte integrantă a statului mafiot. Este evidentă lupta pentru aservirea politică a acestei mari structuri care se ocupă de exploatarea pădurilor; diferitele regimuri de putere au preluat controlul silvicilor, pentru a putea stoarce cât se poate din sistem și din teritoriu – adică de a manageriza jefuirea pădurilor. Acest fenomen va continua și de acum încolo.

Comportamentul silvicilor față de bunurile publice (ale “statului”), pe care le aveau în administrare, era de facto un stil de jaf; ei nu se comportau ca niște paznici, ci ca jefuitori care fac ce vor ei cu avuția publică – și nimeni nu poate să îi deranjeze. Este fain să ai la cheremul tău peste 25% din teritoriul țării. Orice mafiot, chiar Don Vito Corleone ar fi invidios, nici el nu avea așa ceva. Îți dai seama cum se simțea câte un director de regie, știind că e mai tare decât capul clanurilor mafiote siciliene. Îți poți imagina cam cum se uită “Generalul” la careva cercetător – chiar de ar fi și cel mai genial savant de pe Planetă – pe care îl acceptă cât timp nu comentează în ceva consiliu științific din careva dintre ale lui parcuri naționale aflate sub dură exploatare?

Cum au penetrat silvicii celelalte structuri ale statului? Oare? Acești pădurari/ silvici în multe cazuri și-au făcut studii serioase pe la Chișinău & Spiru Haret, apoi plini de bani și cu pretenții, au ajuns în structurile locale de putere, sau prin parlament. Nivelul lor de cultură generală este asemănător cu al gibonilor (da, bine, știu că există și câteva excepții). Dacă e să formuleze 2 fraze la un mod coerent în limba lui maternă, habar nu are animalul, dar de sforării, de șmecherii, de avize recirculate este perfect capabil. La politica jafului se pricepe cel mai bine. Silvicii mai mici și mai mari au avut bani de campanie electorală, au avut din ce să dea mici și bere la alegătorii majoritari în această societate intoxicată; așa că aveau șanse mari să ajungă aleșii neamului prost, a hoardelor de animale din democrația originală. După ce “ajungeau pe funcții”, primari, consilieri, deputați, etc, ei aveau tendința să continue să fure, să își vadă de afaceri, și nicidecum nu avea importanță interesul public… eventual pe plan declarativ, pentru ca proștii/ alegătorii să fie amețiți. Multe din lucrurile care sunt atât de jalnice în societate, se explică ușor dacă percepi cam cine era și este la conducere.

De la 1. niște hoți care furau niște copaci din pădure, au ajuns cu timpul 2. să fure păduri întregi defrișând versanții – inclusiv în parcuri naționale și parcuri naturale, iar mai recent au ajuns mafiot să “retrocedeze” suprafețe de pădure de ordinul unor zeci de mii de hectare. Frumoasă evoluție, nu? Și ce a păzit statul? Îl durea în cur. E plin de servicii secrete, care ascultau fiecare pârț tras de contribuabilul jupuit la maxim, dar nu au aflat oare de acest jaf de proporții la nivel de țară? Statul avea și are atâtea servicii secrete de parcă ar fi maniacal pe domeniul acesta: vrea să știe tot… dar nu poate afla nici fenomenele evidente care subminează sustenabilitatea societății în peisaj? Crezi că nu se știa foarte bine despre ceea ce se petrecea în domeniul mafiei pădurilor? Iar dacă nu a fost intervenție semnificativă din partea organelor guvernamentale, înseamnă asta că îi plăcea fenomenul. Sau era statul parte din schemă, care este părerea ta? Sau să nu te mai întreb!

În fața acestei mafii silvice, nu există nici un fel de opreliște, pentru că ei sunt de fapt statul. Businessul “retrocedărilor” de pădure a devenit de nivel industrial, anvergura jafurilor având proporții nesimțite. Statul mafiotizat numit România, este cel în care 43.000 de hectare de pădure pot să fie „retrocedate” unor canalii – iar acest caz este unul, doar unul – care acum a ieșit la suprafață. Dar stilul atacului silvic este prezent în milioane de variante. Preluarea “drepturilor litigioase” de către samsari imobiliari… retrocedările către foștii proprietari fiind blocate de către mafioții din autoritățile statului român… până nu ajungeau oamenii să moară sau să vândă actele… utilizarea milioanelor de documente false… acesta este statul român în secolul 21, în Uniunea Europeană. Prin “retrocedări” de toate felurile, pădurile statului au devenit pădurile mafioților, a hrebenciucilor de variate feluri, guzgani rozalii, portocalii, verzi și albaștri, a bisericilor pline cu hrăpăreți preafericiți care au acaparat sute de mii de hectare, composesorate aberante aflate la cheremul politrucilor locali care azi ar defrișa totul dacă ar putea; și, foarte rar, ca o excepție de la regula jafului, păduri au ajuns înapoi la familiile unor foști proprietari.

Te poți întreba, cum de agresivitatea silvică se îndreaptă cu atâta vehemență până și spre ariile protejate și spre zonele de protecție strictă ale acestora? Au tăiat pădurile bătrâne, rând pe rând le-au terminat și nu mai prea au ce să taie… așa că foamea este mare. Se zvârcolește balaurul. Cu privatizarea pădurilor și apariția de nenumărate ocoale silvice private, marele Mothership al Drujbiștilor a mai pierdut din energie; asta a produs o stare de nervozitate, de agresivitate, de stress în sistem, mai ales că are atât de mulți șmecheri dependenți de jefuirea pădurii, care erau bine obișnuiți să huzurească la un mod permanent. Regia își pierdea puterea ca urmare a acestui proces, nu mai avea din ce să dea salariile, nu mai avea de unde să tragă resursele care îi asigurau influența politică (de o dimensiune inimaginabilă). Simțea balaurul că îi fuge pădurea de sub picioare. Că îi mai amorțește câte un cap, că nu mai circulă sângele în el. O astfel de situație a pus și mai mare presiune silvică pe ariile protejate, pe parcurile naționale și naturale… Se vede, dacă ajungi să le vizitezi. Din foame de bani, au intrat cu tăierile și în zona interzisă, atacând fără scrupule și zonele protejate, iar dacă cineva îi stă în cale Balaurului Drujbist, acesta este în stare să sară la beregată. Acum este pe cale să îi extermine pe oamenii de știință care stau în calea defrișărilor. Parcurile Naționale & Parcurile Naturale au fost și sunt sub controlul acestei structuri mafiote, iar acum au început să facă demersurile pentru a elimina orice formă de opoziție din consiliile științifice, care oricum sunt vai de mama lor. Când se ajunge la o asemenea mizerie, poate că oamenii încep să se trezească. Dar nu este sigur.

Când vezi cam câtă importanță pune sistemul mafiot silvic pentru a înlătura din consiliile științifice ale parcurilor naționale pe cei câțiva specialiști în biodiversitate care chiar au ceva habar de subiectul protejării naturii… îți poți imagina cam ce presiune pune mafia asta atunci când se face legislația, atunci când fiecare paragraf devine literă de lege. Îți poți imagina cam cum se dau directivele la reprezentanții mafiei silvice care pe lângă funcția de mafiot mai au și funcție de parlamentar. Te miră că legile, niște rahaturi scrise pe hârtie, sunt exact, dar fix în interesul lor? Nu te mai miră că deciziile politice sunt de așa natură încât întotdeauna natura pierde, iar mafia este cea care a priori este câștigătoare.

Au făcut legi, ei făceau legile care să le convină… și în continuare ei le fac. Legile, aceste căcaturi bălmăjite scrise pe hârtie apoi publicate în Monitorul Oficial… acestea reprezentau baza legală pentru jaful avuției publice, în fel și chip, în stil mare; aceste legi crează sistemul care duce la eradicarea de biodiversitate. Nu le mai ajungea nimic, nu mai exista nici un fel de limită pentru ei… așa au ajuns să radă pădurea și din rezervații științifice din parcuri naționale. Te mai miră că dispare pădurea din ariile protejate și nu mai vezi animale sălbatice? De ce te miră? Dragă?

Caracatița de Pădure. Nu o vezi că este camuflată bine; străvezie, translucidă, verzuie…, un fel de terminator al pădurilor; se văd efectele ei, sub forma munților despăduriți, mutilați – versant după versant după versant. Ea își face legile: are tentaculele prin parlament, prin primării și prin consilii județene, prin ONG-uri “de mediu”, cam peste tot. Oare este sigură pe ea dihania, așa cum era dictatorul comunist cu ceva timp înainte de a ajunge împușcat în cap? Ce simte ea, când este descoperită? Mafia Pădurilor este o entitate guvernamentală, parte din statul mafiot numit România. Cum reacționează oare canceroasa caracatiță silvică atunci când simte că îi sunt analizate tentaculele, culorile, puroiul gălbui pe care îl produce, când îi sunt măsurate ventuzele, îi sunt puse pe hârtie stilurile de manifestare, sunt cartate centrele nervoase decizionale, este detectată capacitatea ei de a își reface brațele… când sunt analizate locurile în care dacă ar fi lovită bine cu ciomagul – o singură dată… ar ajunge instantaneu o masă gelatinoasă ca o translucidă grămadă de fecale?

Cum poate să fie exterminată o asemenea caracatiță? Greu. Are o extraordinară capacitate de a se reface. Chiar dacă ar ajunge în pușcărie câțiva baroni de pe la vârful sistemului, să zicem cei care au făcut mizerii de peste 10 milioane de euro… până spre sute de milioane și eventual miliarde… tot nu ajută prea mult. Ca o hidră, mafia silvică are puterea de a se reface, ca niște pseudopode de la o amibă, tentaculele ei intră peste tot. În ministere, în ONG-uri “de mediu”, în partide politice, administrații publice locale șamd…. că doar așa se poate avea putere discreționară pentru exploatarea dură a pădurilor – de facto, devastarea lor. Ministerul Mediului ar trebui să fie un pilon de rezistență pentru conservarea biodiversității din România. De fapt, este o grămadă de rahat. Pentru că așa trebuie să fie, ca mafia să poată exista. Se poate destructura mizeria asta? Greu. Totuși, devoalarea legăturilor dintre diferitele grupuri de interese mafiote, și expunerea acestora poate genera un val de reacții care să îi șteargă pe aceștia de pe fața pământului. Șansele sunt mici, infinitezimale azi, dar le vine vremea. Sper ca măcar o parte a valorilor naturale reprezentative să poată cumva rezista până atunci prin Carpați.

© dr. Peter Lengyel

Pentru detalii, poți vedea ceea ce este aici:
https://peterlengyel.wordpress.com/2015/01/29/statul-mafiot-romania-contra-naturii/

sau aici:
https://peterlengyel.wordpress.com/2014/08/17/camorra-silvo-cinegetica-si-parcurile-nationale-si-naturale/

Acest articol a fost publicat în Silvici contra Naturii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

17 răspunsuri la Caracatița Drujbistă a Pădurilor

  1. Anca Ardeleanu via FB spune:

    Cu scarba fata de sistemul ticalosit din care-am plecat… Dau mai departe…

  2. Anca Lucit via FB spune:

    Povestea pe care ai scris-o este reală din păcate. Ce bine era sa fi fost doar o poveste si atât.

  3. Ciucă Marius via FB spune:

    Foarte interesant!

  4. RADU spune:

    DOMNULE, SCRII FRUMOS, SA DEA DUMNEZEU SA FIE SI EFICIENT !
    TOATA STIMA.

  5. Nu e un sistem, e o populație de indivizi degenerați moral. Puțini sunt cei capabili să reziste tentației de a fura, atunci când e o mică posibilitate să fie prinși. Nu e diferență între guvernanți și ceilalți angajați ai statului și restul populației: aceași lipsă de caracter, aceiași (potențiali) hoți. Degeaba se străduie 10% să dreagă lucrurile, dacă 90% sunt puși pe furat și distrus.

  6. Felicitari! Este o radiografie completa a sistemului verde. Sunt si exceptii de silvicultori corecti, absolventi ai Facultatii de Silvicultura de la Brasov care au aparat padurea in spiritul profesorilor eminenti, Marcu, Stanescu, fiind dati afara din structura silvica.

  7. Cristian Gombosanu via FB spune:

    Trist dar adevarat asa se duce pamantul de rapa ca ne o facem cu mainile noastre !!!!

  8. peterlengyel spune:

    ice tea foot
    ::::::::::::::::::
    ROMSILVA a plătit un milion de dolari ca să NU știm câte păduri are România

    ::::::::::::::
    „Actualul director al ROMSILVA, Adam Crăciunescu, inculpat în dosarul lui Viorel Hrebenciuc privind retrocedările ilegale de păduri, a declarat că “firma Totalsoft nu a avut capacitatea tehnică să implementeze proiectul. Ei s-au angajat că vor face, dar ne-au amăgit tot timpul. Banii s-au dat, dar softul nu este funcțional”. Ce convenabil pe ntru infractori, nu-i așa?
    ROMSILVA administrează astazi 3,266,494 hectare de pădure aflată în proprietatea statului cu circa 18,000 de angajați asigurând servicii silvice pentru o suprafață de 1,123,378 hectare fond forestier proprietatea publica a unităților administrative teritoriale sau private a proprietarilor privați. Și toată administrarea se face cu creionul pe hartie, sau cu abacul.
    Potrivit auditorilor curții de conturi, ROMSILVA a achitat un milion de dollari pentru un sistem informatic care nu funcționează, fără ca prejudiciul să fi fost recuperat de către conducerea regiei. Iar dacă ne gândim la prejudiciul real produs din cauza lipsei acestui sistem informatic, cu siguranță putem înmulți de mii de ori valoarea plătită degeaba de regie. Și asta pentru că nu am știut și nu știm câte păduri am avut și câte mai avem.”

    http://www.curentul.info/dezvaluiri/9102-romsilva-a-platit-un-milion-de-dolari-ca-sa-nu-stim-cate-paduri-are-romania

  9. Gheorghe Cionoiu via Conservarea Biodiversitatii spune:

    Adam Crăciunescu este omul sistemului încă din perioada Ceauşescu când a devenit şeful OS Timişoara şi datorită faptului că deţinea o turmă de oi care asigurase mieii şi brânza necesară promovării. Provine dintr-un sat vestit de ciobani din judeţul Vâlcea şi silvicii serioşi şi cu simţul umorului au scornit următorul banc: „De ce merg feciorii ciobanilor din Vâlcea la Facultatea de Silvicultură?” „???” „Ca să poată păşuna taţii lor nestingheriţi în plantaţii.” Adam Crăciunescu a fost perceput de mult ca un om pentru care silvicultura este doar o modalitate eficientă de îmbogăţire. Vocaţie de protector al pădurii nu s-a remarcat la domnia sa, de aceea a şi fost promovat atât profesional cât şi politic. E exemplul tipic de vătaf de vânătoare inteligent şi atent cu stăpânii care a făcut carieră în perioada comunistă. După loviluţie, când a sesizat că doar fraierii mai respectă normele silviculturale, şi-a etalat şi calităţile manageriale conforme cu politica exploatării cât mai eficiente a pădurilor (în sensul maximixării fără scrupule a câştigului imediat) şi a fost promovat atât profesional cât şi politic.

  10. peterlengyel spune:

    Câțiva muncitori au defrișat „din greșeală” o pădure din Gorj (VIDEO)

    http://www.b1.ro/stiri/eveniment/cativa-muncitori-au-defrisat-din-greseala-o-padure-din-gorj-video-104411.html

    „Caz incredibil în judeţul Gorj. O pădure întreagă a fost defrişată din greşeală. Sute de arbori au fost tăiaţi după bunul plac, deoarece persoana responsabilă cu tăierea copacilor nu a mers pe teren pentru a le arăta municitorilor unde trebuie să lucreze. Aşa că angajaţii au defrişat total un alt lot de pădure. Prejudiciu în acest caz este de aproape 130.000 de lei.

    Defrişările s-au făcut la începutul lui iunie 2013. Șeful de district, Constantin Vrăncuţi, nu s-a dus în teren pentru a le arăta muncitorilor ce pot să taie şi ce nu şi să facă o predare/primire a partidei cu pricina. Înainte ca aceştia să doboare arborii la pământ, şeful lor de echipă, Mihai Florin Cioboată, a întocmit împreună cu Vrăncuţi şi cu pădurarul Eugen Bululete un proces verbal de predare spre exploatare, precum şi de marcare cu ciocanul silvic pătrat a arborilor care puteau fi tăiaţi legal. Actele s-au făcut însă la Ocolul Silvic Tismana, fără o deplasare în teren.

    Șeful de district nu a întocmit actele de constatare la faţa locului cu privire la „greşeala” muncitorilor, el având obligaţia prin fişa postului să depună la sediul Ocolului Silvic documentele de constatare.

    Prejudiciul constatat de anchetatori a fost apreciat la aproape 130.000 de lei, suma fiind plătită de firma pentru care lucrau drujbiştii. Vrăncuţi şi-a făcut însă rost de o adresă de la Ocolul Silvic Tismana şi i-a informat pe anchetatori că el ar fi achitat integral prejudiciul, ceea ce, evident, nu era real.”

  11. peterlengyel spune:

    http://eia-global.org/news-media/austrian-company-exposed

    Alexandra Telea via WWF-Romania

    Environmental Investigation Agency (EIA) – organizația internațională de mediu, recunoscută pentru investigațiile făcute cu privire la pădurile și speciile amenințate din întreaga lume, a dat astăzi publicității o anchetă privind modul în care compania austriacă Holzindustrie Schweighofer România, cea care deține monopol pe procesarea de rășinoase de la noi din țară, ”face legea” pădurilor din România, recompensând lemnul tăiat printr-un sistem de bonificație.
    La fel ca și cei de la EIA sperăm că informațiile anchetei vor trezi conștiința autorităților responsabile în schimbărea legislației din România, care ar trebui să protejeze, în primul rând, conservarea biodiversității, dar și să apere intersele economice ale României.
    Video-ul anchetei, aici:

    http://eia-global.org/news-media/austrian-company-exposed

  12. peterlengyel spune:

    Tăieri ilegale în Rezervația Naturală Râul Tur

    FB – László Potozky: Un alt film despre tăieri ilegale într-o arie protejată importantă. Și s-a întîmplat într-o arie unde custodele, Societatea Carpatină Ardeleană este unul dintre cei mai dedicați protectori ai arilor protejate. De remarcat spusele sefului de ocol (cei care au efectuat tăierea ilegală) de la finalul înregistrării, când spune că ei silvicii au creat habitatele pentru specii protejate, remarcă ce depășește chiar și limitele hilarului.

  13. peterlengyel spune:

    Stop Malaysia’s crackdown on
    courageous environmental activist

    Malaysia has issued a warrant for the arrest of investigative journalist Clare Rewcastle Brown. Her “crime”: exposing the unholy alliance of the timber mafia and highest levels of government. Tell Malaysia to fight environmental destruction, not courageous individuals who bring the truth to light!

    Sarawak’s timber companies are relentless – not even the most pristine, biodiverse forests are safe from them. Their greed is abetted by friends in the highest places: former Chief Minister Taib Mahmud is said to have pocketed billions as the alleged gray eminence of the Malaysian state’s timber mafia. Corruption and deforestation are inextricably intertwined in Sarawak.

    London-based investigative journalist Clare Rewcastle Brown has spent years exposing the drivers of deforestation in her blog, Sarawak Report. The Malaysian government is now striking back: in early August, it issued a warrant for her arrest. The government accuses her of engaging in “activity detrimental to parliamentary democracy” and publishing false reports that “caused concern in the minds of the public”. If convicted, she could face 25 years in prison.

    Rewcastle Brown had provoked the Malaysian government’s ire by reporting that nearly $700 million had been paid into the personal accounts of Prime Minister Najib Razak from 1Malaysia Development Berhad (1MDB), a state investment fund.

    The journalist is convinced that her e-mail has been hacked, as her contacts in Malaysia have been arrested. Rewcastle Brown has been put under police protection after being stalked and photographed around London.

    The Rewcastle Brown case is typical of the heavy hand with which the Malaysian government deals with its critics. She has little doubt about the government’s motives: “I’m not scared, this isn’t about intimidating me, this is about intimidating [Malaysia’s] own domestic population.”

    When critical journalists are silenced and corrupt businessmen and officials are left unfettered, democracy, the people and the environment all suffer. Please join us in telling the Malaysian government to combat corruption – not those who bring it to light.

    https://www.rainforest-rescue.org/petitions/1015/stop-malaysia-s-crackdown-on-courageous-environmental-activist?t=358

  14. peterlengyel spune:

    daca te intrebi unde sunt padurile…

    Traian Mariş, fostul şef al Direcţiei Silvice Cluj, condamnat definitiv

    „precizau în rechizitoriu că era „o practică repetată şi constantă” a conducerii Direcţiei Silvice Cluj de a le cere bani angajaţilor sub forma unei „cotizaţii în stil mafiot” de 20.000 de euro anual pentru fiecare district din cadrul Direcţiei. Banii erau remişi în două tranşe. De asemenea, pădurarii îi trimiteau lui Mariş material lemnos, care în schimb le asigura posturile”

    http://gazetadecluj.ro/traian-maris-fostul-sef-al-directiei-silvice-cluj-condamnat-definitiv/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s