Zboruri peste Câmpia Dunării de Jos

Pregătirea unui zbor de fotografiere artistico-naturalistică este mai mult decât ceva strict tehnic, financiar și managerial… este mai mult decât o programare seacă și mecanică; pe lângă aspectele evidente de ordin material, trebuie să existe un fel de background ideatico-filosofic, un fel de simțire a esenței locurilor – fără de care întreaga abordare este un kitsch ordinar… din care deja oricum sunt prea multe. Ești ca un fel de sculptor care extrage esența din acel peisaj, definești locurile care individualizează landșaftul la un mod esențial și inconfundabil… totodată fenomenul trăit de tine își pune amprenta: Lumea este văzută și interpretată din prisma unică și irepetabilă a entității umane individuale. Citeam câteva cuvinte ale lui Constantin Brâncuși; pare că a înțeles omul acesta niște aspecte interesante și a fost capabil să le transpună în ceva inteligibil: “Spre imensitatea văzduhului – aceasta este Pasărea mea. Copil fiind, am visat totdeauna că aş fi vrut să zbor printre arbori, spre ceruri. De 45 de ani port nostalgia visului acestuia şi continuu să creez Păsări măiestre. Eu nu doresc să reprezint o pasăre, ci să exprim însuşirea în sine, spiritul ei: zborul, elanul… Nu cred că voi putea izbuti vreodată… (…) Frumosul este echilibrul absolut. (…) Arta – poate cea mai desăvârșită a fost concepută în timpul copilăriei umanității, căci omul primitiv uita de grijile cele domestice și lucra cu multă voioșie. Copiii posedă această bucurie primordială. Eu aș vrea să re-deștept sentimentul acesta în sculpturile mele. Când nu mai suntem copii, suntem deja morți. (…) În artă, ceea ce este important este bucuria. Arta trebuie să apropie, nu să depărteze, să umple, nu să sape prăpăstii în bietele noastre spirite și așa îndestul de răscolite de întrebări. (…) Lucrările nu sunt greu de făcut, ce este greu este să ne punem în starea de a le face. Rațiunea de a fi a artiștilor este aceea de a revela frumusețile lumii. Nu cred în suferința creatoare. Plăcerea cu care lucrează artistul este însăși inima artei sale. Fără inimă nu există artă! și cea dintâi condiție este să îți placă ție, să îndrăgești și să iubești fierbinte ceea ce faci. Să fie bucuria ta, iar prin bucuria ta să oferi bucurie și celorlalți. A vedea în depărtare este ceva, însă a ajunge acolo, este cu totul altceva. Simplitatea nu este un scop în artă, însă ajungi la simplitate fără de voia ta, apropiindu-te de sensul cel real al lucrurilor. (…) Simplitatea este în sine o complexitate și trebuie să te hrănești cu esența ca să poți să îi înțelegi valoarea. Simplitatea în artă este, în general, o complexitate rezolvată.” Frumos.

În anii trecuți au fost călătorii de neuitat prin zonele interesante din Câmpia Dunării de Jos, de-a lungul sectorului de fluviu cuprins între Cazane și Dobrogea/ Deltă. Tot felul de lacuri, mlaștini, dune de nisip, brațe moarte ale Danubiului, niște peisaje mirifice despre care nu există o serie de imagini naturalistice-peisagistice rezonabil de bune… niciunde; nu a existat omul care să se preocupe de ele… iar când vezi populația locală asta nicidecum nu te poate surprinde. Descoperirea – observarea – cercetarea, fotografierea, analiza și sinteza datelor, transpunerea constatărilor în format vizibil, acesta este patternul prin care abordarea a avut sens pentru mine. Pasul următor privind această regiune va fi zborul peste Câmpia Dunării de Jos… pentru a transpune în imagine aeriană fix acele locuri care contează… pentru a arăta procesele ecosistemice și realitatea locurilor așa cum nu a fost făcut niciodată de nimeni. Îmi place de Brâncuși când zice: “Frumosul este echilibrul absolut. (…) Tot ceea ce puteți contempla aici, (…), are un singur merit: că este trăit… (…) Aș vrea ca lucrările mele să se ridice (…) monumente născute din pământ, nimeni să nu știe ce sunt și cine le-a făcut dar toată lumea să simtă necesitatea și prietenia lor, ca ceva ce face parte din sufletul Naturii… (…) Dacă arta trebuie să intre într-o comunicare cu natura, ca să îi exprime principiile, trebuie să îi urmeze însă și exemplul acțiunii. (…) Artistul trebuie să știe să scoată la suprafață ființa din interiorul materiei și să fie unealta care dă la iveală însăși esența sa cosmică, într-o existență cu adevărat vizibilă. Colaborarea intimă între artist și materialele folosite, precum și pasiunea care unește bucuria meseriașului cu elanul vizionarului îl duc pe rând la esențializare, la forma ideii în sine. Sculptorul trebuie să își pună spiritul în armonie cu spiritul materialului. (…) ceea ce contează este opera dusă la capăt. (…) Nu trebuie să silim materialele să vorbească în limba noastră – ci trebuie să le ducem până la acel punct, unde alții vor înțelege limba lor.” Da. Frumos, din nou; și nu mă surprinde.

Dar, deși filosofia este importantă și necesară… să fie în background, totuși trebuie făcută și munca la modul concret. Cum zice Brâncuși: “Opera de artă necesită o uriașă răbdare (…) impune o confruntare fără de milă între artist și materiale.” Știe asta orice creator de artă sau știință, aceste magnifice forme de manifestare a umanului, indiferent că este vorba de Ansel Adams, Liszt Ferenc, Charles Darwin sau Albert Einstein; se poate învăța ceva din abordarea pe care o aveau. Adică, acest tip de om se dăruiește total domeniului cu care este preocupat timp de o viață; nu face troc cu ce primește și ce dă societății umane, iar satisfacția vine exact de la activitatea-munca pe care o depune.

Deci, pas cu pas, se poate face conceperea zborurilor de fotografiere de pe lângă Dunăre; iar apoi, sper să se risipească ceața care acoperă încă masiv această inițiativă. Este nevoie de fragmentarea fenomenului pe task-uri realizabile; unul important este definirea punctelor care urmează să fie fotografiate… și crearea unei liste cu locațiile exacte (GPS)… date care să fie incluse pe o hartă creată în GIS; asta presupune cunoașterea la modul adecvat a realităților din peisaj, pe baza turelor de teren realizate cu implicare serioasă pe parcursul anilor. Estimez că pe baza celor cunoscute de mine și pe baza datelor și hărților aflate la dispoziție, pentru a face o analiză adecvată a acestui teritoriu în vederea definirii punctelor de interes, sunt necesare circa 7 zile de lucru. Îmi propun ca până în martie 2015 să existe lista punctelor GPS și harta GIS pentru primele zboruri în această regiune. Din câte îmi dau eu seama, pentru o zonă de genul acesteia, cuprinsă între poalele Carpaților și Dunăre, este nevoie de circa 3 zile de zbor de fotografiere doar pentru a parcurge odată elementele mai relevante.

© dr. Peter Lengyel

PS. Cei care credeți că puteți să contribuiți la susținerea acestei inițiative, mă puteți contacta: lengyelpeter@yahoo.com

Acest articol a fost publicat în Campia Dunarii de Jos. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s