Blogguri, site-uri, stiluri de comunicare

Un blog bun sau un site preferabil pentru cei din elitele intelectuale interesate de științele naturii, sustenabilitate, cercetare etc… este ceva rar; de fapt, este ceva extrem de rar; nu este faimos și vizitat de prea mulți oameni; marile mase sunt atrase de kitschuri… de pâine și circ (iar asta nu poate să te surprindă). Motoarele de căutare pe internet sunt incapabile să deslușească dacă în acel loc este ceva mizerie anostă sau ceva interesant ca stil și valoros ca mod de abordare, ceva sclipire intelectuală adevărată; degeaba sunt utilizate aceleași cuvinte, nici un fel de “search” nu poate detecta automatizat manifestarea genialității inteligibile, subtilitățile analizelor și stilul scrierilor fascinante generate de mintea umană performantă. Prin raritatea lor și dificultatea tehnică de a le extrage din uriașa cantitate de gunoaie de pe net, descoperirea unor bloguri și site-uri bune pentru tine se bazează pe implicare și hazard.

Ce interesant este de perceput cum pe diferitele platforme ale mediului online există un anumit stil, se reflectă un anumit mod de preocupare față de Lume… La fiecare dintre cele performante există un fel de dimensiune relativ standardizată a articolelor, cu un anumit număr de poze, totodată se poate contura un domeniu al subiectelor de interes; desigur, pot să existe oarecare variații, dar se poate desluși un anumit pattern care este de succes sau poate să fie mai puțin performant. Din analiza acestora în principiu se ajunge să îți îmbunătățești performanțele de comunicare, să vezi ce fac ei bine, care este stilul mai preferabil, cum te poți îndrepta către modele funcționale de transmitere a mesajelor.

Dacă citești postările de pe blogul lui Terry Wheeler http://lymanmuseum.wordpress.com/ cunoști după o vreme cam ce stil are, care sunt domeniile care îl preocupă pe om și savant, subiectele legate de diptere, muzee, colecții, cercetare taxonomică, relații interumane în domeniul în care trăiește… în America de Nord; dacă citești postările lui Tom Bough http://hidden-springs.blogspot.ro/ vei vedea un stil al preocupărilor legate de ape, de biodiversitatea imediată a locurilor, de locuire, de interpretare a esteticii și sacralității în mod evident personal.

Un blog poate să fie urmărit cu regularitate, sau mai intermitent. Revenind la un blog bun după 8-10 luni… ai ocazia să vezi ce a mai postat omul în cauză, care au fost preocupările lui în domeniul care poate să devină public; iar dacă nu a mai scris demult… speri să reapară.

Dacă citești postările de la Alliance of Leading Environmental Researchers and Thinkers http://alert-conservation.org, vezi stilul descrierilor scurte, legate de aspecte precum tăierile ilegale de pădure, braconaj, devastarea parcurilor naționale… focalizat mai mult pe Australia și zona de sud-est a Asiei, Indonezia, Malaezia șamd.

A descoperi un nou blog bun, sau un site interesant, este o lume nouă; ca o carte bună, doar că aici poți să îți poți zice părerea prin comentarii, poți interacționa cu autorul și ceilalți cititori.

În general, un blog bun este creat de un om destul de liber, care are șansa de a se exprima fără constrângerile impuse de politica editorială și de proprietarii a unei publicații “oficiale”; limbajul poate să fie mai puțin constrâns de formalismul-sec din publicații de stil academic; omul are curajul să se exprime și în privința subiectelor sensibile, idei pe care nu le-ar dori apărute în tipar. Această libertate există și la site-uri web mai puțin mainstream, mai puțin aflate sub controlul corporatist și al finanțatorului.

Cât de personal și direct este tonul, cât este interpretare și cât este comunicarea unor date factuale? Cât este de agresivă formularea; este preferată o abordare filosofico-ermetică sau una mai simplă și mai inteligibilă de majoritatea cititorilor? Probabil că cel mai important element este gradul mare de sinceritate și o capacitate intelectuală mult peste medie, orice subiect ar aborda autorul.

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Blogguri, site-uri, stiluri de comunicare

  1. peterlengyel zice:

    100 days of Twitter: reflections of a somewhat senior rookie

    Terry Wheeler

    „So I tend to be pretty strict with myself about who I follow. I’ll check out the signal to noise ratio on a feed before I follow an account. It’s early days, but so far, I think I’ve got a great diversity of people and institutions so I can get a good mix of new science, great natural history, ruminations on education and science communication, and my daily dose of giggles.”

    „I’d like to see more scientists explaining and publicizing their work. Lots of us do great stuff, and it’s important and relevant. We need to be better at telling the rest of the world why that is. Twitter only gives you tiny sound bites to get that message across, but it’s good practice to try anyway. After all, many politicians and policy makers probably only have a 140 character attention span anyway . . .”

    http://lymanmuseum.wordpress.com/2014/06/25/100-days-of-twitter-reflections-of-a-somewhat-senior-rookie/

    Terry Wheeler: The phone, the program, and the big dark room: Twitter at a conference

    „The way we communicate and share science is changing, so gatherings of scientists have to change to keep up. The lines between scientists and non-scientists are blurring, as are the lines between researchers and the people who communicate research. We are increasingly connected, so even the distinction between those who had enough money or time to attend the conference, and who did not, is becoming fuzzy.”

    „I practice communicating science. Let’s be realistic — if we write our science so that only other scientists read it, what’s the point of doing it in the first place? We, as researchers, have a responsibility to communicate what we do, and what it means, to a broader audience. And social media is one of the best mechanisms for doing that.”

    http://lymanmuseum.wordpress.com/2014/08/21/the-phone-the-program-and-the-big-dark-room-twitter-at-a-conference/

  2. peterlengyel zice:

    nu stiu cat de parasit a fost musuroiul…
    A turnat aluminiu topit într-un muşuroi de furnici abandonat. Ce a ieşit? Capodoperă!
    http://www.livebiz.ro/video/aluminiu-topit-in-musuroi/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s