Determinarea speciilor în publicații tipărite

Diversitatea de specii este mare; mult prea mare pentru ca ele să fie corect determinate de un om, chiar dacă este “specialist în biodiversitate”; și aici nu mă refer doar la ceva specii de copepode sau minuscule viespi parazite sau ciuperci care de abia se pot vedea; ceea ce este însă important, este ca specialistul să știe până unde se simte în siguranță, și de unde începe să aibă dubii, unde este cazul să întrebe, să afle și părerea altora. Adică, e nevoie de capacitatea de autoanaliză, autocritică, pentru ca el să fie cât de cât realist în afirmațiile pe care le face. De fapt, așa ar trebui să arate un biolog, asta ar însemna să ai capacitate de specialist în biodiversitate… că orice ai face, nu ai cum să cunoști speciile și să poți determina apartenența exemplarelor, de la trichoptere la ciliate, de la lăcuste la melci și scoici, de la plante la păsări și mamifere. Greșeli oricum pot să apară, din cauza oboselii, lipsei de timp, lipsei de profesionalism șamd; întrebarea este cam la ce nivel sunt ele, cât de mare este nivelul aberațiilor și cam cât subminează ele credibilitatea nu doar a individului ci și a entităților precum Administrații de Parcuri Naționale, Universități, ONGuri de mediu șamd.

IMG_0462XX

IMG_0456

Faptul că există publicații de doi bani, gunoaie scrise de autori care nu au nici un fel de capacitate intelectuală… asta nu este o noutate; dar aici nu despre această categorie este vorba, ci de situații în care publicațiile sunt girate de numele unor edituri semnificative, sau de sigle UE, Guvernul României, POS Mediu șamd. Evident, nimeni nu poate să fie perfect în toate domeniile, iar specializarea înseamnă că aloci mai multă atenție căruiva subdomeniu… în detrimentul altora; dacă ești mai performant în careva, ești mai puțin perfecționat în celelalte. Problema apare atunci când te crezi genial și perfect, când de fapt situația este totalmente diferită. Cât de mari dobitoci sunt mulți dintre cei care se ocupă de domeniul biodiversității se poate vedea în câteva exemple dintre cele pe care le voi aminti.

IMG_0460

Dacă ar exista stil autocritic și de verificare, nu ar putea să apară situația în care un proiect POS Mediu cu Consiliul Județean X tipărește afișe mari despre păsările din careva Parc Național din zona montană, pe care sunt 4 specii: una dintre ele este pescărelul albastru care pe afiș are denumirea științifică de specie cu majusculă (Atthis)… plus o mică problemă este că în acel parc național nu există locuri în care specia să fie prezentă pe acele pâraie montane din văi abrupte – eventul în mod cu totul și cu totul excepțional (deci, această pasăre nu poate să aibă rol de simbol pentru parcul în cauză); iar alta este poza cu ciuful de pădure (Asio otus) sub care este trecut că este vorba de buha mare (Bubo bubo). Dacă asta este calitatea abordării… atunci este perfect. Sau aproape. Afișul a trecut prin fața unor cohorte de “specialiști”, care și-au dat avizul, au semnat că totul este perfect, siglele sunt în poziția corectă. Dar, afișul este ceva simbolic. Se poate pune întrebarea, dacă de asta ești capabil, cam ce credibilitate poate avea demersul în totalitatea lui, când este vorba de cheltuirea milioanelor de euro.

Dacă în ceva publicație 2014 cu sigla Uniunii Europene, Guvernului Românei, POS Mediu, Consiliul Județean X, Parcul Național Y, despre speciile unei anumite zone montane stâncoase și cu păduri de molid, tu zici că este în acel parc și broască săpătoare brună (Pelobates fuscus) care are nevoie de nisipuri (iar în zona în cauză nu există habitatul)…; zici că mai este prezent și șarpele de apă (Natrix tessellata)… iar nu prea ești serios (pare că nu ai văzut locurile prin care trăiesc acești șerpi, habitate care deloc nu seamănă nici cu golul alpin și nici cu pădurile de molid… sau pâraie mici din acest peisaj). Mai incluzi la fauna acestor locuri și șopârla de ziduri (Podarcis muralis) și gușterul (Lacerta viridis)… foarte foarte chestionabil… (este mult mai probabil să fie ceva exemplare de șopârlă de munte și mascul de șopârlă de câmp, confundate cu șopârla de ziduri respectiv gușterul). La o poză cu o broască roșie de pădure (Rana temporaria) zici că este “Broască comună (Rana esculenta)”, la o poză cu un șarpe de alun (Coronella austriaca) zici că este “Viperă de munte (Vipera berus)”. E bine. Dacă publici pe net, măcar se poate schimba, se poate corecta greșeala, dar dacă ai tipărit și ai distribuit atâtea mii de exemplare, ai și pus baze dinamitate pentru viitorii specialiști.

Hai să presupunem că în cadrul unui proiect POS Mediu trebuie să creezi o micuță cărticică despre avifauna unui Parc Național din Carpații Orientali, cu stâncării alpine și păduri de molid; crezi că este cazul să incluzi în carte și să faci descriere cu nagâțul (Vanellus vanellus), găinușa de baltă (Gallinula chloropus), cristelul de baltă (Rallus aquaticus), prundărașul gulerat mic (Charadrius dubius), pescărușul râzător (Larus ridibundus), lăcustarul (Sturnus roseus) șamd. De ce ai scrie că pescărelul albastru (Alcedo atthis) este relativ comun pe văile din acești munți, când văile respective sunt străbătute doar de pâraie de munte? De ce ai zice despre mierla de piatră (Monticola saxatilis) că este “specie comună în zona înaltă a masivului”? Plus, la ciuful de pădure (Asio otus) de ce să pui în minunata publicație o mică poză cu ceva strigiform cvasi-lipsit de “urechi”, care pare ciuf de câmp (Asio flammeus)? Pe baza abordărilor din acest tip de publicație, ai avea impresia că este plin de păsări interesante pe acolo… prin stâncăriile acelea și prin pădurile de molid: mătăsar (Bombycilla garrulus) “comun în timpul iernii în Munții ……”; forfecuța (Loxia curvirostra) “comună în Munții …….”; presura de munte (Emberiza cia) “specie comună în Munții ……”; acvila de munte (Aquila chrysaetos) “relativ comună în zona montană înaltă a Munților ….” șamd. În rest, nu știu cine are răbdare să citeas-că-ca-podopera.

IMG_0492

Dacă faci o cărticică și cu mamiferele din Parcul Național Y din Carpații Orientali, de ce crezi că “nevăstuica (Mustela nivalis)” din poză poate avea vârful cozii negricios… pentru că de fapt e hermelină (Mustela erminea) poate? De ce oare acolo unde scrie despre pârșul de copac (Dryomys nitedula), în poza luată de undeva nu se vede că ar avea masca negricioasă, ci este de fapt un pârș mare (Glis glis)? De ce oare acolo unde se scrie despre șoarecele de mesteacăn (Sicista betulina), în imagine este un rozător cu o coadă mult prea scurtă… care de fapt dă impresia că ar fi Apodemus agrarius? Despre alte poze mici cu rozătoare, decupate în photoshop de cine știe unde (sau la Microtus arvalis preluate de la http://www.agroatlas.ru/en/content/pests/Microtus_arvalis/ fără a menționa sursa măcar din greșeală), nu prea mai ai ce zice. Eventual că la desenul cu “șoarecele–subpământean (Pitymys subterraneus)” preluat de pe siteul http://www.ecosystema.ru/08nature/mamm/127.htm fără a face referire la acesta, ochiul animalului este exagerat de mare, față de realitatea pe care o poți vedea la alte poze, tot de pe net. Bine că la poza unde scrie că este dihorul (Mustela putorius), de fapt vezi un pârș bine sedat ca să stea la poză; iar sub el în poză este un alt pârș, pârșul de alun, dar scrie sub poză că este jderul de copac (Martes martes); oricum, toate rozătoarele și chițcanii cu care apar ceva fotografii originale se vede că au fost scoși din capcane și erau atât de terfeliți și răpciugoși și umezi că arată mai mult a moaște.

Seria respectivă făcută în proiect POS Mediu 2014 are și alte diferite cărticele, cu fluturi, libelule, coleoptere șamd. Cred că dacă la speciile mai ușor de recunoscut situația este de așa natură cum am văzut la herpetofaună, păsări, mamifere, la “animăluțele” care sunt mai mărunte, rata greșelilor poate să fie mai mare. Nu poți cunoaște toate păsările, toți șerpii, toate plantele… și să mai ai timp să și trăiești o viață cât de cât umană. Faptul că biolog fiind nu recunoști o anume specie nu este o problemă uriașă, cât timp înțelegi ce nu cunoști și întrebi de la cei care au informația de care este nevoie; spre exemplu, dacă fac niște poze cu ceva pasăre răpitoare este clar că în majoritatea cazurilor trebuie să întreb o persoană care se ocupă la modul serios de studierea acestui grup de vietăți… pentru a face corect determinarea; la fel, dacă fac o poză cu ceva pescăruș, voi întreba de la cineva care se ocupă de pescăruși, dacă vreau să fiu rezonabil de sigur de corectitudinea determinării; cu limicole povestea este la fel. Dar când vezi cu câtă dezinvoltură se publică în formă tipărită – publicații care teoretic au pretenții și sigle de toate felurile, tot felul de greșeli aberante, de acelea elementare, adică să confunzi o buhă mare cu un ciuf de pădure… este mai mult decât penibil. Dacă nici de astea nu ești sigur și faci asemenea confuzii, se pune întrebarea, ce mai cunoști din acest domeniu? Chiar nimic? Cea mai mare problemă este că astfel de greșeli, aflate în cantitate semnificativă, subminează credibilitatea a tot ce se afirmă în respectivele publicații. Dacă există atât de mare indiferență, nu te mai miră cum unele cadre universitare din acest domeniu de specialitate zic despre orice pasăre răpitoare că este șorecar – oricum acela zboară și gata (nu ca la o poză tipărită); nu te miră că pădurarii și vânătorii care aduceau la împăiat ceva pasăre răpitoare la Muzeul de Științele Naturii din Sighet, ziceau din start că este uliu, indiferent de formă, dimensiune, culoare – care, din câte pare, “nu are nici un fel de semnificație”.

Parcul Național Y, ca și alte frumoase Parcuri Naționale și Parcuri Naturale de pe la noi – administrate de structurile silvice, are angajat și un biolog al parcului… un fel de a 17-a roată la căruță; pe lângă asta, Parcul are Consiliu Științific, în care sunt oameni cu tot felul de titluri; în mod normal, ar trebui să existe o cunoaștere destul de bună a biodiversității din aceste arii protejate, măcar a speciilor mai reprezentative, mai mari… dacă nu a tuturor moliilor și curculionidelor; plus, în cadrul proiectelor de acest gen, se subcontractează tot felul de studii, cercetări, evaluări de biodiversitate; dacă din toate astea rezultă ceea ce se poate vedea… te poți întreba, la ce grad de aberație a ajuns sistemul?

Îmi zice un coleg că o poza despre căprior, făcută de el, care a ajuns în ceva tipăritură făcută de o Universitate din zona de vest a țării, are sub imagine textul care arată că ar fi vorba de cerb; pare că nu mai contează, că am mai văzut asta în diferite locuri, e tot ceva ierbivor cu coarne. Un ONG cu renume mondial cu ceva simbol care aduce aminte de un mamifer din China, a făcut cândva în urmă cu un deceniu un pliant cu zona Tisei, în ceva proiect internațional; în pliant era o poză cu niște reni în apă – și scria ceva de cerb; de pe net se poate lua orice, în rest e bine.

IMG_0472

Dacă în documente elaborate de Agenția de Protecția Mediului, pe baza cărora au fost incluse anumite arii în Legea 5/2000 se arată că în Maramureș în Pădurea Ronișoara există vulturi, iar în Cheile Tătarului există scorpioni… cred că îți dai seama cam ce distractiv ar putea să fie să analizezi documentația la nivel de țară.

IMG_0475

Un biolog bătrân din Maramureș, în care eu am multă încredere, îmi povestește că a citit o listă cu speciile de pești din Parcul Național Y, în ceva publicație realizată recent sub egida acestei “arii protejate”; din câte zice, pe această listă sunt trecute 28 de specii de pești, inclusiv știucă și mihalț… deși respectivul parc național este în zonă montană, și nu are pe teritoriul lui decât lacuri glaciare și pâraie repezi din zone de munte; în aceste ape ale parcului pot să trăiască probabil 5 (poate 6) specii de pești… iar de aici până la 28… restul este poveste. La o asemenea dezinvoltură și lipsă de contact cu realitatea, se puteau pune pe lista de pești și dipnoii și latimeria, că nu mai era decât un pas; plus pe lista faunei din acest parc din Carpații Orientali pot să mai apară monstrul din Loch Ness, ceva plesiosauri, sirene și inorogi, eventual o godzilla, ori ceva klingonieni care au creat lucrarea.

IMG_0484

Dacă te uiți la pozele și explicațiile de sub ele în ceva carte despre zone umede, cu peste 440 de pagini, apărută în 2009 la Casa Cărții de Știință… deja nu prea mai ai chef să citești textul… deși eventual poate să fie interesant – mai ales că autorii sunt foarte OK, în principiu; dar, modul în care a ajuns să fie finalizată lucrarea înainte de a intra la tipar… arată dezinvoltura prea mare; probabil că totul era sub presiunea căruiva deadline, ceva raportare, ceva lipsă de timp…; ce mai contează că atât broasca săpătoare cât și vidra arată fix la fel; ce mai contează că păsările sunt cu nume haotic amplasate.

IMG_0464

IMG_0469

Mai mult decât greșeli de determinare, există uriașe lipsuri în privința percepției privind diversitatea de specii; nu mă refer la ideile celor care nu sunt implicați în studierea/ cunoașterea biodiversității, ci până și la unele cadre universitare din acest domeniu. Îmi aduc aminte de o lansare de carte, când a venit să țină un discurs un cadru didactic de la Universitatea din Baia Mare; a afirmat că odată cu publicarea unui catalog cu denumiri de specii din Maramureș, “a fost finalizată cercetarea acestui domeniu”…; zicea că “au fost epuizate modalitățile de căutare” și era fericită că “avem acum o listă completă a speciilor”; dacă având un astfel de nivel de înțelegere a domeniului se poate preda la Universitate, ce pretenții mai poți avea de la studenți sau de la cei care au terminat studiile, sub îndrumarea unor asemenea minți luminate? Deloc nu trebuie să te mire că pe afiș “buha mare” este de fapt ciuf de pădure. Știu că nu mai contează, dar așa, ca detaliu. Nu trebuie să te mire că în altă carte cucuveaua are pseudonimul de buhă mare.

IMG_0479

Și eu pot să fiu jalnic, dacă nu am timp să fac anumite lucruri (că prioritățile obligatorii ale momentului pot să fie altele), iar ele trebuie totuși terminate/ predate; dar atunci când ceva trebuie să intre la tipar, am acordat întotdeauna o atenție cât se poate de mare. Te gândești că acele cărți vor fi tipărite în mii și mii de copii, și ele vor circula peste tot, și timp de decenii sau secole poate vor fi citite de diferite persoane… iar dacă tu faci confuzii elementare… este penibil rău de tot; asta merită să eviți, să depui eforturi, chiar dacă investești timp care ar putea să fie bun la altceva. Din câte pare, autorii care au publicat în trecutul comunist, prin anii 1950-1980, investeau mult mai multă energie și capacitate în cărțile pe care le publicau, cel puțin dintre astea științifice de pe la noi nu prea vezi să fie multe făcute “la plezneală”. Greșeli facem cu toții, nici unul nu este perfect; întrebarea este, până unde se poate coborî ștacheta în cazul publicațiilor care “ajung să vadă lumina tiparului”? Probabil că aceste mizerii apar mai ales atunci când omul care este mai retardat din punct de vedere intelectual, nu își cunoaște prea bine limitele; crede că le știe perfect pe toate și nici nu dorește să întrebe, că i se pare penibil să apeleze la alții. Îngâmfarea nemărginită, combinată cu incultură crasă, prostie și indiferență față de calitatea informației care ajunge la tipar face ca rezultatele să fie pe măsură. Este o lipsă de respect față de cititori, față de cei care urmează să citească/ să studieze acele publicații, și față de resursele care au fost investite în ele… fără nici un sens. Nu cred că trebuie menționate nume de persoane, nu asta este intenția, ci de a arăta cam ce fenomene sunt în derulare în privința publicațiilor despre natură… care apar tipărite, apoi circulă în multe copii, și în loc să educe, ele mai mult induc în eroare.

© dr. Peter Lengyel

PS. Pozele sunt din publicații ale căror autori nu cred că ar dori să fie nominalizați aici.

PS2. Se ajunge la așa-ceva în cărți „de specialitate”, tipărite, asumate în serie de „autorul” care are pretenții (își poartă nasul foarte pe sus și prin proiectele derulate mai că nu te bagă în seamă), iar pe copertă sunt înșirate siglele instituțiilor reprezentative care și ele își asumă respectiva publicație…. cărți distribuite în mii de copii… Îți poți imagina cam ce este în tot felul de pliante, broșuri, publicate în tot felul de mici “proiecte de mediu”… derulate de te miri cine, tipărituri care nu au fost verificate măcar de “geniile” care au creat cărțile astea minunate. Îți poți imagina totodată cam ce este în tot felul de „studii de impact”, făcute de firme-târfă, care pentru banii plătiți de investitor… toate au tendința să arate că betonarea, dinamitarea, ridicarea de eoliene sunt chiar benefice pentru Natură. Îți poți imagina cam ce este în privința analizelor populaționale, cantitative, bazate pe presupuse studii din teren… când până și speciile oarecum banal de ușor de determinat sunt confundate în fel și chip până chiar și atunci când publici o carte (sau 12 cărți în proiect). Înțelegerea conexiunilor din interiorul ecosistemelor, aspecte mai subtile, estimarea pericolelor privind populațiile în cauză și previziuni privind trenduri în viitor… hai să fim serioși. Dar pe hârtie totul este perfect: pe bani în cantitate mare sunt create planurile de management… care vor ajunge să fie aprobate de tot felul de proaste angajate în sistem, iar apoi se vor depune în sertare, că implementarea nu prea poate să fie fezabilă… nicicum.

PS3. Fără să vreau, tragicomedia asta îmi aduce aminte de filmul Borat și de poza asta care a circulat pe Facebook: What kind of dog is this?

528596_303017613130726_1099046646_n

Acest articol a fost publicat în Biodiversitate in Romania. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la Determinarea speciilor în publicații tipărite

  1. Grigore Dan via FB zice:

    mai le si mananca banii acelora pregatiti.. care incep sa dispara..si asa avem in final.. inventii pe banda, mediocritate, indiferenta.. practic transformam pana si natura in ceva „virtual”..si odata cu asta ne „subminam singuri existenta”

  2. Cosmin Manci via FB zice:

    Sau nu-i mai platesc dupa ce unii au lucrat. Iar cu partea de cheltuit… aia este usor… foarte usor… nu este nevoie de pregatire

  3. Zoltán Zsolt Mészáros via FB zice:

    “a fost finalizată cercetarea acestui domeniu”!!!! O asemenea teza nu este cunoscuta in stiine, in niciuna! Si nici in filozofie! Este cu atat mai grav cu cat a fost afirmat de catre un universitar intr-un cadru academic! Vai de viitorul stiintei si tehnicii din Romania….

  4. Doru Ruşti via FB zice:

    îmi pare rău, da’ la nivelu’ ăsta tre’ să schimbi titlu’: nu-i vorba de „determinare” ci de … (a)brambureală; în orice grup există (grupe de) specii problematice, chiar și la păsări, arbori sau fluturi (de zi), da’ există erori admisibile/justificabile și altele care arată doar lipsă de profesionalism ca cele din exemplele lui citate; oamenilor ăștia ar trebui să li se arate cartonașu’ roșu, să li se interzică (cel puțin până dovedesc că s-au pus la punct cu respectivele spp.) să-și mai etaleze neștiința; ce-ar zice, de ex., cei care mă cunosc cât de cât, dacă m-aș apuca brusc să-mi dau cu părera în chestii legate de finanțe-bănci, motoare atomice, fizică cuantică sau alte asemenea?…

  5. Turean Daniel via FB zice:

    m am lovit si eu in studentie de multe situatii de genul acesta. cand le atrageam atentia profesilor, unii recunosteau greseala, dar ziceau ca asa ceva nu se face…. la alti probabil ca nu as mai fi terminat facultatea daca ii contraziceam ::)))

  6. Motiu Sorin via FB zice:

    este o situatie tragica

  7. Daniel Opait via FB zice:

    Multe studii de teren se fac la birou sau facand analogii cu alte lucrari sau arii naturale.

  8. Razvan Popescu via FB zice:

    Stai Peter liniștit ! asta nu-i nimic ! toți peștii sunt de pe aici de prin regiune. Dar îți spun eu una tare: știai că în Dobrogea trăiesc …. LEMINGI :))))) Da! Cu ei se hrănesc vulpile dobrogene conform mai multor studii de impact semnate de un AS pe nume T.P.

  9. Razvan Popescu via FB zice:

    Și hai să îți mai zic una tare … știi Lebăda neagră ? … e …. parte din arealul ei natural e … pe lacul Sutghiol :))))

  10. Doru Ruşti via FB zice:

    trist, că după ce n-avem literatură de genu’ ăsta-n RO, acu’ piața se inundă cu tâmpenii de-astea

  11. Doru Ruşti via FB zice:

    În condițiile astea un _Colias palaeno_ în M-ții Buzăului e o nimica toată (fluturele cu pricina, sp.tipică de turbărie, a fost semnalat de pe teritoriul RO o singură dată, de la Rădăuți, înainte de 1900)

  12. Ceea ce semnaleaza colegul Peter este un lucru extrem de grav; l-as putea denumi „manelizarea” stiintei. Sub obladuirea unui minister imbacsit de persoane care au de regula tot atata competenta in probleme de sistematica, taxonomie (ca fara sa identifici corect specii cum sa mai vorbim de habitate sau de ecologie, hai sa fim seriosi) cat au papuasii in exegeza operei Sfantului Augustin, s-au lansat in studii de impact diferiti arhitecti, ingineri, gisisti, fetite si baieti semitrecuti prin facultate sau masterate si care isi inchipuie ca daca pot deosebi barza de vrabie sau bradul de ceapa ciorii se pot denumi experti. Si asa, folosind determinatoare americane (ca de astea au primit la donatii) s-au apucat sa determine….Normal ca apar lemingi in Dobrogea, salai si crapi in Marea Neagra, Parnassius apollo pe langa Craiova, ce atata mirare? Bine ca nu a aparut Nessie sau kongamato, ori nunda…….L-am auzit odata la TV pe faimosul (prin implicarea in generarea a sute de formulare Natura 2000 cu greseli grosiere) Iurie Maxim care batea campii pe tema „ce atatea specii, s-a depasit acest nivel”…..
    Ce sa te mai miri ca la APM-uri se stramba din nas cand le demonstrezi ca ceea ce scrie in formulare e fie incomplet fie gresit; ca nu se poate, ca e „lege”….cum adica, sa NU FIE in teren ceea ce scrie la lege.
    Una peste alta, e roul societatii academice si a institutelor de cercetare sa formeze – cum s-o mai putea – o generatie de tineri specialisti. Potential exista. I-am vazut in ultimii ani la lucru.
    Insa mafia celor care castiga licitatii folosind CV-urile unor pensionari se lasa greu…Cum sa cedeze malaiul firme cu priza la unul ca Ghita sau la unele din fostele ministrese ale mediului cu nume de flori sau metale (grele…)? Pai nu? Sa vina astia tineri si sa arate ca au tocat bani europeni aiurea in tramvai ani de zile? Ce, va credeti prin California sau New South Wales? Suntem in Balcani, treziti-va…..

    • Dan Munteanu zice:

      Subscriu la cele scrise de tine, Peter. Si din pacate exemplele de acest fel sunt ingrijorator de numeroase. Ele aduc prejudicii morale nu numai autorilor respectivi, ci si institutilor sub a caror patronaj si din ale caror fonduri financiare au fost publicate. Plus ca oamenii necunoscatori ai domeniilor noastre iau de bune toate ineptiile acestea, mai ales ca inca persista vechea credinta ca ceea ce este scris/tiparit este sfant.

  13. As dori sa fac doua comentarii. Primul referitor la dificultatea identificarii speciilor – greseli se intampla si confuzii pot aparea, inclusiv in publicare cand se strecoara cu dibacie tot felul de greseli de tehnoredactare si erori tipografice. De aceea exista si erate, ca sa corecteze micile (atentie mici) scapari. Asta nu scuza insa incompetenta si impostura care a cam inceput sa ne sufoce. In al doilea rand cred ca pastrarea anonimatului „iecspertilor” mentionati nu este benefica iar discutia ramane intr-un cadru abstract. Peter poate astfel evita si acuzele de plagiat pentru folosirea imaginilor fara a indica clar sursele. Poate asa reusim sa mai taiam nasul lui Pinocchio, ca prea creste repede pe meleagurile noastre. As sugera ceva de genul http://www.plagiate.ro/.

    • peterlengyel zice:

      Cunoscand personal acesti oameni, ma abtin de la mentionarea numelor lor; poate din respect fata de partea lor care este umana si buna. Acest demers nu este bazat nicidecum pe ceva dorinta „de a ii face de rahat”, de a ii terfeli public. Imi este mila de ei. Si de oricine. De el, de ea, de mine. Doar ca doream sa atrag atentia asupra unui fenomen care devine din ce in ce mai evident, lipsa unui minim bun-simt atunci cand trimiti la tipar cartile acestea. Iar acest trend nu trebuie sa continue. Daca prin aceasta postare pot sa impulsionez autorii, ca la viitoare carti care urmeaza sa intre la tipar sa faca o verificare a corectitudinii textului/ determinarilor cu experti ai domeniilor in cauza… carora sa le si multumeasca public pentru ajutorul acordat… deja ar putea sa fie mult mult mai bine.

  14. peterlengyel zice:

    extrem de buna postare a lui Terry Wheeler

    Terry Wheeler: Me and my shadow: on Impostor Syndrome

    „It’s hard to ignore the negative feelings sometimes, but a concerted effort to focus on one or two things that I’m pretty proud of can help, at least in the short term: looking over a paper or a presentation that I’m pleased with; talking with one of my students who’s doing great work and feeling excited about their progress; reminding myself about good things that have happened to me over the course of my career; talking to somebody who thinks I rock. Sometimes these things don’t help much, but sometimes a little is enough.”

    (…)

    „The most important thing to remember is that you are not alone. I can’t stress that enough. As we go farther in The System, the air gets rarefied. Everybody who got this far got here because they are good. Really good. But yes, a lot of us brought our little shadow of doubt along for the ride. A lot of us wonder how we’ve gotten away with it for so long. But for all its faults, The System is generally pretty good at recognizing good people. If we’ve made it this far, it’s because we deserve to be here. Sure, sometimes we venture into areas that aren’t a good fit for us. A little alarm goes off. That’s maybe just a signal that, for the moment, we’re a better fit in other parts of The System, doing the stuff we already know that we’re good at (but see stuff up above about pushing comfort zones!)

    And I am sure I am NOT the only mid-career professor or research scientist or director or teacher or writer who feels this way. Far from it.”

    http://lymanmuseum.wordpress.com/2014/08/04/glass-half-full-on-imposter-syndrome/

  15. peterlengyel zice:

    Cu ce mijloace moderne au fost monitorizate speciile de interes comunitar din Munţii Rodnei

    „Cu ajutorul dronei s-au putut observa habitatele în care trăieşte broasca cu coadă.”

    http://www.timponline.ro/cu-ce-mijloace-moderne-au-fost-monitorizate-speciile-de-interes-comunitar-din-muntii-rodnei/

    • Venczel Márton via conservarea_biodiversitatii zice:

      Uite la ce sunt bune dronele, și aplicând această metodă adecvată s-a putut ajunge la o descoperire epocală. Până acuma eram convins că broaștele cu coadă (Ascaphus) trăiesc prin America de Nord…

      Marton

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s