Zboruri de Iarnă în Maramureș

“If we wait until we’re ready, we’ll be waiting for the rest of our lives.” – Lemony Snicket, The Ersatz Elevator

Omul are tendința să împingă lucrurile la extrem, să vadă până unde se poate ieși pe margine. La început a fost Ideea. Zboruri razante cu fotografiere de iarnă prin peisajele înghețate ale Maramureșului cred că intră în această categorie, cel puțin dacă le faci așa cum trebuie. Pentru a îți ridica astfel de problematici, este necesar să ai experiența anterioară a zborurilor în condiții mai puțin extreme, vara, toamna, primăvara. Este necesar să cunoști bine locurile, să simți cam cât de razant trebuie să zbori ca să se poată face acele Imagini pe care le ai în vise, în lumina paradisiac-înghețată a Soarelui cu raze sclipitoare pe zăpadă. De fapt, e nevoie să ai acele imagini în suflet, cu mult înainte ca ele să se materializeze prin strădania și eforturile pe care le depui, prin riscurile pe care le accepți pentru a crea Fotografia.

Intenția de a zbura și a face imagini din cer cu Maramureșul alb a existat deja pentru iarna 2013-2014; dar nu a fost să fie; suportul financiar a existat destul de târziu, condițiile meteo erau neadecvate în mare parte din a doua perioadă a iernii, zăpada a fost puțină și ceața multă, și toate acestea erau combinate. Dar, intenția bună se păstrează. Poate că iarna 2014-2015 va permite măcar o reușită pe acest plan. Ce elicopterul ar putea să fie mult mai bine, dar zborurile de acest gen sunt foarte costisitoare sau conjuncturale; din cauza acestor constrângeri, cu avionul este mult mai probabil să ajungi acolo unde dorești la momentul pe care îl consideri favorabil.

Zborul de fotografiere pe timp de iarnă este și mai dificil față de cele de primăvară/ vară/ toamnă; frigul care este o problemă până și în august când zbori cu ușa luată jos pe deasupra Munților Rodnei… pe la 3.000 de metri altitudine… cred că iarna devine și mai pătrunzător. Problemele reprezentate de formarea gheții pe aparatul de zbor, givraj… ai auzit cam ce efecte pot să aibă (cu ocazia avionului prăbușit prin Apuseni). Perioada de lumină de zi este mai scurtă, aterizarea pe zăpadă pe o pistă precum cea de la Oncești este chestionabilă din punctul de vedere al riscurilor asumate, așa că alimentarea avionului se poate face mai fezabil la aeroportul din Baia Mare care are pistele curățate de zăpadă. Cred că este evident că orice planificare ai face, nu se pot calcula cu exactitate condițiile de zbor și de fotografiere, iar deciziile trebuie să le iei în timp-real, să ajustezi prioritățile și abordarea la ceea ce este în derulare în condițiile date. Este de preferat să utilizezi un aparat de zbor cât mai nou și cu performanțe mai serioase, și să eviți zborul cu niște hârburi vechi din care pică niturile, avioane care au fost deja forjate de cine știe câți piloți care au vrut să arate de ce sunt ei în stare. Totodată, este nevoie de un pilot bine experimentat, în care să poți avea încredere, nu ceva novice cu câteva sute de ore de zbor, care în condiții mai dure nu mai știe ce să facă. Așa cum vezi, problemele sunt destul de multe. Iar pentru a reduce cât mai mult riscurile, și a maximiza șansele reușitelor, este necesară o planificare adecvată.

Iarna, aerul este mai transparent pe vreme geroasă, deci vizibilitatea este mult mai bună decât în perioade lipsite de ger; mai concret, pe vreme lipsită de nori și cețuri, cu atmosferă transparentă ca de cristal, și frigul este mult mai mare; a zbura o zi întreagă cu ușa avionului dată jos pe o asemenea temperatură și la curenții de aer care sunt previzibili în zone montane, nu cred că este o idee rezonabilă… ci deja este ceva aberație. Așadar, este nevoie de ceva soluție intermediară, cu ușa care se ridică sau se deschide lateral până faci pozele apoi o închizi la loc; sau cu geamul care poate să fie tras până faci o serie de imagini; desigur, aceste abordări nu permit o fotografiere lejeră, dar nici dacă stai în condiții de temperatură cruntă și curent nu cred că îți mai arde de creativitate fotografică. Desigur, dacă zbori cu un elicopter masiv, cu hublouri care se pot deschide și închide după cum ai dorința, iar viteza de deplasare nu este atât de mare, aceste probleme sunt mai puțin prezente. Oricum, pe timp de vară, toamnă, primăvară, după o zi de fotografiere din zbor de acest gen nu prea mai ai chef să faci ceva similar ziua următoare; cred că senzația este mult mai bine definită după o zi de zbor de fotografiere pe timp de iarnă.

Te poți întreba, la ce trebuie atunci toate astea. Păi, dacă îți imaginezi cam ce splendori se pot crea prin fotografierea Maramureșului din zbor de iarnă, îți dai imediat seama. Subiectele trebuie alese totalmente diferit decât în zborurile lipsite de cuvertura de zăpadă. Dacă ai capacitate intelectuală destul de mare, îți poți imagina cam cum trebuie să arate iarna cursurile de ape meandrate care se deslușesc în detaliile lor pe fondul alb, apoi satele cu căsuțe răsfirate, stâncăriile din care se văd doar versanții abrupți și muchiile tăioase, cascadele înghețate sub forma unor domuri de cristal. Negru pe alb, pe timp de iarnă cred că ar putea să fie excelent fotografiate câteva dintre bisericile de lemn ale Maramureșului, care au devenit monumente istorice. Îți poți imagina cam cum arată centrul Sighetului privit de sus, când totul este acoperit de zăpadă. Se văd doar forme, contururi negricioase pe fond alb-albastru… culorile își pierd drastic din importanță. Dar cu atât mai frumoase pot să fie anumite locuri, abordabile minimalist, mult alb – puțin negru, în esența lor imaculată. La răsărit sau la apus se pot vedea nuanțe roz-orange reflectate pe zăpezi, dar a avea pe la acea oră ceva interesant de fotografiat este cam puțin fezabil… deoarece trebuie să zbori deja prin preajma pistei din zona hangarului. Doar dacă ești cu elicopterul și rămâne prin zonă pentru noapte, atunci se pot spera fotografii cu străzi de iarnă pe înserate, pe când lumina este deja aprinsă…

Dacă există condițiile, se pot face serii de imagini fotografice care să aducă aminte de desenele în tuș de stil oriental; japonez, poate; pe fondul alb-imaculat al zăpezii, garduri și căsuțe negre, câte un copac desfrunzit; pentru astfel de imagini este bine să fie cerul mai acoperit de nori, lumina să fie difuză, iar albul zăpezii să fie mai omogen; tare de tot. Îmi pot imagina.

Bun. Primul pas ar putea să fie crearea unei liste de puncte GPS cu localizarea subiectelor prioritare pentru fotografierea din zborul de iarnă, și transpunerea acestora pe o hartă GIS; de fapt, harta GIS a Maramureșului trebuie să o împarți în careuri, să zicem 8 coli A4, pe care să le poți utiliza bine în timp de zbor, când decizi care este următorul punct din GPS-ul avionului la care trebuie să zboare pilotul. În paralel trebuie să vezi cam cum se poate asigura finanțarea. Dacă crezi că ai o soluție de a contribui la asta cu 50-1.000 de euro, mă poți contacta: lengyelpeter@yahoo.com

© dr. Peter Lengyel

27 decembrie 2014. Zile scurte, cer acoperit de nori de multe ori, zăpadă nu este încă în Maramureș (în afară de zone montane mai înalte). Adică, nici un fel de condiții pentru a face imaginile de iarnă din zbor – la care se poate spera. Din previziunile meteo pare că zilele următoare vor fi cu geruri dure… așa că ajungem la extrema cealaltă. Îți dai seama cam cât de aberante sunt condițiile pentru a face zboruri de fotografiere.

10 ianuarie 2015. Zboruri peste zăpezi. Azi am fost sunat de un coleg, să mă întrebe de un eventual zbor peste o zonă frumoasă unde am mai fotografiat din aer; zice că este zăpadă mare, de peste jumătate de metru și că ar merita să fac o serie de poze… așa cum știu eu să fac. Da. Să vedem. Condițiile. Când deschizi geamul să aerisești locuința și vezi cum rapid iese căldura… când constați cam ce înseamnă să fie iarnă cu ger de crapă pietrele… a zbura peste munți pentru a face poze… sună tare bine. Apoi, o discuție cu un alt coleg, care și el înțelege cam ce este o asemenea aventură. Mă întreabă ce fac dacă trebuie să aterizăm de urgență undeva prin munte… că ei nu pot să scoată nici mașina din curte. Începe să îmi povestească despre situația în care iarna a fost pe o vale din Maramureș, până la o cascadă… și cum a fost să meargă prin zăpada care ajungea până la brâu… și cum te scufundai în ea și cât de repede te epuiza zbaterea asta… și cum au fost incapabili să aprindă un foc la margine de pădure deși aveau la ei tot ce trebuia, și cum în câteva minute simțeai că îngheți dacă te opreai și transpirația de pe tine începea să se congeleze… și cât de ușor te poți face bocnă. Și cum se schimbă vremea pe la munte, acum ninge că nu vezi până la câțiva metri, apoi vine un frig de te ia dracu. Iar dacă te bazezi pe SMURD… nu ești serios, după ce au făcut când a căzut avionul în Apuseni Mountains. Plus, zicea că a văzut azi cod galben de vânt în zona de munte, cu 90-100 km pe oră. O să fie niște poze frumoase, de sus.

18 ianuarie 2015. Am discutat cu pilotul, să vedem cum se poate face… la modul concret. Am agreat că a zbura peste munți, iarna, cu ușa luată jos… este o prea mare aberație… așa că nu vom utiliza stilul consacrat al „avionului roșu cu ușa demontată”. Va trebui să zburăm cu avionul mai mic, unde ușa o putem deschide la viteză de zbor mai redusă… pe la 100-110 km/oră. În acest avion mai mic, locurile fiind unul lângă altul există posibilitatea ca pilotul să țină aparatele de fotografiat până eu deschid sau închid ușa/ trapa din partea mea. Bună glumă o să fie oricum. Cel mai preferabil ar fi să fie zăpezi proaspete, cândva prin februarie, iar apoi niște zile cu temperaturi spre zero sau pozitive… că oricum la o altitudine mai mare ai cu 10-15 grade mai puțin. Până atunci ar trebui rezolvate mai multe aspecte privind proiectarea zborului, inclusiv cele financiare.

Acest articol a fost publicat în Zboruri prin Maramures. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Zboruri de Iarnă în Maramureș

  1. peterlengyel zice:

    Lander to Dubois
    Flight from Lander, Wyoming to Dubois, Wyoming along the Wind River Range, and finishing with a few pictures of the Absaroka Range near Dubois. A lot of beauty in a 30 minute ride.

    Music: Moby, „God Moving Over the Face of the Waters”

  2. peterlengyel zice:

    Video – ghid de supravietuire pentru aterizari fortate:
    http://aviatia.ro/siguranta-zborului/video-ghid-gratuit-de-supravietuire-in-cazul-unei-aterizari-fortate/

    asa cum se zice in video… nu exista zbor de rutina.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s