Izvorașul cu burta galbenă – Bombina variegata

Izvorașul cu burta galbenă (sau buhaiul de baltă cu burta galbenă) – Bombina variegata, are statutul oficial de Specie de Interes Comunitar, stabilit pe baza reglementărilor Uniunii Europene, fiind inclusă pe anexa 2 și anexa 4 a Directivei Habitate. Se fac evaluări ale situației lor, ale răspândirii și ale abundenței, detalii privind trendurile populaționale, se analizează cauzele care produc declinul sau condițiile care ar ajuta persistența lor în peisaje, mai concret în situri Natura 2000 care au fost desemnate și pentru ele.

48

Natura 2000 ocupă la momentul actual circa 25% din suprafața țării; situl Natura 2000 Munții Făgăraș ROSCI0122 are aproape 200.000 de hectare (mai concret 198,618 ha). A îți face o impresie realistă despre procesele biologice/ ecologice aflate în derulare pe un asemenea teritoriu, presupune munca unor echipe destul de mari și diverse în structura lor, compuse din specialiști pe diferite grupe sistematice, astfel încât datele și viziunile lor separate să se combine cumva într-un întreg care să fie ca un tot unitar. Ușor de zis, nu? A avea o viziune biologic-ecologică destul de coerentă despre situația până și a unei specii de amfibian (în cazul de față Bombina variegata), presupune o pregătire în domeniul științelor biologice, asigurarea de resurse de timp/ energie/ bani pentru deplasarea în teren, adoptarea unei metodologii de evaluare, răbdarea de a vedea care este situația lor în teren, analiza datelor și o capacitate intelectuală de a trage niște concluzii pertinente, care pot eventual să fie formulate în așa fel încât ele să fie inteligibile și de către alți oameni. Se fac planuri de management pe baza acestor date; întrebarea este, cine o să le implementeze?

DSC_1123

DSC_1138

DSC_1150

DSC_0223

DSC_1023

DSC_1033

Degeaba există mari corpuri de apă în careva sit Natura 2000, așa cum există mari lacuri de acumulare în Făgăraș (Vidraru, Pecineagu etc), dacă acestea au habitate neprielnice pentru reproducerea multora dintre speciile de amfibieni. Variația foarte mare a nivelului apelor (poate și cu 10 metri), lipsa bălților cu ape mici pe la margini, lipsa microhabitatelor în care ouăle și larvele să se poată dezvolta bine, face ca aceste mari corpuri de apă să nu aibă prea mare semnificație pentru populațiile de anure, iar pentru izvorașul cu burta galbenă, aproape nici un fel de semnificație. DSC_4033

DSC_4039

DSC_4042

DSC_4055

DSC_4123

DSC_0658

DSC_0663

DSC_7759

DSC_7772

Izvorașul cu burta galbenă trăiește în mod natural în băltoace aflate la marginea râurilor și pâraielor; pentru reproducere, specia utilizează bălțile temporare formate în zona inundabilă. În spațiul carpato-danubian este o specie obișnuită a zonelor deluroase și premontan-montane. Se poate constata că efectivele mai consistente sunt localizate în băltoace/ bălți din văile mai largi și mai marginale față de zona montană, înspre peisajele deluroase. Aceste bombine trăiesc în peisaj, indiferent că ele sunt remarcate, sau nu sunt deloc băgate în seamă de oameni. De facto, aproape nimeni nu observă prezența lor, ele sunt un detaliu mult prea nesemnificativ pentru omul care trece prin aceste peisaje. Aceste mici broscuțe ajung la 3,5-5,5 cm; au culoare brun-cafenie pe partea dorsală și deci se integrează cu homocromia lor în peisaj; nu fac “gălăgia” broaștelor verzi de lac cu ale lor coruri răsunătoare ci scot sunete firave care eventual sunt perceptibile în habitatele unde ele sunt în număr mai mare… astfel ele sunt rar remarcate de oamenii care nu au dorința de a le observa.

DSC_8531

DSC_8534

Bălțile temporare sunt… temporare: se află sub influența vremii, a ploilor sau secetei; ele dispar și reapar în aceleași locuri, în adâncituri ale terenului care permit existența lor; pe lângă asta, ele mai sunt și sub influența factorului antropic, a omului care sapă șanțuri la margine de drum, sau excavează prundiș de pe lângă ape, a omului care face un canal de scurgere prin care apa din baltă este scursă și zona desecată, ori astupă și nivelează gropile din drumurile forestiere, sau asfaltează drumul. Așadar, aceste mici broaște protejate de reglementările europene, sunt la cheremul transformărilor din peisaje, atât cele care se derulează în mod natural, cât și cele date de influența antropică de variate tipuri.

52

Dacă vezi partea ventrală cu desenul strident-galben cu cenușiu-negricios constați că este un colorit răspândit la speciile care prezintă toxicitate, care produc în corpul lor substanțe otrăvitoare… și care își pot permite un asemenea colorit; dacă ai pus mâna pe o astfel de broască iar apoi ți-ai atins ochii, atunci nu o uiți; secrețiile din pielea ei, care o apără de dușmani, au caracteristici iritante, înțepătoare, dacă ele ajung în contact cu ochii sau la alte mucoase vascularizate; dacă o astfel de broască este înghițită de o vulpe ne-experimentată, efectul cel mai ușor este o stare de rău, dar nu este exclus ca vulpea să aibă și probleme mult mai mari. A doua oară orice prădător care supraviețuiește unei intoxicații cu otrăvuri tegumentare ale bombinelor, va evita să mai guste o astfel de hrană – iar aici ne referim la exemplarele adulte; mormolocii sunt însă pradă a multor specii, de la gândaci la păsări și șerpi de casă; la fel și exemplarele juvenile, sub 10 mm, nu au glandele toxice încă dezvoltate.

53

Cât timp peisajul Carpaților și al dealurilor învecinate avea păduri compacte și văi cu ape repezi în zonele mai înalte, șansele de existență ale unor populații consistente de bombine erau reduse, specia fiind cantonată doar în puținele habitate favorabile existente în mod natural. Ele puteau persista în băltirile formate în preajma cursurilor de ape, în adâncituri cu apă rămasă după trecerea viiturilor de primăvară; totodată, puteau ocupa nișe cu ape în arii în care se produceau alunecări de teren. Culoarele de dispersie erau evident reprezentate de cursurile râurilor și pâraielor, zone cu bolovănișuri și pietrișuri între care existau în mod natural mici adâncituri cu ape stagnante. Evident că aceste habitate sunt diferite de la un an la altul, dependente de transformările produse de viituri, care depun sau erodează mari cantități de material, ici-colo apărând adâncituri în care se instalează ape stagnante temporare.

49

Se constată că față de peisajul totalmente naturale, ele au fost favorizate de intervențiile umane tradiționale care le-au lărgit habitatul (pășuni secundare cu bălți, drumuri cu băltiri, șanțuri și canale cu ape stătătoare de-a lungul drumurilor); dar, modernizarea cu betoane și oțeluri, cu îndiguiri, microhidrocentrale, desecări de zone umede (imbecil denumite ca fiind “cu exces de umiditate”) și regularizări de albii, diminuează brutal locurile de care ele sunt dependente pentru supraviețuire. Transformarea cursurilor de ape în canale îndiguite, betonarea și fixarea acestora, dispariția bălților de pe lângă drumuri în peisajele civilizate-artificializate, a dus la afectarea populațiilor, mai cu seamă în zonele aflate mai la vest în Europa.

50

În zone montane cum sunt cele din Făgăraș, unde văile sunt strâmte până spre sectorul din aval – la ieșirea din zona montană, specia are condiții de existență în locurile cu influențe antropice care le sunt favorabile, cum sunt drumurile forestiere cu bălțile lor, canalele de la margini de drum, pășuni secundare create prin defrișarea pădurilor șamd. Specia a fost favorizată de intervențiile umane care au schimbat peisajul de pădure compactă în habitate mai deschise, petece de pășuni păstorite cu animale domestice (vite, bivoli etc). O mare favorabilitate este dată de gropile create de bivolii care se bălăcesc în apele de pe pășuni. Cele mai favorabile erau acele habitate tradiționale în care existau mozaicuri create de drumuri de căruțe, pășuni deschise cu petece înmlăștinite șamd. Specia este reprezentată acum și pe văi cu caracter mai montan, mai ales pe drumuri forestiere care au băltoace instalate în urme de TAF-uri sau în zone mai adâncite, precum și în canale de la margini de drum. Extinderea rețelei de drumuri forestiere spre munți, a creat posibilitatea de expansiune a speciei până la altitudinea permisă de toleranța ei biologică față de condițiile climatice. Specia poate ajunge până la altitudini de circa (de văzut datele GPS…….) metri, depinzând desigur și de condițiile microclimatice ale acelor zone. Degeaba există bălți care morfologic par prielnice, limitările impuse de climatul prea rece fac imposibilă persistența micropopulațiilor pe un termen mai semnificativ. Asta nu înseamnă că nu pot să existe colonizări care să reziste câțiva ani în perioade cu condiții climatice mai calde; aceste zone de la margine de areal pot să fie recolonizate repetat… cu noi și noi dispariții ale micilor populații insulare. Micropopulații abundente se instalează și în gropile cu apă create de exploatările de prundiș, unde săpături cu excavatorul sunt făcute în zona inundabilă a pâraielor, în acele locuri unde adâncimea gropii atinge nivelul apelor freatice.

51

54

Dacă analizezi situația în peisajul care cuprinde lacul de acumulare Vidraru și văile care adună apele spre lac, constați că mare parte a efectivelor sunt cantonate în șanțurile de la marginea drumului care înconjoară lacul. Din estimările din teren reiese că zona care are drum asfaltat, pe marginea estică a lacului de baraj, are șanțuri care sunt mult mai rar populate cu bombine față de șanțurile din zona cu drum nemodernizat; pe aceeași unitate de lungime (să zicem 1 km), drumul nemodernizat are bombine cu o abundență mai mare cu două ordine de mărime (deci de sute de ori mai multe). Probabil că aceste șanțuri unde au condiții perfecte sunt cele care alimentează cu indivizi și bălțile temporare formate pe drum; deși ele sunt prezente în bălți temporare de pe drum, circulația destul de consistentă de vehicule nu le oferă prea mari șanse de supraviețuire îndelungată, și nici un fel de șanse pentru reproducere. Bălțile de pe acest drum la vest de lac (cele aflate pe zona utilizată de vehicule), pot reprezenta veritabile capcane pentru bombinele care sunt atrase de apele băltite, dar nu au cum să perceapă și să cuantifice riscurile reprezentate de circulația uneori mai sporadică, alteori mai consistentă de autovehicule ale turiștilor sau oamenilor locului; desigur, aceste vehicule strivesc orice vietate în bălțile pe care inevitabil le traversează. Pe marginea estică a lacului, bălțile populate cu bombine sunt mai distante de drumul asfaltat, la intrările în văile care coboară apele diferitelor bazine împădurite. Pe drumurile forestiere care străbat peisajul, există sectoare unde apar grupat habitate favorabile populate de aceste broaște, și alte lungi segmente de drum în care prezența lor nu a fost detectată.

Bombina variegata zona lacului Vidraru

DSC_8185

DSC_8188

DSC_8192

DSC_8201

DSC_8309

DSC_8312

DSC_8315

DSC_8317

DSC_8341

DSC_8825

Băltiri ce apar în drum prin excavații produse de pâraiele care primăvara au capacitate de a săpa odată cu scurgerea apelor de torenți, creează adâncituri în care vara apa mică este stagnantă, și poate reprezenta câte un microhabitat favorabil bombinelor, în care se pot instala micropopulații care se pot menține cu succes o vreme mai scurtă sau mai îndelungată. De multe ori se constată că un astfel de microhabitat are doar 5-15 exemplare de bombine adulte, și pontele și mormolocii lor. Dacă balta este pe drumul forestier și încep să circule camioane și TAF-uri, este ușor de prevăzut că exemplarele vor ajunge ucise nu în lungă vreme, strivite de roțile care trec prin apă… deoarece pe fundul apei stau exemplarele… care au tendința să se ascundă în noroi sau nămol.

DSC_7659

DSC_7662

DSC_7664

DSC_7676

DSC_7678

În măsura în care un drum forestier nou creat ajunge mai „maturizat”, cu adâncituri în care se formează regulat bălți care să persiste, se poate derula popularea naturală a acestora prin indivizi care ajung să le depisteze. În perioadele în care în valea respectivă se derulează exploatare de pădure mai semnificativă, iar TAF-urile, camioanele sau alte utilaje silvice circulă la mod mai frecvent, se poate ajunge ușor la decimarea și chiar la exterminarea micropopulațiilor instalate în bălți și în preajma acestora. Pot persista doar acele micropopulații care sunt instalate în ape adunate în șanțuri/ canale de la marginea drumului forestier.

DSC_9117

DSC_9126

DSC_9135

DSC_9142

Drumurile forestiere care sunt mai întreținute, pot avea făgașe prin care apa bălților este scursă în jos pe versant; totodată, gropile pot fi umplute cu prundiș/ balast, sau nivelate cu lama buldozerelor, ceea ce înseamnă că habitatele prielnice bombinelor sunt eradicate. Interesant este de observat că odată cu adunarea apelor de ploaie în adâncituri ale drumurilor de pământ, situate în zone unde specia nu a fost observată, bombinele „ies din peisaj”, din habitate terestre învecinate, din crăpături în care stăteau ascunse în perioade mai secetoase, sau dintre pietrele de la margini de pâraie unde există umezeală destulă, dar unde cursul de apă este prea rapid pentru ca ele să poată să stea în șuvoi.

DSC_8360

DSC_8366

DSC_8369

DSC_8371

DSC_8375

DSC_8381

DSC_8395

DSC_8398

DSC_8405

DSC_8420

DSC_8426

DSC_8429

DSC_8432

DSC_8851

DSC_8855

O problemă în evaluarea/ monitorizarea populațiilor/ efectivelor este că reușita depinde foarte mult de vreme, adică de detectabilitatea lor în habitate. În perioade nefavorabile sunt imperceptibile, și asta nu doar în anotimpul rece, ci în perioadele mai secetoase sau în cele cu viituri mai mari. Dacă este o perioadă mai secetoasă și bălțile de pe drumuiri au secat, sau dacă au trecut multe TAF-uri și camioane și totul a devenit “o mare de noroaie”, sau dacă băltoacele au fost scurse prin făgașe pentru a face condiții mai bune de circulație pe drumurile forestiere… ori bălțile/ gropile au fost acoperite cu prundiș… sau dacă este ploaie mai mare și torenții care se formează acoperă mult din habitatele dealtfel prielnice, este destul de dificil spre imposibil ca ele să fie detectate în peisaj. Cea mai bună detectabilitate o au în perioada de primăvară târzie și vara, în perioadele de umiditate medie în peisaj (deci nu după ploi abundente și nu în etape secetoase), când ele stau concentrate în bălțile care le sunt favorabile pentru reproducere, și unde seara se aude corul lor, dacă te interesează.

DSC_8348

DSC_8354

DSC_0212

DSC_7754

DSC_8167

DSC_8174

Odată cu intervențiile masive pentru construcția de microhidrocentrale, cum se vede pe valea Buda spre exemplu, micropopulațiile din respectiva vale sunt puternic afectate.

DSC_9238

DSC_9241

Cel mai mare pericol pentru aceste micropopulații care compun o metapopulație coerentă la nivel de peisaj este transformarea landșaftului tradițional, cel agro-silvo-pastoral, cu pășuni umede cu gropi cu ape în care se bălăcesc bivoli, cu drumuri de pământ cu adâncituri în care apar bălți, cu șanțuri marginale în care stagnează ape… înmlăștiniri locale de variate feluri, într-un peisaj “aranjat, european”, cu drumuri betonate și asfaltate, cu șanțuri de beton perfect curățate, din care apa se scurge imediat, cu cursuri de ape îndiguite și pline de microhidrocentrale, cu drumuri forestiere puternic circulate și din care toate bălțile sunt sistematic scurse sau umplute cu balast.

DSC_9158

DSC_9161

DSC_9169

Cea mai mare distrugere este produsă de transformarea unor “drumuri de țară”, care sunt de facto niște drumuri vechi și puțin amenajate, în drumuri asfaltate cu canale betonate la margini; în zonele deluroase, aceste canale betonate scurg rapid toată apa, astfel încât nu se mai creează microhabitatele care le sunt prielnice, și absolut necesare pentru reproducere. Astfel, deși exemplarele adulte nu sunt neapărat ucise de lucrările de modernizare, dar dispariția definitivă a locurilor de reproducere duce la eradicarea micropopulațiilor de pe acel drum.

DSC_9172

© dr. Peter Lengyel

PS. Îmi propun ca în următoarea săptămână aici să se contureze o prezentare rezonabil de bună a situației speciei, cu niște imagini cu aceste broscuțe și cu habitatele lor, plus o hartă în GIS care să arate distribuția lor pe un anumit teritoriu; am să mai includ și câteva scurte filmulețe despre specie, realizate în această vară în Făgăraș. Cred că o să fie o prezentare interesantă… care trebuia începută de undeva.

Acest articol a fost publicat în Amfibieni. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Izvorașul cu burta galbenă – Bombina variegata

  1. peterlengyel spune:

    TOTB: E nevoie de o „vraja” care sa protejeze broastele din Romania, nu sa le transforme in printi

    http://totb.ro/e-nevoie-de-o-vraja-care-sa-protejeze-broastele-din-romania-nu-sa-le-transforme-in-printi/

  2. peterlengyel spune:

    „An interview with scientist and photographer Robin Moore who went in search of amphibians not seen in decades

    (…)

    What was the saddest moment on an expedition?

    It had to be in Ecuador, when we found a black and yellow harlequin male trying to mate with a dead female splayed in the stream. The futility of it was one of the saddest things I’d ever seen, especially knowing that these two frogs could join the ranks of other species that had gone extinct. We took the male into a lab in Quito for observation. But he died weeks later from a fungus that’s been wiping out populations all over the world.”

    http://www.theguardian.com/rainforest-alliance-partner-zone/2014/nov/24/frogs-lost-and-found

    A new Armageddon for amphibians?

    http://alert-conservation.org/issues-research-highlights/2014/12/2/a-new-armageddon-for-amphibians

  3. dnae spune:

    Dar scuzati-ma ca va intreb dar nu scrie nimic despre ce mananca aceasta specie ca eu asta caut.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s