Zbor prin Cheile Bicazului și peste Lacul Roșu

“Life shrinks or expands in proportion to one’s courage.” Anais Nin

Recent am zburat pentru prima dată în aceste locuri. Să vezi cum te zguduie avionul acesta ultra-ușor când plonjează prin curenții turbionari, prin puternice jeturi de aer descendent sau ascendent prin mișcări locale variate, produse de încălzirea diferită a stâncilor, a pădurii, de diferențele de temperatură dintre adâncimea răcoroasă a cheilor și fețele însorite ale uriașilor bolovani… Dacă ești deja (pre-)obișnuit cu senzația, poți să te concentrezi pe munca pentru care ai venit aici, anume să faci fotografie aeriană cât mai performantă. A fost minunat, deși luminile nu erau cele mai favorabile pentru fotografiere; ar merita mai mult cândva spre dimineață, sau spre seară, înainte de apusul Soarelui. De-abia aștept să zbor din nou prin Cheile Bicazului și peste Lacul Roșu. Cum e sa treci prin turbulențele caracteristice unor astfel de zone? Asa cum scria pe FB geologul Dan Grigore: “aia mă gândeam și eu! cred că.. a doua oară nu se mai încumetă cineva!”. Sigur se simte riscul, dar acesta este compensat de spectaculozitatea peisagistică excepțională. A vedea conformația stâncilor din unghiuri diferite, formele văilor, a admira patternuri ale reliefului… a percepe raportul dintre tipurile de vegetație și conformația zonei… interesant. Plus că se pot face acele imagini unicat care să redea în linii mari ceea ce poate să vadă o acvilă care se rotește deasupra acestor zone.

Poți vedea de aici de sus că în zona Cheilor Bicazului pădurea este destul de bine păstrată, nu vezi exploatări masive, la ras, așa cum apar în alte „arii protejate”. Poți vedea cum progresează colmatarea Lacului Roșu, se vede bine zona de înmlăștinire dinspre extremitatea lui spre Transilvania. Frumos arată trunchiurile de molizi care se păstrează în apă de atât de multă vreme, de la formarea lacului prin alunecarea de teren care a închis valea. Este spectaculos modul în care sunt prezente în peisaj masivele formațiuni stâncoase, cu abrupturi și prăpăstii sălbatice… de fapt ele sunt cele mai emblematice caracteristici ale acestor locuri.

De acum, una dintre preocupările mele o să fie explorarea fotografică din zbor a Carpaților Orientali, iar asta presupune că o să survolez uneori și această minunată zonă a Cheilor Bicazului; vor rezulta imagini din ce în ce mai spectaculoase. Desigur, a face imagine de bună calitate în condiții de zbor, când există atât o anumită viteză de deplasare cu avionul, cât limitările date de traiectoria pe care o parcurgi, faptul că ai de evitat aripa și tijele care o susțin, plus că nu ai cum să pierzi vremea prea mult ci trebuie să acționezi aici și acum… chiar dacă e pâclă, sau orice situație care nu e prea bună… face ca situația să fie destul de specială. Pot să existe desigur comentarii din partea unora care fotografiază doar babe bătrâne… că altfel trebuia încadrat, dar îți dai seama că nu au cum să perceapă cam cum se pune problema la o astfel de fotografiere, când ești acolo în zbor razant…

De pe acum știu pe lângă care stânci va trebui să ne rotim în zbor și știu cum ar trebui să fie lumina pentru ca Imaginea să fie ceea ce trebuie ea să fie. Se pot face aici niște fotografii zguduitor de frumoase, care să îți taie răsuflarea… care să prezinte din unghiuri inedite și în lumini edenice câte ceva din naturalul care mai persistă cumva prin Carpați. Pentru a continua acest demers trebuie să existe și contextul favorabil, inclusiv în privința finanțării acestor acțiuni. Cum se poate asigura fluxul financiar care să asigure continuarea acestor zboruri la un mod consistent, încă este o întrebare deschisă. Este binevenită orice susținere de 50-1.000 de Euro, dacă există pe undeva posibilitatea; cu toate că este evident o pasăre din ce în ce mai rară…

Nemrég repültem először a Békás-szorosban és a Gyilkos-tó környékén. Durván rázkódik a gép mikor turbulenciákba kerül, hol felülről, hol alulról érik erős légáramlatok, löketek; a hőmérséklet-különbség a szoros mélyén levő hűvös völgyek és a fenti napos sziklák, erdők különböző felmelegedése révén képződik. Miután megszokod az érzést, koncentrálhatsz arra, amiért itt vagy, azaz, hogy minél minőségibb légi fotókat készíts. Csodálatos volt, annak ellenére is, hogy a fények nem voltak legideálisabbak a fotózáshoz. Megérne egy próbát reggel, vagy közvetlenül napnyugta előtt is valamikor talán a jövőben. Alig várom, hogy ismét a Békás-szoros és a Gyilkos-tó fölött repülhessek! Hogyan tudod egy ilyen zóna turbulenciáit kezelni? Dan Grigore geológus azt írta a Facebook-on, hogy szerinte másodszor senki nem merné bevállalni. Természetesen érezhető a kockázat, azonban a táj hihetetlen festőisége mindenért kárpótol. Különböző szögekből látni a sziklák alakzatait, a völgyek formáit, megcsodálni a domborzat mintázatát, észlelni a növényvilág és a hely konformációja közötti összefüggéseket, mind-mind érdekes. Nagyjából olyan rálátásod lehet a környékre, mint egy sasnak, amely a táj fölött köröz.

Fentről jól látszik, hogy a Békás-szoros körüli erdők szépen megmaradtak, nincsenek nagy méretű kivágások, mint ahogyan más „védett területeken” tapasztalható. Jól látható a Gyilkos-tó feltöltődése is: Erdély-felőli részén egyre iszaposabb. Szépek a lucfenyő-törzsek, amelyek azóta állnak a vízben, mióta egy földcsuszamlás elzárta a patakot, és létrejött a tó. Látványosan váltakoznak a sziklák, a meredek lejtők, és a vad szakadékok. Ezek a hely legjellegzetesebb karakterjegyei.

Mostantól az egyik fő célom az lesz, hogy a Keleti-Kárpátokat légi fotók segítségével mutassam be, és szeretnék néha a Békás-szoros csodás tája fölé jutni, így egyre látványosabb képeket készíteni. Persze nem könnyű minőségi felvételt készíteni a repülés sebességéből, a használható látószögből, amit a szárny és tartószerkezete korlátoz, úgy, hogy nem vesztegetheted az időt – akkor is, ha fátyolköd borítja a tájat, vagy egyéb zavaró tényezők jelentkeznek. Olyanok, akik csak öreg néniket szoktak fotózni, mondhatnák persze hogy másként kellett volna csinálni, de nehéz elképzelni, ennek a fotózásnak a körülményeit, ha sosem próbálod ki.

Tudom, melyik sziklák körül kell körözni, milyennek kell lennie a fénynek ahhoz, hogy megfelelő képeket készítsek. Lehetséges lenne itt annyira elképesztő felvételeket készíteni, hogy elakadjon az emberek lélegzete: merőben szokatlan szögekből, és édeni fényekkel (mert ebből az édeni állapotból a Keleti-kárpátokban még valamennyi megmaradt).

A természeti szépség mellett a magasból könnyebben észrevehetőek az emberi agresszió nyomai is. A szoros moldvai felén nagy kőbányák láthatóak, ahol gyakran dinamittal robbantják a sziklákat, és hegyeket zúznak porrá. Ha pedig lefelé repülsz a völgybe, a Békás-gát felé, láthatod az ipari létesítményeket, ahol cementet gyártanak. Az egyik itteni gyár évi 16 millió tonna cementet termel (és ugyanennyivel csökken a hegyek mérete, amelyekből a kitermelés folyik). Még lejjebb láthatóak a kommunizmus idejéből származó relikviák: épületek, amelyekben rég megszűnt a munka, ahogy magukra hagyva állnak, várva, hogy a természet újra átvegye a hatalmat felettük, és újra zöld színnel töltse be a tájat. Szép, ugye?

:::::::::

………….

/////////////

………
//////////

………
……….

Pe lângă frumusețea naturalului, din zbor se poate observa mult prea bine și agresiunea umană de variate feluri. Vezi pe la extremitatea dinspre Moldova ale Cheilor, mari cariere de piatră în care se dinamitează muntele; și vezi cum cu încetul se concasează uriașe cantități de rocă… iar dacă zbori în jos pe vale, în direcția barajului de la Bicaz, poți vedea structurile industriale în care se produce ciment… Una dintre fabricile de aici produce anual 1,6 milioane de tone de ciment (și tot cu atât se diminuează dimensiunile munților pe care îi exploatează). Poți vedea mai jos și relicve din vremea comunistă, zone industriale decăzute, cu ale lor betoane care așteaptă să se degradeze cu trecerea timpului, și natura să acopere cu verdeață ceea ce era cândva forfota unei uzine. Frumos, nu?

© dr. Peter Lengyel

PS. Pentru detalii „de la sol” din zona Cheilor Bicazului, cu 130 de imagini și o descriere, se poate vedea postarea Parcul Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş

Parcul Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş

to share or not to share?