Zbor cu Soare și Vânt peste Crestele Carpaților

În căldările glaciare de prin Carpați, prin chei, sau în zboruri razante la nivelul peisajului, nu „te poți băga” cu un uriaș Boeing, ci ai nevoie de un avion adecvat, mic, în care să poți sta tu și pilotul, un fel de echipament de zbor cu care poți ajunge în locurile care contează, la momentele care sunt cele favorabile. Trebuie să fie un avion care zboară destul de lent, încât să poți face fotografiere. Trebuie să poți să îi dai jos ușa, încât să ai vizibilitate, o mai mare libertate de fotografiere, iar sticla sau plexi-ul să nu îți reducă dramatic din calitatea imaginilor. Ar putea să fie excelent să existe un câmp vizual mai larg, așa cum ai din elicopter… dar care este avionul acela? Avionul cu care prefer să zbor are 100 de cai-putere, produși de un motor Rotax 912; este un motor utilizat în mod uzual la avioane ultra-ușoare. Avionul acesta se deplasează cu 140km/h, dar când ne ajuta vântul ne deplasam cu peste 170 km/h față de teren; ne împingea vântul cu forța lui teribilă.

Zonele montane au curenți puternici, asta nu e greu de remarcat pentru cei care au făcut niște plimbări prin munți. Dar dacă zbori prin aceste zone, atunci îți dai seama cu adevărat de amploarea și „drasticitatea” fenomenului. În mod normal, la trecerea peste munți trebuie să zbori cam cu 500-600 m deasupra nivelului altitudinal la care se ridică cele mai înalte vârfuri și creste…. numai că de acolo nu mai faci nici un fel de fotografiere de performanță. Zborul în zone montane oricum implică riscuri speciale, care devin și mai aparte în condiții de vânt puternic. Iar vânt există aproape permanent. De aceea am și auzit de la mai mulți piloți că nu prea le place să intre în acest tip de zone, și mai ales nu le place să reducă altitudinea încât dacă apare un curent descendent… opțiuni să nu prea existe, decât prăbușirea. Desigur, se poate încerca să zbori către vale, dar când ești razant peste stânci și molizi… nu e așa o joacă.

DSC_7200

DSC_7206

DSC_7208

DSC_7224

DSC_7227

DSC_7232

DSC_7187

DSC_7194

DSC_7236

Azi a fost soare și vânt iar noi zburam prea aproape de vârfurile de molizi și simțeau pe bune puterea Naturii. Am încercat să trecem din Bucovina în Maramureș, undeva printre Munții Maramureșului și Munții Rodnei. Încercam să urcăm să avem altitudinea care permite trecerea peste munți. La o înălțime cât de cât mare eram chiar staționari, zburam cu avionul la punct fix cu motorul turat la maxim, ceea ce greu îți puteai imagina că poate să se întâmple. Era evident o situație proastă, dar lucrurile aveau să se înrăutățească în scurtă vreme. Degeaba era încercarea de a urca și a înainta, noi coboram fără să avem forța să ne opunem curentului care ne împingea către copaci. Era liniște, nici eu nici pilotul nu făceam nici un fel de comentarii, cu toate că era clar ce fenomen se petrece. Motorul avionului era turat la maxim, dacă era forțat mai mult, riscul era să explodeze. Și totuși, nu înaintam deloc, și nu ne ridicam ci din contră, coboram, ne apropiam vertiginos de vârfurile molizilor care acopereau tot peisajul ca o uriașă mare întunecată, în care poți să dispari. De dincolo de culme venea un jet care aici se transforma în curentul descendent de aer de o putere fantastică ce ne împingea în jos. Era un vânt atât de agresiv încât îți dădeai seama că acest avion este totalmente la cheremul situației. Doar încă un vârtej, încă o turbulență și eram doborâți. De fapt, nu era deranjantă apropierea de molizi… că dacă aveai controlul aparatului puteai să și atingi vârfurile lor… Îngrijorător era să vezi că nu ai controlul altitudinii, vitezei… și până la urmă nici a direcției de deplasare. Și că acești curenți te pot trânti de substrat, fără să le pese. Cea mai mare reușită putea să fie să scăpăm cumva din zona asta. În scurt timp a devenit evident că întoarcerea este singura opțiune pe care o mai avem. Ce rapid se pot schimba planurile și prioritățile noastre!

DSC_7119

DSC_7122

DSC_7126

DSC_7128

DSC_7133

DSC_7135

DSC_7141

DSC_7148

DSC_7150

DSC_7152

DSC_7155

DSC_7156

DSC_7173

Nu erau niște curenți descendenți de aceștia obișnuiți, care se formează local, produși de încălzirea diferită a substratului… cei care sunt asociați curenților ascendenți din vecinătate… Fenomenul de azi era totalmente diferit, era un fel de prezență masivă la nivelul atmosferei: vântul care era în fața unui front atmosferic, trecea peste niște culmi montane cu mare viteză, iar pe panta de dincolo avea o traiectorie descendentă de o putere aproape inimaginabilă. Acest jet de aer împingea suprafața mare a aripilor de avion în jos, către copaci. Dacă pica avionul undeva pe acolo prin imensitatea pădurilor de molid din nordul Carpaților Orientali, nu erau prea mari șanse să fie găsit prea repede. Este destul de probabil că o astfel de cădere cu avionul între molizi să fie compatibilă cu supraviețuirea, deoarece nu aveam viteză, ci din contră, eram aproape staționari doar că ne lăsam peste arbori. Depindea și cum urma să se producă fenomenul la momentul contactului cu copacii, cât atenuau crengile din viteza de coborâre și în ce unghi era căderea.

Dacă percepi cam ce forță are Natura în manifestările ei obișnuite… este destul de… incredibil. Acum nu era nici furtună, nici uragan, era doar vânt puternic în fața unui front atmosferic. Și este oarecum normal să îți dai seama că are zone unde curentul este descendent, după ce trece de o culme montană. Doar că nu trebuie să zbori pe acolo. De fapt, noi am întâlnit acest curent de aer, cam la 20 km de norii care mai apoi începeau să se vadă. La început nu părea ceva prea semnificativ, dar odată ce înaintam către munte, era din ce în ce mai evident că aici o să fie probleme. De fapt, atunci când constatai forța fenomenului atmosferic în cauză, deja aveai probleme în privința siguranței zborului, deoarece turbulențele erau violente, imprevizibile și cel mai rău era că toată masa de aer avea un caracter puternic descendent, mult mai puternic decât ceva la care avionul acesta să poată face față. Era mare nevoie de capacitatea decizională a pilotului; un asemenea fenomen cred că poate duce repede la pământ un avion pilotat de un om mai puțin experimentat.

Doar privești și analizezi rațional fenomenul și poți să estimezi care sunt riscurile, ce probabilitate are manifestarea imediată a unei coliziuni cu pădurea… Nu este greu de calculat pentru un encefal atât de dezvoltat cum este cel al omului. Vezi traiectoria de până acum, vezi că suntem la capacitate maximă și totuși în coborâre rapidă (cum zicea pilotul ceva despre molizii care devin repede înfricoșător de mari)… și extrapolezi. Încă nu este iminent că ne izbim, dar dacă norocul, hazardul nu ajută cumva, dacă niște capricii ale turbulențelor, puterii curenților, și intuiției pilotului nu ne oferă o breșă de scăpare… nu mult ne trebuie. De fapt, suntem “la cheremul elementelor”. Aceste stihii ale naturii culmea că se pot dezlănțui cu o agresivitate uluitoare, de la un moment la altul.

La un moment dat erau niște scurte conversații despre posibilitatea de a ateriza la careva stână, pe mici pășuni care întrerupeau imensitatea de păduri de molid din nordul Orientalilor. Dar ce rezolva asta? Și ce riscuri implica. Hai să zicem că aparatul de zbor era pus la sol în oarecare siguranță. Este echipat pentru zboruri sălbatice… dar și aici este o limită. Deja și aterizarea putea să fie o reușită mare în condițiile date, dar cum mai plecam noi de acolo? Cum se mai putea realiza ceva decolare dacă aveai condiții rezonabile de zbor… și cum se mai ridica avionul la altitudine, când te împinge în jos curentul acela? Ce era de făcut dacă erau condiții de zbor doar peste 3 sau 5 zile?

Cel mai ciudat a fost că era atât de frumoasă lumina, era soare. Dar rațional, percepeai ce se întâmplă. Poți să te prăbușești cu avionul în munți. În urmă cu 2 ore priveai pe aerodrom cât de frumos răsare roșiatic, Soarele, apoi am decolat și era calmă atmosfera și nici nu era rece… iar acum ai altă preocupare. Parcă niciodată nu îți doreai mai mult să se ridice cât mai sus imbecilitatea de aparat de zbor de care depinde acum existența ta. Când am reușit cumva să ieșim din zona aceea de capcană, în care puternicul curent descendent ne împingea vehement către prăbușire, deja senzația era de eliberare. Vântul puternic ne împingea din spate, dar nu mai era descendent, ci orizontal, și zburam cu motorul la turație minimă, și până și așa ne deplasam cu o viteză prea mare. Când vedeai că nu mai este pădure pe sub tine, că măcar se poate încerca o aterizare… deja era fantastic de bine. A revedea aerodromul, ultimele riscuri la aterizare cu vânt din laterală era deja doar amuzament. Și, la final, poți zice că am avut noroc, că am reușit să scăpăm.

Ceva vânt de acesta te poziționează bine în cadrul fenomenelor naturale. Îți arată cam ce ești. Ar trebui scris ceva despre ideile Stalinist-Capitaliste ale mijlocului de secol 20, în care omul avea impresia nefondată că învinge Natura… Este nevoie de un cutremur cu un tsunami, de niște ebola, de ceva vânt peste o culme… ca să îți dai seama cam ce ești în toată schema asta. Ceva vietate în bătaia vântului. A învinge Natura, a înfrânge Natura… este imposibil… cât timp Natura este soarele, sunt galaxiile milioane, asteroizii, și Viața ca fenomen evolutiv care va persista probabil mult dincolo de om.

_DSC2088

Iar aici niște imagini făcute ziua anterioară, când am încercat de 3 ori să plecăm peste Carpați… dar ceața nu ne permitea un zbor în siguranță rezonabilă… iar când vremea a devenit OK, deja nu mai aveam timp de a zbura în lumină… până în Maramureș…

_DSC2091

_DSC2115

_DSC2118

_DSC2154

_DSC2174

© dr. Peter Lengyel

PS. Poate mâine voi mai completa acest text cu câteva considerații. Dacă zburai cu careva pămpălău, ceva pilot șmecheraș care nu a trecut prin furtunile vieții, aveai șanse mari ca acum să ai trupul atârnat pe careva molid falnic. Dar, aceste fenomene atmosferice pot să fie și de o agresivitate nebănuită, în care o reacție prea întârziată, o decizie incorectă face diferența dintre un eveniment interesant pe care să îl postezi pe blog și finalul de existență biologică a individului în cauză. Amuzant este să te gândești cam ce trafic avea acest blog la ora actuală… dacă acel curent de aer era puțin mai puternic. Și cum se discuta la știri despre cele întâmplate. Sau dacă pilotul, comandor în rezervă, cu 2700 (??) ore de zbor pe avioane de vânătoare MIG (la care se adaugă orele de zbor când era instructor pentru piloții de avioane de vânătoare)… și cu încă 1600 (??) ore de zbor pe avioane ultraușoare, nu avea abilitatea și stăpânirea de sine care au făcut posibilă ieșirea cu bine din această situație imprevizibilă și cu potențial efect letal.

Pilotul îmi zice: “Rezistența la fiori, văd că nu avem probleme!… Dar se percepe neputința împotriva Naturii, a curenților de aer peste munți. Te pune pe gânduri un asemenea experiment, că nu e ca un zbor obișnuit. Rafalele puternice… urcușuri și coborâșuri… curentul descendent care te împinge spre pădure. Motorul nu îl poți ține mult timp la maximal; cu 5.800 de turații poți merge 40 de secunde, dar apoi trebuie să reduci spre 5.000 care este pentru deplasarea de croazieră. Temperatura uleiului în mod normal este de 90-110 grade C și nu poate crește la peste 130 grade iar noi am ajuns la 128 de grade… Trebuie luate măsuri înainte de a se întâmpla… înainte să fie prea târziu. Oricum, riscurile există, dar măcar să nu le cauți cu lumânarea. A analiza bine ce ai de câștigat și ce ai de pierdut. A include în ecuația asta capacitatea de a te întoarce… ca prioritate, că în aviație nu trebuie să ratezi, cât timp te joci cu Viața.”

La Club zicea un coleg că atunci când a auzit de accidentul aviatic din Maramureș (din urmă cu câteva luni), în care era implicat și cineva din Sighet… și în care un instructor de zbor din Satu Mare și-a pierdut viața, instantaneu a ajuns să se gândească la mine. Cred că este clar că riscurile zborurilor de acest gen există… și sunt inevitabile. Asumarea lor la modul conștient, gen: ceva pentru ceva… este un fel de pact fără de care nu ai cum să creezi acele imagini care ar putea să conteze. Fără zboruri, nu ai cum să îți faci o impresie realistă despre unele fenomene ecologice care pot să te intereseze. Asumarea de riscuri la modul conștient presupune o anumită maturitate intelectuală și sentimentală, în care să poți zice: da, înțeleg și îmi asum acest context, indiferent de consecințe.

Și, totuși, ce atrage către aceste zboruri sălbatice? Spre exemplu, cu o zi înainte, a fost posibil să decolăm prin ceață (după 3 încercări nereușite… când condițiile erau mai mult decât imposibile), și să avem parte de survol peste Ceahlău, Cheile Bicazului, Lacul Roșu, Lacul Bicaz, Călimani, Defileul Mureșului, lacul Colibița șamd. A rezultat o imagine dumnezeiască asupra acestor zone, fotografii unice care pot să redea măcar câteva procente din cele ce ai simțit prin clipele de fantezie care au devenit cumva realitate. Dacă mă uit saltatoriu, la câteva dintre ele, am tendința să îmi zic: incredibil. Cu toate că am văzut câteva fotografii bune la viața mea. E ceva înălțător și doborâtor la stilul acesta de fotografiere.

Săptămâna viitoare luni-marți-miercuri-joi (3-6 noiembrie 2014) se previzionează că o să fie senin în Carpații Orientali și vânt de 9-12 km/h… O să fie bine pentru 2 zile de zbor? Ar trebui câte două zboruri pe zi, de câte 3,5 ore fiecare, unul dimineața, altul seara, când luminile sunt cele mai bune. Prima decolare pe la 8 și ceva, la răsăritul soarelui, cu aterizare la 11.30 la careva aerodrom unde se poate alimenta avionul (și descărca imaginile de pe carduri)… pauză până la 14.30 apoi decolare, cu aterizare la 18 (apusul este pe la 18 și câteva minute).

Acest articol a fost publicat în Zboruri prin Carpatii Orientali. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Zbor cu Soare și Vânt peste Crestele Carpaților

  1. peterlengyel spune:

    „Ha minden nap félni kell, mondd, minek is élünk?
    Te sápadt ördög, mi senkitől sem félünk.”

    :::::::::::::::
    Edda Művek – Szélvihar (1991)

    Szép vagy gépkedvesem, átölel a lábam,
    Elnyújtott élvezet, rég csak rád vártam,
    Csillogó szállodák, szépen vetett ágyak,
    A szél süvít mellettünk, ránk hiába várnak.

    Ragyog a nap, forró tüze kábít,
    Nem érdekel, hogy jobb, aki nem fázik,
    Ne fogjon körbe semmi, ami megvéd,
    Testemet a vad szél csak hadd tépje szét!

    Ref.:
    Szélvihar, ami támad utánunk,
    Szélvihar, mi motorra vágyunk,
    Szélvihar, már nem kell bocsánat,
    Szélvihar, engem és téged csak holnapra vártak.

    Nehéz a csizmám, könnyen félrelépek,
    A kezed vedd el, mert még rád lépek,
    Benzinszagú felhőt hoz felém a szél,
    Felforr a vérem, indulnék, mehetnék.

    A mi csapatunk megy, a motorunk lángol,
    Aki velünk tart, ma ezer fokon táncol,
    Ha minden nap félni kell, mondd, minek is élünk?
    Te sápadt ördög, mi senkitől sem félünk.

  2. Zsigmond Attila via FB spune:

    Igazi kalandi elmeny, amikben te nem szukolkodsz, masok meg almukban sem jartak ahol te a valosagban…….javasollak a Kornyezetvedelmi miniszterbe csak hala istennek te tudod, hogy mi van ott es nem maszol bele !!! Koszi ebbol meg nem kerek …….

  3. peterlengyel spune:

    Paul Bowen and The Timeless Flying Image

    „If someone is looking for a stable, non-stressful, boring profession, then being an entrepreneur in any field is not for you,” Bowen concluded. „There are many ways to combine interests and passions into your profession, and I would challenge people to go after directing their passions into a career.

    „I am a believer that if you put effort and energy into something you have a passion for, chances are you’re going to succeed.”

    http://www.flyingmag.com/careers/paul-bowen-and-timeless-flying-image

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s