Cu elicopterul prin Maramureș

“The main thing is to be satisfied with your work yourself. It’s useless to have an audience happy if you are not happy.” – legendary composer Aaron Copland on the conditions of creativity, the interplay of emotion and intellect, and the trap of public opinion. http://www.brainpickings.org/2014/09/09/aaron-copland-creative-experience/

Seara a fost o degustare de vinuri, cu prezentare de circa 2 ore despre detalii cu struguri, arome, climat, ani buni și procese de creare a vinurilor ca artă… ne-am simțit excelent cu colegii de la Club la restaurantul hotelului pe care un coleg/ prieten îl are în proprietate. Ziua care urma exista posibilitatea unei ture prin ceva pădure seculară din Maramureș, împreună cu niște colegi și prieteni din sectorul neguvernamental și al cercetării silvice… sau exista vag și varianta zborului. Tu ce ai alege? Suprapunerile opțiunilor potențiale… Îmi aduce aminte că și în urmă cu un an (17 octombrie 2013) am ales să zbor peste Maramureș în lumini splendide de toamnă în loc să particip la întâlnirea Clubului de la Roma la Banca Națională – București (ARCoR, în care sunt membru), Conferința Aniversară 20 de ani ARCoR „Europa, încotro?” în care a fost prezent vicontele Etienne Davignon, Președintele Grupului Bilderberg. Rar ai ocazia să poți purta discuții cu o astfel de persoană, sau niciodată. Dar și să zbori și să fotografiezi prin toamna maramureșeană târzie este o senzație extremă: dacă pierdeam acele lumini și culori… era păcat. Cândva trebuia să plec în China dar erau prea multe activități în ceva proiecte derulate prin Maramureș; în acest stil au fost lăsate să se piardă și niște călătorii prin Egipt, Israel, Brazilia, Kenya… Ceva regrete ai când vezi aceste suprapuneri, dar nu le putem avea pe toate; decât pe unele.

DSC_3134

DSC_3137

DSC_3142
contact@hotelgradinamorii.ro
http://www.hotelgradinamorii.ro

DSC_3155

DSC_3174

DSC_3182

_DSC1934

_DSC1944

_DSC1959

_DSC1964

_DSC1969

_DSC1974

DSC_1220

Când simți ce putere are dihania, să ne ridice în aer câteva tone de oameni și echipamente și să ne poarte lin peste peisaje, peste ape și peste dealuri, să zboare la punct fix ca o uriașă libelulă metalică… e ceva splendoare în tehnologia asta.

DSC_1329

DSC_1338

DSC_1343

DSC_1348

 

DSC_1353

DSC_1839

DSC_1852

_DSC1979

_DSC1984

DSC_1859

_DSC1996

_DSC1997

_DSC1989

_DSC1990

_DSC1999

_DSC2000

DSC_1862

Dacă zbori de câteva ori peste Sighet, epuizezi destul de rapid obiectivele care ar merita fotografiate; destul de repede devine redundant ceea ce faci, dar poate că niște noi unghiuri, niște lumini mai bune, pot aduce ceva nou, ceva mai special. Bine, îmi pot eu imagina și zboruri mai extravagante, în condiții de lumină pe care eu să le definesc, să staționăm în puncte pe care eu să le hotărăsc și să îi comunic pilotului… și altfel ar arăta lucrurile, dar pentru asta mai trebuie să existe câteva aspecte care așteaptă rezolvare. Dacă te joci cu imaginile, poți transforma parțial în alb-negru imaginile, în sensul să diminuezi la zero toate canalele de culoare în afara celui galben și verde; poți astfel scoate în evidență vegetația care mai persistă încă în orașul acesta care este brutal aflat sub asediul drujbașilor care nu suportă culoarea verde și nici aerul prea proaspăt, care taie orice copac mai monumental și plantează în loc o Tufă de Veneția.

DSC_1864

DSC_1867

_DSC2009

_DSC2015

DSC_1967

DSC_1972

DSC_1985

DSC_1872

DSC_1881

DSC_1882

DSC_1890

DSC_1912

DSC_1925

DSC_1940

DSC_1941

DSC_1987

DSC_1945

DSC_1946

DSC_1951

DSC_1955

DSC_1957

DSC_1961

DSC_2014

DSC_1322

DSC_1354

DSC_2048

DSC_2049

DSC_2054

DSC_2057

DSC_2060

DSC_2062

DSC_2065

DSC_2067

DSC_2069

DSC_2070

>>>>>>>>>>>>>>>>

DSC_2379

Peisaj al Depresiunii Maramureș, pe la mijlocul cursului Izei

DSC_2394

DSC_2399

_DSC0630

Mara, afluent al Izei

_DSC0633

_DSC0649

_DSC0651

_DSC0669

_DSC0673

_DSC0618

Pod la Vad peste Iza

DSC_3123

Iza între Vad și Sighet

DSC_3125

DSC_1358

DSC_1367

DSC_1374

Ultimul cot al Izei înainte de confluența cu Tisa

DSC_1794

Confluența Iza-Tisa

DSC_1795

DSC_1438

DSC_1260

DSC_1276

DSC_1289

::::::::::::

DSC_1459

Din zbor, frumoase și tradiționalele biserici de lemn din Maramureș în majoritatea cazurilor sunt atât de puțin semnificative în peisaj încât greu le poți detecta; nu par prea semețe, ci niște construcții integrate în peisaj; în satele care au rămas mai tradiționale, ele se ridică în zona centrală a localității, dar destul de greu se pot face niște imagini care să prezinte ceva spectaculozitate. Mai ușor poți să detectezi în peisaj “mănăstirile” noi, cele recent ridicate ca să impresioneze țăranii, acum în secol 21; aceste construcții năzuiesc în sus – dar se termină la înălțimea care nu a putut să fie depășită de acele bucăți de lemne puse una peste alta. Preocupările care le-au dat naștere îmbină la perfecție tradiția prelucrării lemnului cu afaceri bisericești hrăpărețe, care se derulează atunci când alții fac experimente cu hadroni, quarci și studiază quasari, utilizează stația spațială internațională și vor să trimită oameni pe Marte. Probabil că simți o rămânere în urmă, un decalaj de câteva sute de ani. Ce este mai dramatic în legătură cu mania concursului de a ridica biserici de lemn cât mai înalte acum în secolul 21, este că pentru a avea atât de mult lemn de stejar de calitate perfectă, sunt tăiați foarte mulți arbori din care se face câte o bârnă; o astfel de construcție de lemn înseamnă moartea unei întregi păduri, cel puțin a exemplarelor de stejar atât de masive încât să poată să fie utilizate; cât timp pădurile de stejar/ gorun erau bine răspândite în peisaj, construirea unor biserici de lemn destul de mici nu a reprezentat o agresiune de mediu de ordin de mărime mai semnificativ, dar acum, când pădurile mai semnificative de stejar/ gorun ale Maramureșului au câteva zeci de hectare, ridicarea unei noi “mănăstiri” este echivalentă cu o crimă ecologică ce nu poate să fie vreodată remediată. Când privești construcția aceea de bârne, trebuie să simți și miile de cioate ale arborilor care au fost tăiați… ultimele petece de ecosisteme naturale ale stejăretelor/ gorunetelor care nu au reușit să mai trăiască. Îți dai seama cam câte vietăți depindeau de arborii aceia… dar cine era să le bage în seamă?

DSC_1468

DSC_1483

DSC_1488

DSC_1508

Cimitirul Vesel este un obiectiv turistic vizitat de un mare număr de oameni, atât de pe la noi cât și din alte zone; a fost puternic promovat decenii la rând, ca fiind ceva extraordinar; în esență nu are nimic de a face cu tradiția, este din acest punct de vedere oarecum un fel de kitsch colorat. Mase de turiști care vin cu autocare și vor să vadă Maramureș-în-10-opriri, nu e cazul să ajungă să viziteze măcar cimitirul de la Breb, care păstrează ceva din arhaicul Maramureș, și are ciudate similarități celtice.

DSC_1513

DSC_1518

DSC_1553

DSC_1605

DSC_1643

DSC_1627

DSC_1823

Sectorul Tisei care apare în imagini, cuprins între Sighet și Săpânța are o frumusețe evidentă; am încercat să fotografiez acele peisaje care sunt mai sălbatice și mai spectaculoase prin romantismul lor; există și zone unde lanurile de porumb ajung până la marginea apei, unde toată pădurea de luncă a fost distrusă de hrăpăreția umană, dar totuși se mai păstrează și arii unde naturalețea persistă cât poate. Ce bine era dacă aceste imagini puteau să fie realizate în perioada când aveam cercetări de biodiversitate acvatică în ceva proiect transfrontalier România-Ucraina, din care a rezultat și cartea Maramureșul Acvatic… Dacă aveam pe atunci imagini făcute din zbor, se putea face din acea publicație ceva care să ilustreze și mai bine realitatea apelor maramureșene.

DSC_1829

DSC_1830

DSC_1834

DSC_1690

DSC_1697

DSC_1702

DSC_1707

DSC_1714

DSC_1721

DSC_1722

DSC_1723

DSC_1724

DSC_1726

DSC_1752

DSC_1762

DSC_1765

DSC_1769

DSC_1774

DSC_1777

DSC_1779

DSC_1785

DSC_1797

DSC_1801

DSC_1805

DSC_1807

DSC_1814

DSC_1819

:::::::::::

DSC_1294

DSC_1299

DSC_1304

DSC_1309

DSC_1314

DSC_1317

DSC_1319

DSC_1238

DSC_1383

DSC_1388

DSC_1427

DSC_1448

DSC_1397

DSC_1398

DSC_1399

DSC_1413

DSC_1423

DSC_1654

DSC_1664

DSC_1674

DSC_1677

DSC_1678

DSC_1679

DSC_1684

DSC_1687

:::

_DSC0716

Bivol

_DSC0724

_DSC1539

Oi… oi… oi

_DSC1543

_DSC0774
:::::::

_DSC1396

_DSC1607

_DSC1614

_DSC1619

_DSC1624

_DSC1625

_DSC1534

_DSC1500

_DSC1505

_DSC1508

_DSC1634

_DSC1433

_DSC1435

_DSC1437

_DSC1439

_DSC1440

_DSC1442

_DSC1445

_DSC1448

_DSC0653

_DSC0658

_DSC0666

_DSC0683

_DSC0684

_DSC0688

_DSC0690

_DSC0694

_DSC0696

_DSC0701

_DSC0704

_DSC0705

_DSC0708

_DSC0709

DSC_2078

DSC_2089

DSC_2093

DSC_2097

DSC_2102

_DSC1655

_DSC1660

_DSC1664

_DSC1667

_DSC1674

_DSC1675

_DSC1680

_DSC1685

_DSC1014

_DSC1029

_DSC1034

_DSC1039

_DSC1040

_DSC1054

_DSC1055

_DSC1059

_DSC1060

_DSC1645

_DSC1649

_DSC1764

_DSC1824

_DSC1844

_DSC1927

_DSC1930

DSC_2372

DSC_2839

DSC_2844

DSC_2863

DSC_2864

DSC_3128

DSC_3130

DSC_2108

Munții Gutâi, zona de nordvest

DSC_2119

Mogoșa – Bodi

_DSC1874

_DSC1879

_DSC1884

DSC_2938

DSC_2948

DSC_2123

Șosea Baia Mare – Sighet înainte de începutul serpentinelor de pe versantul sudic

_DSC0954

_DSC0730
Stânci vulcanice care se ridică peste pădure

DSC_2290

Minerit în Gutâi, versantul sud-estic

DSC_2302

_DSC0974

Șuior

_DSC0979

_DSC0984

DSC_2279

Rezervația Lacul Albastru – Munții Gutâi

DSC_2274

DSC_2284

_DSC0934

_DSC0931

_DSC0959

_DSC0969

_DSC0989

Munții Gutâi – zona înaltă

_DSC0994

_DSC1004

DSC_2917

DSC_2919

DSC_2922

DSC_2929

DSC_2933

_DSC1864

_DSC1009

Șosea Budești-Cavnic pe la mijlocul traseului (la nord de culme)

::::::::::::::::

DSC_3112

Platoul Vulcanic Igniș

DSC_3117

DSC_3094

DSC_3108

DSC_3069

DSC_3074

DSC_3079

DSC_3084

DSC_2254

DSC_2262

DSC_2269

DSC_3031

Lacul de baraj Firiza – Munții Igniș

DSC_3033

DSC_3043

DSC_3048

DSC_3050

DSC_3052

DSC_3058

_DSC0884

_DSC0929

_DSC0944

_DSC0949

:::::::::::::
DSC_2907

Văratec

DSC_2904

DSC_2912

DSC_2915

_DSC1849

Tăul Negru

_DSC1850

DSC_2868

DSC_2872

DSC_2874

DSC_2882

DSC_2897

DSC_2848

Văile nordice ale Țibleșului

DSC_2854

_DSC1789

Cariera de la Săcel

_DSC1794

DSC_2404

Zona sudică a Dealurilor Maramureșului care despart Bazinul Izei de Bazinul Vișeului

DSC_2409

DSC_2813

Serpentine la Moisei

DSC_2814

DSC_2779

DSC_2784

DSC_2788

_DSC0854

_DSC1350

_DSC1354

_DSC1359

_DSC1814

_DSC1819

_DSC1922

_DSC1923

_DSC1925

_DSC1750

_DSC1754

_DSC1799

_DSC1809

DSC_2793

DSC_2798

DSC_2802

DSC_2809

DSC_2818

DSC_2819

DSC_2824

DSC_2833

DSC_2834

>>>>>>
DSC_2412

DSC_2418

_DSC1119

Vișeu

_DSC1124

_DSC1094

_DSC1099

_DSC1104

_DSC1109

_DSC1064

Inimă de gunoi

>>>>>>
_DSC1774

Borșa

_DSC1784

_DSC1709

Parcul Natural Munții Maramureșului – zona sudică

_DSC1729

_DSC1739

_DSC1744

_DSC1719

_DSC1714

DSC_2502

DSC_2508

DSC_2518

DSC_2589

DSC_2524

_DSC1270

_DSC1264

Lacurile de pe Jupania spre Ciungii Bălăsinii… Avem aici o uriașă suprafață de jnepeniș care acoperă căldările periglaciare. Ionică Pop îmi povestește că aici deja suntem în bazinul Prutului, pe un afluent numit Ceremuș. Îmi zice că au găsit pe aici muniție din războaiele mondiale, grenade; mai demult se vedeau tranșee, dar acum totul este acoperit de jnepeni… nici potecile nu se mai văd.

_DSC1267

_DSC1364

_DSC1402

_DSC1479

_DSC1489

_DSC1494

_DSC1600

_DSC1601

_DSC1604

_DSC1605

_DSC1134

_DSC1154

_DSC1155

_DSC1294

_DSC1320

_DSC1325

_DSC1334

_DSC1339

_DSC1374

_DSC1410

_DSC1419

_DSC1425

_DSC1429

_DSC1538

_DSC1544

_DSC1545

_DSC1549

_DSC1595

DSC_2462

Zonă cu efecte ale mineritului, incendiilor de pădure, atacurilor de ipide, tăierilor de pădure șamd – Baia Borșa – Parcul Natural Munții Maramureșului

DSC_2473

_DSC1194

_DSC1204

_DSC1209

_DSC1214

_DSC1257

_DSC1263

DSC_2479

DSC_2482

DSC_2488

_DSC1219

_DSC1224

_DSC1459

_DSC1139

Peisaje „forestiere” cu exploatații silvice, tăieri la ras, doborâturi de vânt etc. Când vezi cu ce ritm sunt devastate pădurile din Carpați, inclusiv pe aici prin nordul Carpaților Orientali… sigur că te doare sufletul (dacă mai ai așa ceva). Dacă erau gospodărite sustenabil, pe lângă conservarea biodiversității, stabilizare climatică, atenuarea viiturilor și secetelor, aceste păduri puteau asigura încălzirea locuințelor pe termen nedefinit (nu ca la combustibilii fosili / gaze naturale/ cărbuni/ țiței care se vor termina…)… buștenii de calitate bună puteau să susțină o industrie de prelucrare a lemnului care să asigure locuri de muncă pentru numeroși oameni… să susțină familiile, comunitatea. Culmea este că pe hârtie o proporție mare a pădurilor din Carpați sunt certificate ca fiind aflate în management sustenabil FSC… dar realitatea din teren arată de multe ori dezastre la nivel de peisaj produse de mafia pădurilor. Când vezi peisajele montane de unde pădurea este tăiată pe suprafețe uriașe, îți este clar de unde vin apele de viitură care distrug localitățile după ploile mai consistente sau la topirea zăpezilor: nu mai există pădurea care să rețină apele și să le permită lent scurgerea, pe vremea verilor, când cursurile de ape aproape că seacă. Exportul masiv de bușteni și cherestea este o crimă ecologică, o crimă socială și economică… este exact opusul sustenabilității și a dezvoltării durabile; acei cretini din structurile guvernamentale (parlament, ministere, guvern) care au promovat și au legiferat reglementările care fac posibile aceste dezastre ar fi fost bine să fie executați pentru subminarea viitorului societății noastre.

_DSC1585

_DSC1591

_DSC1699

_DSC1704

Pentru a face anumite tipuri de imagini, spre exemplu cu un superangular să prinzi o zonă cu defrișări nu mult peste nivelul solului în ceva vale adâncă prin munți… cu puternici și incalculabili curenți de aer… unde este prea riscant să intri cu un avion… nu prea există alte opțiuni realiste, decât elicopterul… și o zi calmă cu lumini frumoase în acel moment.

_DSC1149

_DSC1164

_DSC1174

_DSC1179

_DSC1229

_DSC1239

_DSC1249

_DSC1274

DSC_2610

DSC_2619

DSC_2627

DSC_2629

DSC_2705

DSC_2710

DSC_2716

DSC_2719

DSC_2724

DSC_2742

DSC_2749

DSC_2754

DSC_2764

DSC_2774

DSC_2633

DSC_2644

DSC_2647

DSC_2652

DSC_2657

DSC_2662

DSC_2669

DSC_2672

DSC_2448

DSC_2498

DSC_2675

DSC_2677

DSC_2527

DSC_2533

DSC_2539

DSC_2548

DSC_2553

DSC_2559

DSC_2569

DSC_2684

DSC_2687

>>>>>>>>>>>

DSC_1902

DSC_1938

DSC_1997

DSC_2022

Zborul cu elicopterul pentru a face fotografiere este cel mai adecvat din punct de vedere tehnic (nu și financiar). Din elicopter ai o largă vizibilitate, nu ca la avioanele de mici dimensiuni care în multe cazuri au tije sub aripi… care îți taie câmpul vizual. Astfel, din elicopter poți fotografia cu obiective cu un unghi mai mare… spre superangular, cea ce înseamnă să cuprinzi mai mult din peisaj de la o altitudine mai joasă… astfel încât calitatea imaginii nu este afectată de pâcla/ aburii, particulele din aer. Poți avea alte abordări, alte unghiuri, mai puțin “plate”. Poți să mai ai problema că la unele imagini intră câte o pală din elice în imagine, dar oricum, situația este foarte bună din punctul de vedere al câmpului vizual. Capacitatea elicopterelor de a sta în aer la punct fix face ca fotografierea unor anumite obiective să fie de nenumărate ori mai ușoară decât din trecere cu avionul… care oricum are o viteză destul de semnificativă atât timp cât se dorește să nu cadă la sol. Din elicopter poți face imagini cu timp de expunere mai lung, deoarece când stă la punct fix nu ai deloc probleme cu mișcarea, iar la elicopterele de mari dimensiuni nu este nici vibrația o problemă pe care să o percepi la un mod prea brutal (habar nu am cum este la cele mici). Problema cea mai mare a fotografierii din elicopter este costul acestor zboruri, care în general este de circa 4-5 ori mai mare pe ora de zbor față de avioane cu capacitate similară. Totodată, dacă cu un avion îmi pot imagina să ne aventurăm din nou în zone interesante în perioade la fel de aparte, adică cele cu condiții de spectaculozitate, gen zone montane în perioade cu nori și aburi, cu jocuri de lumini și umbre șamd… cu un elicopter pare spre imposibil să faci așa ceva. Spre exemplu nu prea cred că elicopterele acestea ar ieși prin nori deasupra plafonului, să poți face poze cu vârfuri înzăpezite care ies din oceanul vaporilor de apă. Plus că la condiții atmosferice mai dure, cu pulsee agresive ale vântului, cred că riscul să fie probleme este exagerat de mare; din câte percep eu, cu elicopterul se pot face fotografii în condiții atmosferice calme, pe vreme bună. De fapt, se poate deduce de aici că până la urmă deși este important să existe o adecvare a mijloacelor tehnice față de subiectele abordate… totuși… indiferent că zbori cu balonul cu aer cald, cu avionul de mici dimensiuni sau cu elicopterul, tot ai nevoie de capacitate de creativitate (documentar/artistică), o viziune care este esențialul din fotografie.

Deși există condiții bune de fotografiere din zborul cu elicopterul, pentru a face o serie de imagini care să aibă ceva impact vizual este nevoie de aparatură rezonabilă (nu extremă cu hiperteleobiective… că nu e cazul) și mai ales este nevoie de abilitate de fotografiere, încât să poți decide într-o fracțiune de secundă care este subiectul ce merită abordat, cum trebuie el încadrat, să simți când vine momentul cel mai bun pentru a apăsa pe declanșator și a face o serie, o rafală de bracketing din care se poate ulterior alege una. Adică, e nevoie într-un fel “să ai fotografia în sânge”.

Pentru selectarea și prelucrarea/ ajustarea imaginilor este nevoie de circa 8-10 ori mai multe zile decât cele în care ai zburat. Spre exemplu, dacă ai 2 zile de zbor ai nevoie de 15-20 de zile pentru a face din seria imaginilor respective ceva care să poată să fie utilizat. În timpul zborului e nevoie de o investiție mare de energie pentru a trage acele cadre, încât ele să fie destul de bune din start, încadrate cât de cât rezonabil și cu o compoziție care să fie ok, prezentând subiectele care contează… Dar, materialul brut are nevoie de selectare (spre exemplu cele circa 4.000 de cadre trase din elicopter ajung să producă circa 400 de imagini utile, deci pe la 10%). Deși nu mai ai presiunea timpului, ci poți să le selectezi cu încetul, când ai timp și chef de ele, totuși fără o muncă susținută, pe parcursul acelor 15-20 de zile de care ai nevoie… toate acele imagini nu au nici un fel de utilitate. O întrebare bună este… până unde se poate ridica ștacheta cu aceste imagini fotografice realizate din zbor? Nu mă refer la evoluția tehnicii, care nu depinde de persoanele noastre, ci la aspectele artistice/ de abordare atunci când realizezi imagini cu echipamentele existente la momentul dat.

Se pot vedea pe câmpuri țăranii cum adună cartofi în saci albi de rafie. Cum aprind focuri purificatoare, să ardă coceni de porumb. Cum pe dealuri se cosește, se adună fânul în căpițe și în clăi… că vine iarna iar animalele ierbivore domesticite trebuie hrănite. Defrișările de pădure cu drumurile forestiere care intră pe versanți și se răsfiră ca vase de sânge prin țesuturi… Culmea este că până și haldele de steril și bazinele de decantare, aceste dezastre ecologice… pot avea estetica lor aparte; este un fel de a zice: ecce homo, privește omul. Ăștia suntem, animale care forează, dinamitează, extrag, poluează, devastează naturalul cu o dezinvoltură sinucigașă. Dar avem încă și destule splendori în peisajele noastre, uneori uluitor de frumoase.

Este interesant momentul când îți dai seama că rezultatele acestor ture de fotografiere din zbor sunt probabil cele mai relevante din spațiul carpato-danubiano-pontic. Seriile făcute în Maramureș cred că au creat imaginile care nu au echivalent în alte zone ale acestui peisaj, cel puțin dacă le privim din punct de vedere al ecologului/ ecologistului. Este deja foarte mare diversitatea de subiecte surprinse, de la tinoave, lacuri glaciare, lacuri de mină și cursuri de ape, păduri de variate feluri, goluri alpine cu jnepenișuri și stâncării, diferite localități rurale și urbane, monumente de arhitectură, baraje, zone miniere și paternuri de dispunere a variatelor elemente în peisaj… Este destul de clar și faptul că mai există ceva imagini din zbor create de alții, cu centrul Clujului, Brașovului, câteva cadre frumoase cu unele dintre cetățile Transilvaniei, sau câteva cadre rezonabile sau frumoase cu pelicani sau Insula Sacalin… dar de aici până la serii consistente care să aibă capacitatea de a prezenta eco-vizual în detaliu o anumită arie, cum este Maramureșul Istoric… Eu nu prea cred să existe.

Există probabil în fiecare an 1-2 zile cu o atmosferă impecabilă, cu o vizibilitate fantastică, în care aerul pare inexistent și realitatea peisajului o poți percepe la un mod incredibil de material: ca un cristal viu apar stâncării montane îndepărtate, iarba se vede ai zice fir cu fir. Dacă într-o asemenea zi ai zbura la locurile care sunt cele care contează, și ai face acele cadre care să transpună în imagine realitatea momentului… atunci ai avea din nou ceva nivel de performanță care era improbabil de atins.

Planuri de viitor? Pe la sfârșit de septembrie sau început de octombrie ar merita un zbor cu avionul prin Maramureș, exact în perioada când culorile sunt cele mai frumoase în zona joasă, depresionară… iar diminețile sunt cu cețuri și pâcle care se preling în fuioare; acest zbor este foarte probabil să fie în 2014. Deja acum există un material fotografic care să poată reprezenta baza solidă pentru un album cu Maramureșul din Cer… care este posibil să fie tipărit în viitorul apropiat. Ar mai fi nevoie de ceva imagini de iarnă… dar condițiile meteorologice mai aparte, zilele scurte și dificultățile zborurilor de iarnă încă nu au permis realizarea lor (dar se poate spera să fie făcute în iarna care urmează). Simt că se conturează un anumit stil de abordare care produce un fel de imagine non-banală, un stil care probabil că ar merita să fie replicat și în alte zone. Pentru viitor, pe lângă continuarea fotografierii din zbor a Maramureșului, Dobrogei și Deltei, am să încerc să creez contextul pentru a extinde acest tip de activitate și peste Munții Apuseni, Făgărași, Retezat, Piatra Craiului, Bucegii, Ceahlău, Secuime, cetăți din Transilvania, Domogled – Valea Cernei – Cazanele Dunării,… șamd. Culmea este că eu știu cum ar arăta acele imagini făcute din zbor în peisajele care au fost străbătute de atâtea ori la nivelul deplasării terestre; simt câtă splendoare ar avea în ele și știu că trebuie să iubești foarte mult acele locuri și să ai pasiune pentru fotografiere de acest gen… pentru a avea capacitatea de a realiza acel tip de imagine. Pentru asta este nevoie de parteneriate punctuale și funcționale, care să fie în interesul părților. Ușor de zis, nu? Este posibil ca nimic să nu se realizeze din toate acestea, la fel cum este posibil să le vină rândul la toate. Pentru fotografierea din aer în orice zonă a peisajului carpato-danubiano-pontic, a unor arii protejate (parcuri naționale, rezervații, situri Natura 2000…) sau așezări umane (orașe, sate, comune…), a unor obiective de interes (hoteluri, infrastructură de orice fel) unde aveți nevoie de imagini de acest gen, mă puteți contacta la adresa: lengyelpeter@yahoo.com

© dr. Peter Lengyel

DRL_0058

Making-of: La zboruri de fotografiere, când știu că voi avea ușa deschisă și curentul de aer va fi pe măsură, în general port cagulă care să mai protejeze ceva. Dacă stai în acel curent timp mai îndelungat, efectele pot ulterior să apară, așa că este bine ca ele să fie cât de cât evitate. În elicopter nu este curent nici pe departe asemănător cu cel pe care îl constați când zbori cu avioane de pe care ai luat jos ușa, pentru a putea face imagine.

DRL_0128

DRL_9969

DRL_9964

PS. Aici vor mai ajunge incluse câteva sute de imagini… în măsura în care va exista timp și chef (plus energie) de a le selecta. Cu ocazia a două zboruri au fost trase peste 4.000 de imagini (cu bracketing și redundanță mare)… așa că e nevoie de ceva răbdare să le vezi și să le faci utilizabile. Plus că ar trebui scrise și niște texte care să explice unele aspecte.

PS2. Alte considerații despre modul de a face fotografiere din zbor, precum și sute și sute de imagini din zboruri anterioare prin Maramureș se pot vedea la linkurile:

Zboruri peste Verde – Maramureș
https://peterlengyel.wordpress.com/2011/08/23/zboruri-peste-verde-maramures/

Zboruri Sălbatice de Toamnă…
https://peterlengyel.wordpress.com/2013/10/21/zboruri-salbatice-de-toamna-maramures/

Zboruri cu Balonul prin Maramureș
https://peterlengyel.wordpress.com/2011/07/04/zboruri-cu-balonul-prin-maramures/

Zbor de Mai în Maramureș
https://peterlengyel.wordpress.com/2014/05/22/zbor-de-mai-in-maramures/

Acest articol a fost publicat în Zboruri prin Maramures. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Cu elicopterul prin Maramureș

  1. razvan spune:

    24-70 mm?

  2. Ivan Ivan via FB spune:

    Un contrast mare intre Maramuresul vechi de altadata si cel nou ! Oricum frumos, sper sa ramina macar asa . . .

  3. peterlengyel spune:

    Szenes Iván énekelte ezt a dalt a 80-ik születésnapján a József Attila Színházban. Szenes Iván saját szerzeménye és előadása.

    Mintha sohase hagynád abba, úgy kell élni!
    Mintha sohase hagynád abba, úgy kell élni
    A holnapokkal bátran szembe nézni
    Égni, égni teljes lánggal égni
    Úgy kell bízni, hinni, tûrni és remélni
    Az élettôl a szépet számon kérni
    A rosszidôt a jóra felcserélni
    A csillagot az ujjaddal elérni
    Mintha sohase hagynád abba, úgy kell élni
    Hogyha szól az est harang
    Mondd te is giling-galang
    Mondd vidáman giling-galang
    Hogy ha szól az est harang
    Mintha sohasem hagynád abba, úgy kell élni
    Úgy kell bízni, hinni, tûrni és remélni
    A holnapokkal bátran szembe nézni és
    Égni, égni teljes lánggal égni
    Az élettôl a szépet számon kérni
    A rossz idôt a jóra felcserélni
    A csillagot az ujjaddal elérni
    Mintha sohase hagynád abba,
    Mintha sohase hagynád abba,
    Mintha sohase hagynád abba, úgy kell élni…
    http://piszkozat.hu/index.php?p=post&id=6549

  4. Jean Boje via SO spune:

    D-le Lengyel va urmaresc de mult materialele pe care le postati. Sunt nemaipomenite. Va multumesc mult. In cea ce ati spus in acest material despre faptul ca locuitorii zonei Sighet-Sapanta cultiva terenul pana pe marginea Tisei nu sunt de acord cu d-voastra. Daca vreti sa gasiti un vinovat sa stiti ca Tisa este de vina (cel putin la mine la Sarasau), ea fiind cea care a spalat fasia de salcii (fizesul) ce era dealungul raului.

    • peterlengyel spune:

      Localitatile din Maramuresul Istoric (cu exceptia catorva, gen Ocna Sugatag), au fost construite in zonele inundabile ale raurilor, pe aluviunile depuse de ape pe parcursul mileniilor. In mod natural, acele zone erau anual acoperite de ape (doar digurile fac imposibila revarsarea apelor in fiecare primavara). Astfel, raurile sunt stranse intre diguri, iar miscarea lor naturala, formarea de noi brate, aparitia de brate moarte este blocata de interventiile umane. Totusi, cursurile au tendinta naturala de a sapa malurile, de a depune aluviuni in alta parte, de a isi modifica cursurile asa cum se derula pe parcursul milioanelor de ani cand inca nu existau diguri. Asa ca este normal ca ele sa se miste prin campia aluvionara creata de ele… doar omul incerca sa le constranga intre diguri, sa le transforme in canale de scurgere controlata. Iar ele nu se lasa prea usor. Daca omul ar reusi sa le infranga, ar fi o reusita amara, o artificializare si mai accentuata a peisajului, instalarea mortii inca putin.

  5. Pingback: FOTO Cu elicopterul prin Maramureș | TOTB.ro - Think Outside the Box

  6. Claudia Dascalu via FB spune:

    austriecii si italienii, si nu numai, vin la noi si defriseaza!!! in Italia si Austria (si alte tari europene) padurea este protejata de lege! cum la noi banii sunt mult mai importanti pt politicienii care uita ca maine poimaine vor fi sub pamant, legea facuta de ei da unda verde defrisarilor!! rusine!!!! avem o tara minunata de care ne batem joc

  7. Pingback: Cu elicopterul prin Maramureș « Iulia Radu

  8. peterlengyel spune:

    Transindex: Máramaros a levegőből is fantasztikus. Vagy még fantasztikusabb

    a fordítás elégé katasztrófális, de ez van…

    „hiába felelne meg például a fenyő tökéletesen az építkezésnek,” ???

    „depresszív hangulatot tükröznek,” ???

    stb

    http://think.transindex.ro/?p=34626

  9. Legislația ar rebui schimbată, interzicând exploatările forestiere în zone montane, poate și în zone de deal.

    De asemeni organizațiile ecologiste ar trebui să pornească o campanie de informare / educație prin care să arate că industria forestieră NU este o necesitate. De pe urma ei nu profită toți locuitorii țării ci un număr mic de proprietari de păduri și alții din industria lemnului. Cei mai mulți dintre noi vrem să fie lăsate pădurile în pace. România nu are nici o datorie față de industria mondială sau față de vreo altă entitate prin care să trebuiască să participe cu o cotă de păduri tăiate / lemn livrat. Această viziune, că „omenirea nu poate fără lemn”, e un reziduu mintal, o idee fixă perpetuată de cei care nu stau prea mult pe gânduri, nu caută alte variante.

    De fapt, în general exploatarea resurselor țării sau chiar a resurselor planetei, ca și alte intervenții asupra mediului (de pildă procentul de spațiu construit în raport cu cel nconstruit) ar trebui făcută pe baza unui plan global minuțios întocmit în prealabil, prin care să fie luate în calcul TOATE aspectele, toate evoluțiile din mediul înconjurător, plan prin care să fie stabilite căile optime de managment ale acestor resurse, pentru că exploatarea unor dintre ele este mai degrabă dăunătoare decât benefică, atunci când este privită starea mediului în ansamblu.

    În prezent, intervențiile omului asupra mediului se desfășoară fără prea mari restricții, potrivit credinței inerte că planeta, lumea în care trăim ar fi ceva infinit. Astfel, datorită acestei abordări neplanificate a problemei exploatării resurselor planetei, sau a evoluțiilor demografice (permisiunea de a face oricâți copii), are loc o distrugere progresivă a mediului înconjurător, așa cum se poate vedea în această pagină de statistici ajustate în timp real (la secundă):
    http://www.worldometers.info

    Această distrugere este manifestată prin:
    -dispariția pădurilor, mai ales a pădurilor virgine, care adăposesc un număr mare de specii de plante și animale, urmarea fiind dispariția continuă de specii, reducerea biodiversității
    -eroziunea solului, deșertificarea
    -creșterea cantității de deșeuri și materiale poluante depozitate pe uscat sau care au ajuns în oceane, unde există cantități enorme de reziduuri din plastic:
    http://en.wikipedia.org/wiki/Great_Pacific_garbage_patch
    – creșterea populației umane, care pune presiune tot mai mare pe mediu

  10. Bacinschi Daniel spune:

    Minunat materialul,fotografiile sunt excelente cu un colorit deosebit.Felicitari,grozava munca!Multumesc mult!

  11. Călător prin Maramureș via FB spune:

    Uauuu, imagini extraordinare. Mai rar sa poti admira Maramuresul din asa ipostaze. Felicitari pentru toate imaginile pe care le realizati de la si la mare inaltime si frumusete. Sunteti un norocos sa puteti vedea pe indelete de la inaltime atatea locuri frumoase din tara.

  12. Pingback: Plimbare cu elicopterul | spațiu de joacă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s