Biodiversitatea Pannonico-Carpato-Danubiano-Pontică în Mileniul 3

Este dificil de prevăzut, în special, viitorul. În urmă cu un mileniu, Americile erau locuite de populațiile tribale de amerindieni, în societățile lor izolate de restul oamenilor Planetei; a mai trecut o jumătate de mileniu până când America “a fost descoperită” de europeni, iar în următoarea jumătate de mileniu aceste continente (America de Nord și America de Sud) au fost invadate, transformate demografic prin eradicarea genocidară a populațiilor umane ale locurilor, distrugerea masivă a diversității biologice de la bizoni la porumbelul călător, transformarea radicală a peisajelor naturale și seminaturale în peisaje antropizate dominate de terenuri arabile, autostrăzi, parcări, zone rezidențiale și megaorașe. Diferența dintre ceea ce a fost în urmă cu un mileniu și ceea ce este azi este fantastic de mare la nivelul oricărui continent al acestei planete (cu excepția Antarctidei); dacă ajungi să constați că viteza schimbărilor este din ce în ce mai mare… și extrapolezi trenduri actuale, îți poți face o oarecare impresie despre amploarea transformării care este previzibil a se derula în următorul mileniu. Detalii ale acestor transformări nu pot să fie cunoscute, decât eventual se pot decela niște tendințe, niște riscuri și probabilități.

Spațiul geografic Pannonico-Carpato-Danubiano-Pontic: îți poți imagina cam cum arăta pe aici în urmă cu un mileniu și cam ce viitor are zona asta? Acest spațiu geografic va fi aici, indiferent de mutarea sau dispariția granițelor care sunt niște efemere creații ale grupurilor umane. Se poate spera ca peste 1 mileniu să fie oameni pe aici, dacă totul merge bine. Probabilitatea persistenței unor oameni pe aici este de peste 99%. Riscul de mari epidemii cândva pe parcursul Mileniului 3 este spre 100%, dar acestea nu vor ajunge să eradicheze populația umană decât să o reducă numeric la un mod dramatic, pentru etapa respectivă… după care ea se reface destul de repede; chiar dacă rata de supraviețuire este redusă, efectivul de oameni se poate reface repede. Riscul catastrofei nucleare nimicitoare, sub 1%. Riscul unui impact de asteroid sau alte probleme dinspre spațiul extraterestru este infinitezimal (gen 0,000000000001%).

Riscul reinstalării ghețarilor în Carpați și a transformării peisajului în tundră, a scăderii cu 50-70 m a nivelului Mării Negre poate să fie estimat la 10%… pe baza continuării trendurilor sacadate glaciar-interglaciar din ultimele 2 milioane de ani. Riscul aridizării și încălzirii climatului poate să fie estimat la 10%, pe baza trendurilor recente de încălzire globală cu contribuție din partea influențelor antropice. Există totuși o probabilitate de 80% ca în mileniul următor climatul să nu sufere schimbări radicale, decât fluctuații mai mici sau mai mari care erau caracteristice și mileniului anterior.

Peste un mileniu este posibil ca limba oficială să fie engleza (20%), dar poate să fie și rusa (10%) sau chineza (20%)… precum și multe alte variante sunt posibile. Cel mai probabil, culturile mărunte nu vor face față presiunii globalizării. Probabilitatea persistenței religiilor, atât a creștinismului cât și a altor religii, este spre zero%, dacă progresul științific le va face să fie ciudățenii, precum au ajuns azi diferite credințe religioase precreștine, spre exemplu hoardele de zei ale Greciei antice. Probabilitatea apariției unei moralități non-religioase aflate în non-contradicție cu gândirea științifică rațională… probabilitate 60%. Populația umană a acestei zone va avea o culoare mai închisă a pielii, nu atât ca efect al reproducerii mai accelerate a unor părți din actuala populație umană regională, ci mai ales ca urmare a influxului dinspre Africa, al imigrației din zone suprapopulate care au și acum o creștere demografică explozivă, exact contrarul declinului demografic european generalizat și al senescenței populației umane de pe “bătrânul continent”. Amestecul genetic (și cultural) între urmașii diferitelor populații europene actuale va deveni mult mai accentuat, odată cu integrarea europeană. Așa cum nimeni dintre maghiarii de azi nu mai știe din care trib făceau parte strămoșii lui, la fel se va coagula probabil o identitate europeană (mai mult pe bază de culoare a pielii?).

Problema cea mai mare pentru secolele care urmează o să fie accesul la resurse, mai ales cele energetice… în contextul în care combustibilii fosili pe care se bazează actualmente economia, se vor epuiza cvasitotal și apoi total. Nevoia de resurse va produce noi agresiuni umane asupra biodiversității, prin exploatare, transformarea peisajelor în “variante mai productive” șamd. Stoparea declinului biodiversității este o încercare nerealistă pentru viitorul apropiat; se poate spera eventual reducerea vitezei, scăderea ratei declinului. Din ecosistemele care vor persista, aproximativ 50% dintre specii vor dispare, mai ales speciile mai sensibile la poluarea apelor Dunării, a Mării Negre, dar și specii care au nevoie de habitate naturale întinse și liniștite în stepe, silvostepe, păduri bătrâne.

 

Distrugerea naturalului din peisaj se produce în pași infinitezimali, dar care împreună produc efectul cumulat al degradării: fiecare drum care devine asfaltat, fiecare nouă parcare, fiecare nou pod, fiecare arbore bătrân care este tăiat, fiecare pulverizare de pesticide în zonele agricole, fiecare vânător care iese cu arma, fiecare plantație de specii alohtone… contribuie câte ceva la nimicirea naturalului. Dacă te gândești doar la sutele de microhidrocentrale aflate acum pe cale de a ajunge instalate în văile Carpaților, la miile de eoliene care în ultimii ani au ajuns să distrugă peisajul dobrogean aflat pe calea de migrație a păsărilor de interes continental… dacă înțelegi că anual pe la noi sunt uciși legal circa 400 de urși protejați și peste 460.000 de ciocârlii sunt legal vânate în fiecare an… dacă vezi că firme străine absorb anual mai multe milioane de tone de lemn, pe care îl exportă undeva departe… și dacă extrapolezi o astfel de agresivitate umană pe încă o mie de ani… vezi că praful se alege în stilul acesta. Desigur, și naturalul are o incredibilă forță vitală de refacere: este destul să vezi cum tufărișurile și pădurea acoperă pășunile neîntreținute, este destul să vezi cum arată traseele fostelor căi ferate forestiere, sau locurile unde cândva era o localitate, un sat sau chiar oraș, iar acum sunt doar câteva pietre acoperite de pământ, plante și sălbatice animale.  

 

Acest declin al biodiversității, erodarea din ce în ce mai accentuată a diversității de ecosisteme, a diversității de specii și a diversității genetice a acestora, este consecința adâncirii degradării peisajelor prin 1. fragmentarea și distrugerea habitatelor de agresiunea umană directă (defrișarea pădurilor bătrâne, distrugerea stepelor și transformarea lor în terenuri arabile, desecarea zonelor umede, îndiguirea râurilor și canalizarea acestora șamd), 2. poluarea chimică invizibilă dar devastatoare (pesticide, reziduuri de medicamente, poluare industrială, poluare produsă de transporturi șamd care elimină în mediu sute de mii de compuși cu efecte toxice, cancerigene, teratogene, destabilizatoare a echilibrelor hormonale șamd) 3. Introducerea voluntară sau de cele mai multe ori involuntară a unor specii cu potențial invaziv care pot distruge întregi ecosisteme aflate în stare vulnerabilă („cu imunitate scăzută” din cauza agresiunilor antropice menționate anterior). Acumularea în mediu a poluanților organici persistenți și concentrarea acestora în organisme aflate pe la vârfurile piramidelor trofice, va duce la subminarea viabilității populațiilor acestora, iar prin asta va fi afectată profund structura și mai ales funcționare ecosistemelor, ducând la situații pentru care greu se vor putea găsi soluții de redresare. Desigur, aceste probleme grave ale mediului vor avea efecte dramatice și asupra vigurozității biologice a populației umane.

 

Afectarea stării ecologice a Dunării, atât la nivelul artificializării peisagistice, cât mai ales la nivelul toxicității chimice a apelor este previzibil; cea mai perversă poluare va fi cea cu efecte biologice dramatice, produsă de mixul din reziduurile din medicamente ultilizate masiv de o populație europeană cu tendințe de îmbătrânire, de marile mase umane senescente dependente de mii și mii de tipuri de medicamente. Probabilitatea extincției sturionilor în Dunăre, 98% (ca să lăsăm și 2% pentru un fel de optimism).

 

Păsările de pe la noi care iernează în Africa, vor ajunge mâncate de africanii înfometați? Dacă în Africa va continua actualul trend al creșterii demografice rapide, iar accesul la resurse de hrană/ proteine animale va fi și mai dificil spre imposibil, în contextul în care 1. stocurile de pește nu vor putea persista nici în ape dulci și nici în cele marine/ oceanice (deja acum sunt ultra-terfelite), și în contextul în care 2. animalele sălbatice nu mai pot acoperi nevoile (deja acum multe populații de mamifere sălbatice sunt distruse din cauza braconajului, fiind vândute în piețe ca bush-meat, incluzând aici specii de lemurieni – în Madagascar, rozătoare, maimuțe antropoide central-africane, antilope șamd), ne putem aștepta ca agresiunea asupra populațiilor de păsări care iernează în Africa… dar cuibăresc pe la noi, să se intensifice mult peste ceea ce este azi. Deja acum păsările sunt ucise cu milioanele, zecile de milioane sau sutele de milioane… împușcate pe traseele de migrație (măcelul anual din zona mediterană este emblematic… așa cum este și pate din ficat de rândunele), prinse cu plasele prin nordul African, dar odată cu epuizarea altor stocuri de proteine… o să le vină rândul și lor la un mod și mai masiv: primăvara se vor întoarce din ce în ce mai puține rândunele și alte păsări insectivore, mai puține berze, mai puține acvile țipătoare mici șamd… iar efectele acestei lipse a lor asupra populațiilor de insecte, rozătoare șamd din peisajele noastre… se vor vedea la liber.

 

Cred că cel mai important pentru oameni este să perceapă că omul ca specie o să fie aici peste un mileniu, cu o probabilitate de peste 99%. Dacă te gândești cam care era percepția asupra Lumii prin elitele existente în urmă cu un mileniu… față de percepția asupra Lumii în cadrul elitelor de azi din aceeași zonă… aici se vede cea mai mare schimbare. Indiferent că este vorba de Europa Centrală sau de America de Nord… diferența este uriașă. Cei de atunci (mă refer la vârfurile elitelor) nu aveau date și interpretări raționale asupra multor aspecte care azi par elementare; nu e vina lor individuală, ci pur și simplu la acel nivel se afla societatea; cam cât de troglodiți ar putea părea cei mai culți oameni ai acelor timpuri, dacă ar avea o discuție cu cei din elitele actuale? Constatarea aceasta o poți extrapola și în viitor: cam ce imagine despre Lume vor avea elitele care vor exista pe aici peste un nou mileniu, dacă totul merge bine în linii mari, stabilitatea societății se păstrează, iar progresul cunoașterii poate să continue… Și ce tehnologie poate să producă acea cunoaștere? Ce transformări societale se pot derula oare?

Se pot creiona mai multe scenarii în privința evoluțiilor de viitor (va urma).

© dr. Peter Lengyel

PS. În urmă cu peste 1 mileniu strămoșii mei maghiari au sosit din Asia și s-au așezat în Europa Centrală, în Bazinul Panonic înconjurat de Carpați; au întemeiat o țară, care a fost când mare, când mai restrânsă, luptând cu mongolii și turcii… și cu alte variate influențe. Au construit orașe, o cultură, au dat o serie de personalități cu Premiul Nobel. Cei care au venit în urmă cu un mileniu nu semănau în stil de viață cu prietenii mei care locuiesc azi la Budapesta. În urmă cu un mileniu, peisajul era de nenumărate ori mai sălbatic, erau păduri întinse în care erau urși și cerbi mulți, Tisa curgea prin estul Ungariei printre uriașe mlaștini pe unde cuibăreau pelicanii. Dacă vezi cam ce transformări au avut loc în ultimul secol, îți poți imagina vag cam ce diferențe vor exista pe timp de un mileniu.

PS2. Acesta este un prim draft… care ar trebui cândva mai elaborat. Este un fel de schiță… care poate să dea o idée.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Biodiversitatea Pannonico-Carpato-Danubiano-Pontică în Mileniul 3

  1. Zoltán Zsolt Mészáros via FB spune:

    Foarte buna scriere! Felicitari!

  2. peterlengyel spune:

    “Multimiliardarul Gerald Schweighofer, prin fabricile pe care le deţine în România, prelucrează şi exportă peste 2,6 milioane de tone de lemn pe an. Şi vrea mai mult.”

    http://www.ziuanews.ro/stiri/holzindustrie-schweighofer-a-pus-ochii-si-pe-aurul-verde-al-tinutului-secuiesc-95637

  3. peterlengyel spune:

    “We are poised to do more damage to the Earth in the next 35 years than we have done in the last 1,000.”
    Nobel laureates call for a revolutionary shift in how humans use resources
    http://www.theguardian.com/science/2014/oct/07/nobel-laureates-call-for-a-revolutionary-shift-in-how-humans-use-resources

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s