Insula Koh Chang – Thailanda

Film33_01x

Parcul Național Kochang/ Koh Chang/ Ko Chang. Trat este un oraș situat la circa 400 km de Bangkok, spre est, în vecinătatea graniței dintre Thailanda și Camborgia. Nu departe de Trat sunt niște mici porturi de unde se poate trece cu vaporașe pe insula Koh Chang, zonă declarată Parc Național. Este întuneric, țânțarii ne înțeapă; mulți, mărunți și agresivi; citesc în volumul despre Thailanda a ghidului Lonely Planet (traducerea în maghiară) că zona Trat este una dintre cele două zone din Thailanda unde riscul de a contacta malaria este mare; aflu că în zona asta este o formă foarte agresivă de malarie. Ne mai dăm odată cu spray-ul antițânțari, aici substanțele repelente contra insectelor sunt efectiv vitale. Și asta fără glumă, dacă te gândești la nenumăratele boli pe care ele le pot transmite… Dar țânțarii nu prea par impresionați.

Plecăm cu o mașină spre locul de îmbarcare. Din întunericul mării se apropie vaporul, ne îmbarcăm și ieșim în larg. Fantastic cum se deschide peisajul. Zori de zi, culori incredibile sau mai mult decât atât. Este cel mai frumos răsărit de soare dintre cele văzute de mine vreodată. În zonele tropicale culorile răsăriturilor și apusurilor pot avea o intensitate ce nu îți poți imagina că ar putea să existe, dacă nu ai avut ocazia să le vezi decât în poze… Se schimbă luminile, culorile, de la o secundă la alta atmosfera este alta, iar noi înaintăm peste ape marine întunecate. Splendid cum apar noi și noi insule în lumina asta diabolic de frumoasă, în primele raze ale Astrului care răsare. Vapoare împrăștiate în toate direcțiile orizontului, ca mici coji de nucă pe luciul de apă liniștită. Insule, insulițe, arhipelagul pe care în vedem ieșind din mare apare sub forma unor cocoașe de balene, creste, vârfuri învălurite de ceață, de nori. Simți că merită să trăiești.

Film33_02x

Film33_03

Film33_05

Film33_06

Film33_07

Film33_10

Film33_11

Film33_12

Film33_13

Film33_14

Film33_15

Film33_16

Film29_14 Film29_15 Film29_16 Film29_31

Film29_19 Film29_20 Film29_21 Film29_22
Film29_17

Film29_18

Film30_08

Film30_09

Film30_10

Film30_18

Film30_19

Film30_27

Film30_28

Film31_08

Film31_09

Film31_12

Film31_28

Film29_23

Film18_33 Film18_34 Film19_20 Film19_21 Film19_25 Film19_29 Film19_30 Film19_31 Film19_32 Film19_33 Film19_35

 

>>>>>>>>>>>>>>>

Ne deplasăm cu viteză mare pe o șosea netedă ca în palmă, pe care trec șerpi, șopârle, ici-colo se ridică câte un stol de păsărele: în goana mașinii admirăm plajele neamenajate, căsuțele localnicilor din zona neturistică a insulei, lacurile și bălțile cu lotuși, plantațiile de pomi fructiferi ale căror nume nu le cunoaștem. Cam o oră de mers cu mașina și ajungem la un capăt al șoselei, o parcare rudimentară cu un port pescăresc, cu câteva construcții pe piloni unde totul se întrepătrunde: nu știi dacă ai intrat în magazin sau în locuința cuiva, aici sunt paturi, aici se locuiește, acolo vitrine frigorifice, rafturi cu produse, mese, scaune, totul pe o mare platformă de scândură susținută de piloni și acoperită de un acoperiș rudimentar. Pe niște podețe pe piloni ajungi la alte asemenea construcții, aruncate haotic prin resturile unei păduri de mangrove. Unele astfel de construcții se întrepătrund, altele se alipesc, un arhitect european ar muri dacă ar vedea așa ceva. Pe astfel de podețe există ieșire și spre mare, unde sunt vase pescărești ancorate, plase puse la uscat, pescari care aruncă mâncare la ceva animale marine (pești, raci, crabi, sepii, caracatițe?, altceva) ținute captive în niște bazine izolate, bazine spre care nu am putut ajunge aproape că trebuia să ocolim mult pe aceste podețe făcute pentru oameni mult mai puțin grei… Pe mal cocoși și găini toate cu picioare foarte lungi comparativ cu cele de pe la noi, apoi niște câini cafenii și ciudați cu ochi prea pătrunzători… mai ales dacă mă gândesc ce ușor ar fi să găsesc pe aici vaccin antirabic.

Film37_13 Film37_14 Film37_15 Film37_16 Film37_17 Film37_30 Film37_31 Film39_25 Film39_26 Film39_27 Film39_28

:::::::::::::

 

Film39_18

Pădurea de mangrove se continuă de-a lungul liniei țărmului. Avem noroc cu aceste podețe, ca măcar să o putem vedea și spre interior: tulpinile la bază sunt ramificate, ca și cum coroana ar avea o dublare orientată în jos, astfel ca trunchiul ajunge spre bază ramificat și susținut de numeroase formațiuni care se întrepătrund cu cele ale exemplarelor vecine. Pe crengi apar niște tije cu vreo două frunze în vârf. Când se desprind, se înfig în nisipul și în nămolul de la baza mangrovelor, și încep să își dezvolte rădăcini iar frunzele se dezvoltă și crește o nouă plantă. Dacă mangrovele ar avea semințe “obișnuite”, acestea ar fi mult mai ușor măturate de flux și reflux, pe lângă asta plantele mici ar fi incapabile să se dezvolte din cauza fluxului și refluxului care le-ar acoperi cu apă sau le-ar lăsa uscate. Dar așa, cu mica plantă care se înfige direct în substrat, șansa de reușită a supraviețuirii este mult mai mare.

 

Film38_15 Film38_19 Film38_24 Film38_25 Film38_26 Film38_27 Film38_28 Film38_29 Film38_30 Film38_31 Film38_33 Film38_34 Film38_35

Film39_19

Film39_20

Film39_21

Film39_22

Film39_23

Film39_24

Film39_30

Film39_32

Film40_01

Film40_03

::::::::::

Film40_07

Observ la o margine de pădure un elefant. Ne dăm jos din mașină, traversăm vegetația încâlcită, țepoasă, tăioasă și ajungem lângă animal. Este un elefant asiatic domesticit. Pe spate (mai mult pe gât) stă cocoțat un copil care are în mână un băț cu un cârlig la capăt, pentru a putea controla animalul. Pe jos, în vegetație, stă ghemuit tatăl copilului, iar elefantul înfulecă cu nesaț din vegetația mai fragedă de la marginea pădurii. Când mai rupe din rădăcină câte un palmier tânăr, de circa un metru înălțime, bărbatul strigă la el, vrea să se facă înțeles că asta nu este bine. O raritate pentru Thailanda, bărbatul vorbește cât-de-cât engleza. Ne zice că elefantul are 60 de ani și că în general elefanții ajung până spre 100 de ani. Îi zic că aș dori să fac ceva poze și cu elefantul fără copilul pe el. Îl dă jos pe băiat, dar elefantul o ia spre pădure, lent dar hotărât. Ei după el, sa ajungă în fața lui și să îl întoarcă, eu după elefant să ajung în unghiuri bune de unde să fac poze. Dar în vegetația încâlcită nu văd că este și o groapă și cad în ea, în groapă, în vegetație, pe jos, iar matahala de elefant dă cu spatele fix spre mine, aproape să mă calce în picioare! Cu o viteză de care doar eu știam că sunt capabil, ies din calea lui (din calea posteriorului lui :)… OK am scăpat și de data asta, dar era pe aproape. Prea aproape. Elefantul se întoarce spre mine, mă uit la coloanele alea de picioare și mă gândesc că dihania asta mare, și fără să vrea, era să devină pra apăsătoare. Iurie îl mângâie pe cap și pe trompă, îi fac niște poze și îi zicem la șofer că e cazul să plecăm spre motel, oricum, soarele apune după dealuri.

În Asia mai trăiesc circa 30.000 de elefanți asiatici. Cândva erau din Iran până în China, dar au fost măcelăriți, populația lor reducându-se cu 90% din cauza intervențiilor umane. Un animal care are nevoie de cantități mari de hrană și de apă zilnic, într-o arie suprapopulată, nu are un viitor prea strălucit. Intervențiile pentru salvarea lor pot avea substrat politic, de imagine, turistic etc, dar oricum acestea nu mai sunt populațiile sălbatice care trăiau în voie și își aveau evoluția proprie încadrata doar de legile naturale. Actualmente mai trăiesc în Thailanda circa 2.500 de elefanți, dintre care mare parte sunt domesticiți, sunt puține exemplare sălbatice. Fiind animale puternice, relativ docile și inteligente, sunt folosite ca animale domestice pentru diferite munci, de la activități forestiere până la transport și chiar au fost utilizați în războaie. Mulți elefanți sunt suprasolicitați, fiind bătuți cu bețe sau li se dau amfetamine pentru a putea rezista mai mult la muncă. Acum ei reprezintă o atracție turistică, fiind dresați pentru a executa diverse mișcări, “dansuri”,…. O soartă jalnică pentru un animal atât de interesant.

Film40_08

Film40_09

Film40_10

Film40_11

Film40_12

Film40_13

Film40_14

Film40_15

Film40_16

Film40_17

Film40_18

Film40_19

Film40_20

Film40_21

Film40_24

Film40_25

::::::::::

Film34_11 Film34_12 Film34_14 Film34_15 Film34_16

Film33_33 Film33_35 Film33_36 Film33_37 Film34_17 Film34_18 Film34_19 Film34_21

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Insula Koh Chang – Thailanda

  1. Carmen Fluture via FB spune:

    Norocosule🙂 Nu cred in noroace, dar in al tau, DA!

  2. Carmen Fluture via FB spune:

    Viata, viata, legata cu ata…

  3. Arhire Doina via FB spune:

    Frumusete pura….apa, cer de foc…

  4. peterlengyel spune:

    Cu incetul voi include aici o parte dintre cele circa 400 de imagini facute pe insula, si textul care sa faca mai inteligibila situatia pe care am ajuns sa o percep in vizitarea zonei. Pana atunci un link la blogul colegului si prietenului John (cu care, cu Iurie si cu mine am fost sa vizitam zona), chiar daca John a fost mai interesat de scufundari:

    http://blog.travelpod.com/travel-blog-entries/john.smaranda/10/1306800981/tpod.html

  5. Ferenc spune:

    Salut.In luna august facem si noi o escursie pe cont propriu i Thailanda. Ploua in Koh Chang?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s