Filmare cu Suflet

„The artist must train not only his eye but also his soul.” – Wassily Kandinsky

În orice domeniu al artelor… de la fotografiere la filmare, scriere, pictură, sculptură șamd… diferența dintre oameni este stilul. Nu există rețetă de succes în afară de cea pe care o creezi în contextul societal și financiar al momentului. Dacă încerci să îți conturezi un anumit stil de realizare de filme… cel mai important este să simți iubirea: fără a te dărui total, dar absolut total subiectelor tale și realizării filmelor respective… nu există nici o șansă, adică (nici) aici nu merge cu jumătăți de măsură. Trebuie să te dăruiești la un mod de acela încât de fapt să trăiești pentru asta. De la obținerea finanțărilor, la alegerea cu grijă a echipamentelor care pot intra în bugetul disponibil, alegerea subiectelor, documentarea, pregătirea filmărilor, filmarea în sine – cu utilizarea adecvată a logisticii aflate la dispoziție, post-producție, promovare…. fiecare aspect este important: adică nu este vorba doar de ingineria realizării filmului în sine (aspecte de precizie tehnică a realizării, conținut cu valoare artistică și coerență științifică)… ci de pre-adecvarea lui și inserarea în contextul societal al momentului.

Scripturile/ scenariile au cumva mai mult un rol orientativ… dar una este ceea ce crezi tu că vei face în primăvară în Dobrogea sau vara prin Carpați și alta este situația concretă când ești în teren undeva la capătul lumii… cu drona și câteva camere de filmat. Fiecare zi de filmare în natură este unică, irepetabilă, imprevizibilă în mare parte… așa că nevoia de adaptare la realitate și utilizarea oportunităților momentului este extraordinar de mare. Scenaristul/ regizorul/ cameramanul face exercițiu de creativitate… gestionează un anumit timp și anumită energie și mai ales niște speranțe. Și mai ales își gestionează pielea de pe obraz: ce a putut să facă și ce nu a fost în stare. În cazul diferitelor filme despre natură făcute în cadrul proiectelor nu există nici un fel de control al calității din partea finanțatorilor (care bifează doar că a fost făcut filmul și are 42 de minute spre exemplu); publicul este prea difuz și nu există nici un fel de dezbatere publică despre acest fel de subiecte; așa că până la urmă cel mai dur evaluator este creatorul filmelor care își asumă paternitatea lor… și eventual câțiva oameni – foarte puțini – din acest domeniu aproape inexistent.

Îmi zice să mă uit neapărat la câteva scene de la începutul filmului, ceva din anii 60 probabil… și apoi la restul, o oră și ceva. Te întrebi, în goana actuală a Lumii, cum să te uiți la un film despre natură care durează atât de mult? Remarci de la început că filmul a fost regizat și filmat de persoana care a scris și textul… adică un stil diferit decât cel actual – când fiecare detaliu este făcut de alții și alții și alții. Și imediat constați că filmul cel vechi are cumva suflet, este perfect în felul lui. Un om care iubea acele locuri, cu vietățile din zonă, le prezintă cu atâta iubire, cu atâta sinceritate, cu tact, cu stil… încât ai tendința să privești mai departe. Ajungi interesat să auzi ce a vrut să zică. Ce diferență, domnule! Ani de zile pot să treacă, decenii poate, și alte filme despre natură, făcute cu tehnica de azi, parcă nu au capacitatea să te absoarbă, să le privești. Ce le lipsește oare? Sinceritatea? Stilul? Produse de masă, făcute în serie, cu duiumul? Nu se simte în ele omul, acela care ar trebui să fie scris cu majuscule? Se percepe însă artificializarea, proiectul, finanțarea, deadline-ul, cadrele trase în grabă, bifarea punctelor de pe un script scris și aprobat de niște oameni ai momentului, lipsa de puls din toată „realizarea”? Se simte că e mult mai avansat pe plan tehnic, dar îi lipsește esența, adică este fix mort. Profesionalizare fără suflet? Ciudat este că omul acela din urmă cu o jumătate de secol, cu tehnicile de filmare incomparabil mai primitive față de cele de azi, a putut să creeze o entitate capabilă să transmită mesajul… avea ceva de zis și știa cum să o facă. Parcă omul acela era mai viu decât cei de azi.

Bun, deci ideea este Filmare cu Suflet. Dar, practic, cum se face asta?

Era seară. Sub versantul acoperit de pădure deasă de molid era un mare bolovan întunecat-negricios, apa de percolație îl ținea umezit și rece; pe bolovan era o ferigă singuratică, cu ale ei 5 mari frunze verzi, și era iluminată din lateral de razele roșiatice ale soarelui care tindea să apună; frunzele se mișcau în adierea brizei muntelui. Era frumos contrastul ferigii ce se mișca în lumina caldă față de bolovanul negru, rece și nemișcat; ritmul în care unduiau frunzele parcă era perfect. Filmată altădată, aceeași ferigă de pe același bolovan putea să fie o cruntă banalitate, în simpla nemișcare a non-subiectului. Însă acum, când aveai ocazia, dacă nu ai tras cadrele la momentul care conta, ai pierdut definitiv ceva unic și irepetabil, chiar dacă feriga și stânca erau tot acolo. Dar nu este pentru tine prima pierdere, nu?

Este vară. Pădure. Multă pădure. Unul dintre milioanele de arbori are o creangă pe la 1,5 m înălțime, a cărei coajă este populată de mușchi și de licheni din diferite specii. Pe acea creangă se hrănește liniștit un diplopod, un miriapod dintre cei lenți (și cu “o mie de picioare”), puternic diferit de chilopodele rapide și prădătoare (cele cu “o sută de picioare”). Stă acolo diplopodul și mănâncă ceva detritus sau materie vegetală, din când în când își mai mișcă ceva parte din corpul lui cilindric, dar este totuși cvasi-static. Dacă ai avea aparatura de filmare care să îi poată încadra doar fața, și ai vedea ce se întâmplă la acest nivel de detaliu, poate că ar fi ceva dinamic și interesant, dar așa… Dacă îl atingi, se încolăcește și stă așa, face pe mortu’, și stă și stă că timp are: sutele de milioane de ani de evoluție i-au arătat că este o strategie bună să stea nemișcat, să nu atragă atenția până pleacă din zonă prădătorul potențial. Trebuie să ai ceva hotărâre să aștepți până decide stimatul diplopod să își reia activitatea vizibilă, și să înceapă să meargă detașat pe creangă, cu sutele lui de picioare unduind în valuri. Este cam exagerat că ar avea o mie de picioare, o specie ajunge să aibă până la 750, majoritatea celorlalte au spre 400 și unele mult mai puține, dar cred că și asta este fix destul. Când pornește, translatează zona la un mod destul de lent, doar micile piciorușe se mișcă în valuri… și nu se împiedică niciuna: este interesant de observat ce coordonare perfectă există între toate aceste sute de membre, fiecare segment având câte două perechi – ca să fie și mai aberant (la chilopode este câte o pereche de membre per segment). Nu departe de acest copac, la 3-5 metri, sunt grupuri-grupulețe de ciuperci frumos-colorate, unele mai tinere, altele mai trecute prin viață, toate înconjurate de frunze de arbori din anul trecut; filmate doar ele, ciupercile, în spatele lor fiind vizibili arborii și cioatele pădurii dau un cadru colorat dar totuși destul de anost, poate. Cred că mai interesant ar putea să fie un cadru în care se vede bine ciuperca, mai în depărtare arborii și cioatele pline de licheni și mușchi și ferigi, iar în prin-plan să facă o trecere un diplopod. Să se plimbe lin, cu sutele lui de picioare unduind în cadru, pe fondul idealizat al Pădurii. Doar că și pentru acest cadru trebuie să ai o răbdare fantastică… dacă vrei să iasă ceea ce ar trebui să fie. Plus că îți poți pune întrebarea, este oare etic să creezi aceste 7-8 secunde filmate cât de cât dinamic și interesant… din elementele pe care le manipulezi și le încadrezi cum vrei? Oare ce părere ar avea Diplopodul?

© dr. Peter Lengyel

 

Acest articol a fost publicat în Filmare. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Filmare cu Suflet

  1. peterlengyel zice:

    „Science, of course, tells us things we’d rather not hear as well as nice things, but much of humanity either does not get the message, or depots it safely in some mental oubliette.”

    „The arts offer different insights into [our relationship with the natural world] and touch people in ways that conventional education and advocacy can rarely do.”
    „Art can do things that information can’t. [It] takes our mind to new places, reaches our heart and draws on our gut feelings.”

    „[It] can do more than science to deepen our understanding of the natural world.”

    „The mainstream environment sector needs more [such] voices to challenge perceptions, awaken sensibilities and embrace in a more serious way the dimensions of inspiration, deeper cultural questioning, creativity and imagination.”

    „The artist can help us fall in love with the Earth again.”

    „He sees environmental art as bringing with it such important questions as whether art should (or can) be a refuge from real life, and whether artists should seek to change what they find, or just report it.”

    „this is not about ‘using art’ merely as a medium to ‘communicate’ about something else. It is about adopting a more ‘artful approach’ that connects us in a different way with the world we are in, and fans the sparks of that greater creativity we need as a society for the challenges we face.”

    http://www.theecologist.org/reviews/2552072/art_and_ecology_now.html

    BUDAPEST from the SKY

    Budapest – a city of light

  2. peterlengyel zice:

    Clipul acesta îmi pare bestial, mai ales modul în care arată imaginea… cum se strecoară acea “lotcă” printre oamenii, pe sub pod șamd… aproape de perfecțiune. Doar cu sufletul se poate face așa ceva.

    Micah P. Hinson – The Nothing

  3. peterlengyel zice:

    The Hope in Humans is not dead

  4. peterlengyel zice:

    Drones Sacrificed for Spectacular Volcano Video
    Video technology and science converge on an active volcano in Vanuatu, where explorer Sam Cossman operated camera-mounted drones to capture high-definition images of the spectacular yet dangerous Marum Crater. Cossman and his team piloted the drones over the 7.5-mile-wide (12-kilometer) caldera

  5. peterlengyel zice:

    Vadvízország – „A legjobb operatőri munka” /Homoki Nagy István filmje/

  6. peterlengyel zice:

    filmare: Nick Cave – To Be By Your Side

    De o vreme mă tot gândesc cum o să poată să fie făcute filmările la un mod cât mai performant (față de resursele aflate la dispoziție)… începând cu 1 ianuarie 2016. Un exemplu de performanță este cel din clipul de mai jos… aproape incredibil cât de frumoase sunt cadrele.

  7. peterlengyel zice:

    „A Holdviola zenéjére a képek Homoki Nagy István legendás filmjéből, a Cimborákból. Két kutya és egy madár bolyongásai hazáig a gyönyörű magyar tájakon kalandokkal.”

  8. peterlengyel zice:

    https://www.facebook.com/ RapaleandoLaCosta/videos/779114682214051/

    Rapaleando la costa

    LA DANZA DEL CEFALOPODO

  9. peterlengyel zice:

    Biologia com o Prof. Jubilut
    Yesterday at 4:00pm ·

    ORQUÍDEA ou LOUVA-A-DEUS? FICOU NA DÚVIDA? Hymenopus coronatus é uma espécie de louva-a-deus comumente encontrada nas florestas da Malásia e Indonésia. Seu nome comum, “Louva-a-deus orquídea”, é uma referência às fêmeas adultas, que possuem uma belíssima coloração rosa. Além disso, as quatro patas deste inseto são semelhantes à pétalas de orquídeas, o que as torna ainda mais camufladas à estas flores. LINDO!!!

    Vídeo: precarious333

    Biologia com o Prof. Jubilut
    http://www.biologiatotal.com.br

  10. peterlengyel zice:

    An aerial assassin at work

    A sparrowhawk’s incredible acceleration and agility enable it to hug the contours and fly though the smallest gaps to sneak up on its prey.
    Release date:

    3 April 2016

    http://www.bbc.co.uk/programmes/p03pq9l2

  11. peterlengyel zice:

    „Massive mountains rising from stunning forests of gold-covered aspens.” -Photographer Jason Hatfield describing his awe-inspiring time-lapse video of fall in Colorado

    Colorado – A Living Landscape 4K

    from Jason Hatfield

  12. Peter Lengyel zice:

    creative work

    „Of course, one of the biggest requirements of the process is creativity, the cultivating of which takes time, thought, energy, and sometimes even courage. And what is the one key trait that underlies all of it? Confidence.”

    http://nofilmschool.com/2017/08/4-tricks-grow-your-creative-confidence-make-progress-your-movie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s