Omul și 100 de Clone Umane

Încă un subiect aparte, dur și controversat, mai ales din cauze ale aspectelor etice/ morale, medicale, de drept de a transmite genele în generația viitoare, contexte complicate fie ele privite din punct de vedere secular ori din variate abordări religioase. Au fost oare realizate clone umane? În 1998, la Advanced Cell Technology din SUA, un nucleu de celulă somatică din piciorul unui om a fost introdus într-un ovul de vacă din care nucleul a fost extras; un embrion a început să se dezvolte, dar a fost distrus la vârsta de 12 zile. În ianuarie 2008, dr. Samuel Wood și Andrew French, cercetători de la Stemagen, o companie de biotehnologie din California/ SUA, au anunțat că au creat 5 embrioni umani, prin transferarea de nuclee din celule din piele donate de cercetători, în ovule umane din care nucleul a fost îndepărtat; embrionii au fost lăsați să se dezvolte până la stadiul de blastocist, după care au fost supuși unor studii care au dus la distrugerea lor. Un articol recent al lui Alice Park, apărut în Time în 17 aprilie 2014 are titlul: Researchers Clone Cells From Two Adult Man. Deci… suntem pe aproape, clonăm… lăsăm să se dezvolte embrionii o vreme, apoi îi ucidem. Ne jucăm… cu știința, cu fenomenul viului uman… facem pe zeii… sau?

Discuții mai firave au existat deja din anii 1960, inclusiv analize realizate de personalități precum Joshua Lederberg, savant preocupat de biologie moleculară și premiat Nobel, care în 1966 a publicat articolul Experimental Genetics and Human Evolution, The American Naturalist 100, 915, pp. 519-531. Alt biolog genetician premiat Nobel, James Watson, a scris despre potențialul și pericolele clonării umane în 1971: Moving Toward a Clonal Man: Is This What We Want?, The Atlantic Monthly. Susținerea clonării umane a fost atacată de cei care se ocupau de bioetică, printre care Leon Kass considera că reproducerea programată a omului îl va dezumaniza. Posibilitatea clonării umane a ajuns în atenția publică mai ales din 1996, după ce oaia Dolly a început să behăie.

Tentația poate să fie mare, spre exemplu atunci când un cuplu de oameni hiperbogați își pierde copilul într-un accident sau prin ceva stupidă boală; poate decide să îl cloneze? Să se facă o copie cvasi-similară? Limitările sunt de ordin legal, prezente mai ales în state atât de dezvoltate încât opțiunea să existe la modul practic; limitări de ordin tehnic nu prea există, sau nu la modul major, dacă în 1996 a fost posibilă clonarea care a produs oaia Dolly… primul mamifer clonat pe baza nucleului dintr-o celulă somatică. Iar de atunci a mai evoluat capacitatea noastră de a face ceea ce credem-că-trebuie. Se pot deci crea clone, copii genetic-identice ale unui individ. Al oricărui individ actual, precum și a celor din trecut, în măsura în care se poate extrage materialul genetic necesar. Asta ar însemna că în principiu se pot face 100 de Marilyn Monroe sau de Hitler, Vivaldi sau… completezi tu aici. Există o întreagă poveste despre moralitatea clonării de mamuți, lupi marsupiali sau alte specii dispărute; dar despre astea, altădată, poate. Să rămânem aici la oameni.

Etic este destul de acceptată clonarea medicală/ terapeutică a unor celule, pentru a realiza țesuturi care să înlocuiască cele lezate/ afectate, deși ea nu este (încă?) prea răspândită în practica medicală actuală; cercetările pe celule stem și utilizarea lor medicală reprezintă însă un domeniu care se află din ce în ce mai mult în atenția cercetătorilor, corporațiilor, oamenilor de afaceri. Crearea de organe “de novo”, pe baza propriilor celule clonate, organe adecvate genetic, care să poată să fie implantate (… transplantate) în corpul celor cu probleme medicale majore, reduce la minim (spre zero?) riscul rejectării acestor grefe, fiind ele percepute ca “self” de către organismul în cauză. Avem aici un domeniu care evident că este de interes… pentru om; vezi spre exemplu Booth C. et al, Liver bioengineering: current status and future perspectives, World Journal of Gastroenterology, 2012, 18(47):6926-34. Problemele etice sunt multe, existând până și întrebarea care ar putea să fie moralitatea de a dezvolta clone umane de la care să fie prelevate organe; un articol interesant este cel scris de Glenn McGee, Primer on Ethics and Human Cloning, American Institute of Biological Sciences, 2011.

Clonarea reproductivă, ceea care în opinia publică este considerată clonarea-adevărată, presupune realizarea unor copii genetic (cvasi)identice, din celule somatice ale unui individ. De fapt, se transferă materialul genetic nuclear (nucleul celular), iar genele mitocondriale provin din ovulul în care a fost realizat transferul… dar oricum genele mitocondriale controlează o fracțiune foarte redusă a caracteristicilor unui individ. De facto, din punct de vedere genetic, clona este o copie identică a sursei/donatorului nucleului celulei somatice.

Faptul că există similaritate genetică nu înseamnă decât o potențialitate. Similaritatea genetică presupune o similaritate biologică majoră/ fundamentală, manifestată prin caracteristici morfo-anatomice, fiziologice, și da… psiho-sociale…, predispoziții la diferite stiluri, comportamente, boli. Mediul, contextul local, social, cultural, are influențe diferite asupra copiilor-genetic-identice. Dacă unul este oier în Carpați, altul învață la Harvard, cred că ai percepe atât similaritatea lor aparentă (sau fundamentală?), cât și uriașa influență pe care o are contextul cultural-intelectual-social în care se dezvoltă acea potențialitate. Fenotipul, ființa biologică manifestă, este consecința interacțiunii genotipului cu realitățile mediului de viață. Desigur, influențele venite din mediul fizico-chimic și biologic, social-informațional-cultural-emoțional sunt complexe; foarte complexe. Genotipul este definitoriu într-un anume sens, adică din genotip de vierme de gălbează nu vei putea dezvolta profesor universitar. Dar, dacă mediul este jalnic, orice genotip care permitea formarea unui savant-genial poate fi redus la sclav sau milițian cu activitate cerebrală nedetectabilă. Așadar, pentru existența unei ființe biologice umane reușite, este nevoie atât de genotip potențial-performant cât de mediu care să îi permită (sau favorizeze) manifestarea. O astfel de combinatorică produce uriașa variabilitate pe care o poți constata.

100 de clone umane: genotip și fenotipuri. Dacă ai avea 100 de clone cu același genom, care ar putea să fie crescute în medii de viață diferite, ai putea observa în ce măsură capacitățile și incapacitățile umane sunt de ordin genetic, și cât anume poate să fie schimbat prin contextul educațional/ societal. Cum ar fi dacă ar crește budist în Thailanda, sau hindus prin India, ori musulman prin careva țară arabă? Dacă nu am fi chiar noi cei implicați, oamenii, ar fi interesant de văzut cât de optimist-în-principiu sau cât de pesimist-în-principiu este ființa în cauză, indiferent de contextul din mediu. Cât de atras de balet sau de biologie, de matematică sau de filosofie, cât de moral sau gen scursoare-socială. Există oare o predispoziție genetică pentru anumite preocupări, și o capacitate de a dedica timp/ energie pentru ele și fix ele… sau capacitățile intelectuale sunt aplicabile pe o largă plajă de subiecte înrudite sau nu între ele? Cât anume din orientarea intelectuală a individului este dată de caracteristicile lui genetice și cât anume provine din realitatea socială în care el se dezvoltă? Există predispoziție genetică pentru a deveni criminal în serie? Are genomul respectiv predispoziție să devină cântăreț de operă? Devine careva dintre ei homosexual, sau toți sau în ce procent? Ce ar produce genomul respectiv dacă ființa în cauză ar trăi în familii sărace, sau în altele bogate, cât ar influența asta succesul social al copiei respective? Ar putea să fie în careva context împărat, iar în altul om al străzii? Am afla mai clar cât anume e influența genetică și cât e influența mediului în edificarea și distrugerea ființei care suntem. Am vedea ce face mediul din ceea ce puteam să fim. Nu cred că ar fi prea bine.

Clonele ar avea o poziție incertă și ciudată în familie, fiind copiile unora dintre indivizi. Integrarea în societate a indivizilor rezultați prin clonare este un alt aspect sensibil…. Glenn McGee, The Perfect Baby: Parenthood in the New World of Cloning and Genetics, 2nd ed., Lanham: Rowman & Littlefield, 2000. Libertatea de a avea urmași în cazurile când aceștia nu pot să rezulte pe cale naturală, intră în conflict cu întregul context al individului rezultat din clonare; un articol relevant este cel scris de Joyce Havstad, Human Reproductive Cloning: A Conflict of Liberties, San Diego State University, Blackwell Publishing Limited.

Fiecare individ-clonă ar avea o viață diferită de ale celorlalte-copii, în aspectele ei legate de contactele interpersonale, iubiri, traume, sentimente de atașament la diferite contexte pe care ajunge să le perceapă, să le simtă ale lui, să se simtă aparținând de ele. Din acest punct de vedere, în esență, ar fi o viață umană totalmente autentică și unică, irepetabilă. Un aspect aparte ar fi eventualele contacte între clone genetic similare dar aflate la vârstă biologică diferită, manifestări ale aceleiași constelații genetice irepetabile. Să vezi o formă mai tânără sau mai bătrână “a ta”, una care are mai mult noroc sau mai puțin, presupune niște chestiuni care nu ar fi putut exista în mod natural. Ce discuție ciudată ar putea să fie între tine și o ființă genetic-identică, dar aflată la o vârstă totalmente diferită, un fenotip generat în mediu societal diferit de cel care a generat ceea ce tu ai devenit… Cât de ne-naturală ar putea să fie o asemenea comunicare? Ce ai putea să îi zici? Eu te-am creat? Faptul că tehnic e posibil, nu înseamnă că trebuie- și este moral acceptabil. Există zone unde este mai bine să nu ne aventurăm, să rămânem în teritorii mai clasice, mai naturale. Bănuiesc că ești de aceeași părere.

Clonarea umană din perspectivă religioasă este o zonă confuză, ceea ce cred că nu te surprinde; subiectul este analizat de William Sims Bainbridge, Religious Opposition to Cloning, Journal of Evolution and Technology, Vol. 13, October 2003. Creștinismul ca și islamul se opun clonării umane. Interesant este că iudaismul nu echivalează viața cu fecundarea, deși există unele rețineri privind înțelepciunea ideii de clonare umană; în general, rabinii ortodocși nu consideră că în etica iudaică ar exista obiecții față de clonare; o lucrare interesantă despre acest subiect este scrisă de Avraham Steinberg, John D. Loike, Human Cloning: Scientific, Ethical and Jewish Perspectives, Assia Jewish Medical Ethics, September 1998, 3 (2): 11–19.

Gruparea religioasă numită Raëlism/ Raelianism/ Mișcarea Raeliană, a fost fondată în 1974; are o secțiune medicală numită Clonaid, înființată în 1997 în SUA, care se ocupă de tehnologia clonării, ajutând cupluri infertile sau de homosexuali să aibă urmași biologici; în 2001 au publicat cartea Yes to Human Cloning; la 27 decembrie 2002 compania susține că au clonat cu succes o ființă umană: o fetiță numită Eva; au mai declarat că există alte cazuri în derulare, la nivelul zecilor; există referiri la clonarea unor copii care au murit din diferite cauze… crearea unor copii-identice ale acestora; uriașa dezbatere mediatică declanșată i-a adus notorietate globală, dar în comunitatea științifică există destule păreri sceptice privind cele afirmate de ei; clonarea este percepută de Clonaid ca o apropiere a omului de imortalitate. Îți place?

Embriologul italian Severino Antinori și biologul cipriot Panayiotis Zavos, pe la începutul anilor 2000, au intrat pe tărâmul controversat al planurilor de clonare, în scopul ajutării cuplurilor infertile de a avea urmași biologici, măcar parțial transmițând materialul genetic al acestor oameni. Severino Antinori a susținut că femei voluntare au fost ajutate să aibă sarcini clonale; Zavos, profesor universitar în SUA și având distincții de la Academia de Științe a Chinei, a susținut în 2009 că a creat mai mulți embrioni umani clonați care au fost transferați în mame-surogat. Există și specialiști care pun sub semnul întrebării gradul de adevăr al acestor afirmații. Se vede aici cât de cețos este subiectul, și cât de învăluit în secrete și mister. De facto, nu se poate exclude să existe clone umane care se plimbă pe străzi.. mai ales în țările mai bogate.

© dr. Peter Lengyel

PS1. O “cvasi-clonare-naturală” este oarecum cazul gemenilor monozigoți, rezultați din separarea completă a unui zigot care produce doi indivizi genetic-identici (sau cazurile jalnice ale unor indivizi mai mult sau mai puțin separați… cu trunchi comun sau mai multe capete); dar gemenii monozigoți, pe lângă similaritatea genetică mai au și influența contextului prenatal similar, și în general cresc și trăiesc în același context social, așa că e destul de greu de izolat componenta genetică de cea de mediu în edificarea respectivelor persoane; există și cazuri de gemeni monozigoți crescuți în medii diferite, dar cazurile sunt rare.

PS2. Deși este o întreagă nebuloasă în domeniu legal, privind ce anume este permis în zona cercetărilor cu celule stem/ embrioni… și ce este interzis în privința clonării umane, totuși clonarea este interzisă în Australia, Canada, Columbia, Uniunea Europeană șamd. Adunarea Generală a ONU, la 13 decembrie 2001 a început elaborarea unei convenții internaționale care să interzică clonarea reproductivă umană, dar nu a fost atins consensul, așa că în martie 2005 a fost adoptată Declarația Națiunilor Unite privind Clonarea Umană… o declarație în bătaia vântului. Un aspect relevant în toată povestea asta cu clone umane este că omul, o specie de maimuță, a ajuns la nivelul științific/ tehnologic încât poate realiza astfel de intervenții în fluxurile proceselor biologice… și totodată a ajuns la nivelul intelectual-spiritual încât se întreabă serios de moralitatea acțiunilor sale.

PS3. Și Ea constată că poți clona materia, dar nu și esența, sufletul; ieri a citit ceva din Istoria Eternității, de Jorge L. Borges: „un capitol de Schopenhauer nu este hârtia produsă din fabricile din Leipzig, nici literele tipărite, nici profilul delicat al scriiturii cu caractere gotice, nici enumerarea sunetelor care îl alcătuiesc, nici măcar opinia pe care o avem despre el; Miriam Hopkins este alcătuită din Miriam Hopkins, nu din principiile nitrogenate sau minerale, hidrați de carbon, alcaloizi și grăsimi neutre, care formează substanța tranzitorie a acestui fin spectru de argint sau esență inteligibilă a Hollywoodului.”

PS4. Biodiversitatea umană: numărul mic de urmași și degradarea genetică a populației civilizate?
https://peterlengyel.wordpress.com/2012/07/22/biodiversitatea-umana-numarul-mic-de-urmasi-si-degradarea-genetica-a-populatiei-civilizate/

PS5. The Island și subiectul clonelor umane. Merrick Biotech, anul 2019, SUA; un film american din 2005. Oameni bogați își permit să plătească “polițe de asigurare” de câte 5 milioane de dolari, pentru a crea clone din care să fie scoase diferite organe, necesare transplantului care prelungește viața “în încercarea de a înșela moartea”. Crearea de clone este o afacere care dă viață pentru cei bolnavi, un fel de joacă de-a Dumnezeu. Ființele-clone sunt crescute (“produse”) într-un mediu subteran, o lume guvernată de reguli stricte (ceva părere despre o similaritate cu societatea noastră…?), o colonie unde li se inoculează idea că mediul extern este contaminat și nu permite supraviețuirea omului… în schimb li se promite mincinos că cei care câștigă la loteria săptămânală, vor pleca pe o insulă unde vor avea o viață splendidă ca în Rai (ai mai auzit asta, nu?). Deși se fac demersurile pentru a le reduce capacitatea intelectuală (ceva părere…?), unele dintre clone prezintă curiozitate, care îi face să își pună probleme despre Lumea din exterior… Unul găsește un fluture de noapte care a intrat din afară prin ceva sistem de ventilație… și deduce că nu poate să fie o contaminare atât de masivă, dacă viața este posibilă; în încercarea de a afla cum e afară, el vede cum clonele care “au câștigat loteria plecării pe insula promisă”… sunt de fapt ucise pentru a fi prelevate organe necesare transplanturilor, sau după ce sunt utilizate ca mame-surogat pentru a produce câte-un copil pentru cei de afară.

Filmul ridică problema imaginii despre Lume pe care o anumită ființă o are, bazată fiind această imagine pe informația la care are acces… iar informația poate să fie administrată, controlată, manipulatorie șamd. Despre libertatea aparentă pe care ființa umană o are, despre constrângerile societale produse de reglementări și manipulare și despre forțe care orientează destine la un mod care nici măcar nu se percepe… Cine are drepturi asupra clonei, cel care l-a creat sau clona are propriile drepturi? Lincoln Six Echo, Jordan Two Delta șamd… clonele sunt de fapt ființe umane care simt, gândesc, ființe echivalente “sponsorilor” care ar urma să preia organe de la ele. La finalul filmului, clonele sunt eliberate, ies la lumină în deșertul Arizona, cu happy-end ca în orice film american. Costul de producție a filmului a fost de 126 milioane de dolari, iar încasările au ajuns la 162 milioane dolari. Încălcarea drepturilor de autor a fost susținută de cei care au creat în 1979 filmul Parts: The Clonus Horror, un story despre o colonie de creștere a clonelor pentru a asigura organe de transplant unor oameni bogați…; dar au existat similarități și cu cartea lui Philip K. Dick publicată în 1964, The Penultimate Truth, precum și cu cartea Spares publicată de Michael Marshall Smith în 1996. Greu de abordat subiectul acesta fără a interfera cu idei zise/ scrise pe undeva…

Acest articol a fost publicat în Genetice - Umane. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Omul și 100 de Clone Umane

  1. Cociuba Ioan zice:

    Intrebat de ce a depus atatea eforturi pentru a cuceri Everestul, T. Haierdal a raspuns „Fiindca exista!”.
    Idea clonarii exista! Tehnicile exista! Cine ar putea opri …… sau „A putut opri cineva….” punerea ei in practica ?

    • peterlengyel zice:

      „George Mallory is famously quoted as having replied to the question „Why do you want to climb Mount Everest?” with the retort „Because it’s there”, which has been called „the most famous three words in mountaineering”.”

  2. peterlengyel zice:

    FW: „For more than a decade, scientists have been developing a fertility technique that involves combining DNA from three parents to make a child. The technique, which has yet to be tested on humans, aims to help women who suffer from mitochondrial disease conceive a baby to which they are genetically related.

    But as the science inches closer to the human trial stage — some say that might happen in as little as two years — the scientific debate surrounding „three-parent babies” grows louder, and more polarized. Read more: http://ow.ly/xXiAe

    http://richarddawkins.net/2014/06/should-three-people-be-allowed-to-make-a-baby/

  3. peterlengyel zice:

    Sawfish is first vertebrate known to clone itself in the wild

    http://www.newscientist.com/article/dn27636-sawfish-is-first-vertebrate-known-to-clone-itself-in-the-wild.html?utm_source=NSNS&utm_medium=SOC&utm_campaign=hoot&cmpid=SOC%257CNSNS%257C2015-GLOBAL-hoot#.VW17hUZzZEM

    No males? No problem. Smalltooth sawfish (Pristis pectinata) native to rivers in south-west Florida, appear to have given birth without sex – essentially cloning themselves.

    The sawfishMovie Camera – a type of ray that grows up to 7 metres long – is a critically endangered species. Because of this, the females may turn to parthenogenesis – reproduction without fertilisation from a male – as a last resort to produce offspring and avoid extinction, says a team led by Andrew Fields of Stony Brook University in New York.

    Plenty of plants and invertebrates reproduce this way. And several captive vertebrate species including sharks, birds and reptilesMovie Camera have been shown to clone themselves in captivity. But this sawfish is the first vertebrate known to do it in the wild.

    The researchers analysed telltale markers called microsatellites in 190 sawfish that reveal how related their parents are. In seven fish, the markers suggested their parents were identical to them. The analysis revealed that the seven fish came from three different mothers.

    Getting back together

    „The statistics say they’re extremely unlikely to have a father,” says Fields.

    Parthenogenesis is thought to happen when an egg is fertilised by another of the animal’s cells called a polar body, says Fields. Polar bodies are small cells created and usually discarded when an egg is formed, with the egg receiving half the chromosomes and the polar body the other half.

    „Right now, we don’t know what causes a female to reproduce parthenogenetically,” says Warren Booth of the University of Tulsa in Oklahoma. In captive bird species, however, it seems to be a heritable trait, he says.

    „So if a female resulted from in-breeding, she might carry forward the mutations that cause her to reproduce parthenogenetically,” says Booth. „As such, when populations become small, the rate of in-breeding increases and this raises the likelihood that these genetic conditions will become evident.”

    Journal reference: Current Biology, DOI: 10.1016/j.cub.2015.04.018

  4. ... via FB zice:

    Eugenics in India

    While we resist different forms of bio-technologies, Hitler’s idea of eugenics is being promoted in India. The issue is this is not a fringe organisation, but the ruling political formation
    Faizi

    –––- Forwarded message –––-
    From: Ram Puniyani1 rpuniyani.2002@gmail.com [arkitectindia]
    Date: Sat, May 27, 2017 at 12:22 PM
    Subject: [Arkitect India] In Pursuit of Master Race
    To: „ram.puniyani”

    RSS Controlled Garbh Vigyan Sanskar in pursuit for “Master Race”
    alt
    Peoples Voice on May 26, 2017 – 4:39 pm in Health, Reforms
    WhatsAppFacebookTwitterGoogle+ PrintFriendlyPrintShare31
    Ram Puniyani

    The RSS agenda of Hindu Rashtra draws heavily on the superiority of Aryan race and greatness of Brahmanical values. The ideology constructed by this organisation tells us that Aryans are the superior race. The whole foundation of the concept of Hindu nation as the teacher-leader of the World derives from twin and inseparable notions of the racial theory, promoted by British and Brahmanism, clothed in the language of Hinduism. This came to fore once again when the spokesmen of Garbh Vigyan Sanskar (Uterus Science Culture), an offshoot of Arogya Bharati (health wing) of RSS, committed to creating Uttam santati, (Best Progeny) based on ancient Indian knowledge of Ayurveda outlined their plans. The claim is that by following the proper instructions as put together by this outfit; one can get the children, which are tall and fair, despite their parents not being so.

    RSS has many wings one of them being Arogya Bharati (health wing). It has devised meticulous plans for the couples to have a ‘perfectly customised child’. This is what has been reported in the media recently. As per the process devised by this outfit there is a period of three months of ‘shuddhikaran’ or purification for the parents. This means that the timing of intercourse is decided by the positions of the ‘planetary configurations’ and a period of abstinence once the baby is conceived. This is to be followed by series of procedures and regulations in the matters of diet in particular.

    These days lot of illogical understanding is easily passing the muster of popular perception in the name of traditional knowledge. The extent of this is the belief that ancient India had advanced plastic surgery techniques, and great leaps in aviation science, including Pushpak Viman (Aeroplane), the truth is that modern medical science has broken lot of mysteries of the sconce of child bearing, growth and rearing. The conception of child does not depend on the planetary configurations but on the meeting of sperm with ovum, on and around the day of ovulation of the female. The Hindutva ideology is bent to promote the faith-based knowledge systems, undermining the immaculate researchers and gains of modern science. Even earlier Dr. Murli Manohar Joshi, in the previous NDA regime had introduced changes in the educational curriculum by introducing Paurohitya (Priest craft) and Karmakand (Ritualism). One of the components of this was Putra Kameshti Yagna (ritual to get male child), the performance of which should lead to the birth of a male child. As per current knowledge, the sex of the baby is determined by the male’s Y or X chromosome meeting the ovum and not by any other influence which these rituals are supposed to influence.
    alt

    The health of the baby and its rearing has many components, which included proper dietary supplements, regular exercises of the mother and good nutrition and rearing of the child as she comes up in the society. The growth of body, physical and intellectual is a long process of rearing where the proper nutrition, games and intellectual stimuli, are the foundation of the health of the child. In contrast here in this scheme of things the planets, supernatural powers are projected as the main players along with the recommended diet.

    RSS ideology has been inspired a lot from German Fascism not just in the matters of concept of nationalism but also in the projection of Aryan superiority. Being the World leaders-teachers as well is core part of this ideology. So a superior race is necessary in this ideology. Germany tried this in the form of eugenics. That experiment was a disaster. Nazis had the program called “Lebensborn” (“Spring of Life”), which aimed to create an Aryan master race. For this breeding of children of pure Aryan race, some 8,000 children were born in Germany and around 12,000 in Norway as part of “Lebensborn” under the direct supervision Nazi theoretician and leader, Heinrich Himmler. This encouraged women of “pure blood” to bear fair-tall Aryan children. The result was that most of such bred children did not grow on expected lines. This horrendous scheme was central part of the inhuman racial policy. This policy on one hand aimed at producing pure Aryan children and on the other hand wanted to eliminate non-Aryans like Jews, 6 million of them were killed and the forced sterilisation of people with hereditary diseases. This policy was harsh to non dominant people and to people with different ability. Needless to say that even the theory of race is totally discredited today and what we know is that we are all mixed up people with origin of Human race located in South Africa.

    It is in this light that the statement of Tarun Vijay, (We have been living with dark skinned people) is to be seen. This reveals RSS understanding of white superior Aryans living with black South Indians. As such major RSS ideologue M.S. Golwalkar had already prescribed for a better race when he wrote, “now let us see the experiments our ancestors made in this sphere. In an effort to better the human species through cross-breeding the Namboodri Brahmanas [sic] of the North were settled in Kerala and a rule was laid down that the eldest son of a Namboodri family could marry only the daughter of Vaishya, Kshatriya or Shudra communities of Kerala. Another still more courageous rule was that the first off-spring of a married woman of any class must be fathered by a Namboodri Brahman and then she could beget children by her husband.” (Quoted in RSS journal Organiser, 2nd January 1962)

    The spokesmen of this program tell us that they have begun their work from Gujarat, where nearly 450 babies have been born on these lines and now they intend to spread their branches in different states by 2020 as their work is already in progress in different states. What’s in store for us is very clear from this plan of health division of Hindutva fountain head. We need to harp only on rational scientific strategies in our health planning.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s