Bal-mascat cu Vise Umane

Ne-am adunat aici, noi cei de succes intelectual, financiar, social, politic șamd, de la senatorul melcilor până la cel care le știe pe toate, plus tot felul de relații sentimentaloide transpersonale, din trecut și din viitor. Nu dau nume, că ne cunoști. Bal-mascat în care ne prefacem fericiți; dress code: lounge suit. Masca obligatorie pe care o poartă fiecare este un zâmbet cu atitudine. Îmbibați în ceva alcool, în ceva visuri 7% realizate (work in progress sau în regres), cu gustul dulce-amar al realităților crizei globale actuale pe care putem să aruncăm toată vina, oh, câtă eliberare! Oare unde e problema? Veșnic să fii la curent cu realitățile politice, economice, să ai chef de glume, să cumperi noi și noi obiecte… semne ale reușitei care te fac mai acceptat în societate… că dacă ai un telefon vechi de 3 ani pare că ești o fosilă vie? Ce naiba ne mai dorim, e perfect totul. Ne drogăm cu vise și speranțe. Fericirea e dincolo de noi, e ceva apariție temporară… sau nici măcar; dar, oricum, doar aparențele contează. Cine ne aduce și nouă în suflet o floare-vie? E mai ușor și mai fezabil să comanzi încă un whisky cu gheață, sau sec e chiar mai bine; și încă două.

DSC_8822

DSC_8838

DSC_8843

DSC_8851

DSC_8743

DSC_8877

DSC_8878

DSC_8883

DSC_8887

DSC_8888

DSC_8940

DSC_8950

DSC_8960

DSC_8690

DSC_8693

DSC_8702

DSC_8711

DSC_8712

DSC_8731

DSC_8736

DSC_8896

DSC_8906

DSC_8916

Treci uneori prin(tre) momente fericite ale vieții. Cât durează ele? Oricum, mai avem simțul umorului și ne facem speranțe. Nicidecum nu distrugem atmosfera plăcută a serii de azi, pentru mizeriile de ieri și cele de mâine. Cineva zice că e război în țara vecină, se omoară între ei, au doborât niște elicoptere. Oricum nu îi cunoșteam, iar elicopterele erau vechi deja. Sper să nu vină ceva proiectile și în direcția noastră. Hă, hă, hă. Hai să ne distrăm. Care sunt deciziile noastre strategice și cum le implementăm, cum le ajustăm la realitatea aflată în permanentă schimbare? Mai contează istoria noastră colectivă, ca familie, grup, societate? Care familie, care societate? Să le zică cineva să dea muzica mai tare!

DSC_8985

DSC_9215

DSC_9233

DSC_9248

DSC_9272

DSC_9053

DSC_9083

DSC_9103

DSC_9133

DSC_9145

DSC_9170

Ai ceafa aceea tipică de mafiot est-european. Deși faci cură de slăbire, mai înfuleci niște caviar, că nu are E-uri, e bio, natural. La masa asta toți suntem sătuli și geniali. Și dacă trecem la celelalte, și acolo. Muncești, faci afaceri, te implici, te zbați. Ești forțat a îți crea și menține un context economico-financiar care să permită o viață umană: bunăstarea economică este necesară pentru o integrare socială rezonabilă… dar la ce costuri se obține ea? Cu ce riscuri asumate, cu ce energie investită, pentru “a produce bani”? Te întrebi, cum aloci timp să citești cele câteva mii de cărți pe care le consideri necesare, ca să te facă om… din maimuță. Sau nici nu îți dai seama de diferențe, și nu aloci timp pentru ele… adică îți asumi inconștient/ conștient propria ta primitivitate-intelectuală și propria incultură-programată? E nevoie de foarte mult timp pentru a deveni om cult, cunoscător al căruiva domeniu care te interesează; e nevoie de o stare specială pentru creativitate intelectuală. Ai văzut un om de știință sau un artist bogat și cu familie fericită, sau asta deja este în Rai? Pare că avem o ecuație imbecilă în care dacă aloci timp/ resurse pentru una, cam pierzi din alta, rare sunt excepțiile și mai ales superficiale. E destul de volatilă treaba cu o afacere OK, care azi este bine iar mâine e în faliment… mai ales în vremurile actuale de criză; cariera de orice gen poate să fie pe butuci din te miri ce cauze imprevizibile; relațiile de cuplu devin atât de contorsionate și incalculabile, pe plan sentimental mai ales, încât a pune mare speranțe în ele necesită o bună doză de naivitate și imaginație… fără prea mare contact cu realitățile statistice. Așa că e bine. E mai ușor să comanzi încă un whisky cu gheață.

dsc_8841dsc_8871dsc_8898dsc_8931dsc_8945dsc_8984dsc_8987dsc_9029dsc_9087dsc_9093dsc_9111dsc_9147dsc_9177dsc_9213dsc_9234dsc_9279dsc_9294

Ești un om plin de succes-local. Cum mai ai timp și resurse-interne să călătorești, să simți ceea ce nu se poate percepe în poze, filmări sau descrieri; să vezi realitățile locurilor, să aduni impresiile care te pot transforma din șmecheraș papagal-parohial în cel care a perceput Planeta? Sau nici asta nu mai contează? Am avut noi o șansă să vedem… ceva ce a meritat? Oare cei care urmează după noi… o să dea și ei niște ture prin locurile prin care am umblat cândva, prin orașe și sate din India… sau vine India pe aici? Hai să nu ne intereseze la ora asta cei mulți și săraci, inculți și cu situație socio-familială catastrofală, cu copiii enorm de mulți târâți în mizerie? Ce treabă avem noi cu ei, ei cu noi? Sună ciudat și neverosimil dacă îți zice cineva că ar trebui să fii fericit, așa cum este pentru noi aici și acum? Ne cam facem griji de 2 bani, cu tot felul de mizerii sentimentaloide, în timp ce alții mor de cancer în vecinătate, sau de foame, undeva mai departe… dar totuși, nu extrem de departe. Îmi mai torni din sticla aceea?

Ce fain am învățat să jucăm teatru. Să zâmbim. Să nu se vadă ce simți și ce nu mai simți deja. Cât de suprasolicitat este omul de azi și cât de subestimat de ceilalți… și până și de sine… ceea ce este și mai grav. Unde mai este demnitatea umană? Cât ne respectăm pe noi înșine, și cât avem timp de cei apropiați din familie, prieteni, copiii pe care îi avem sau nu am avut timp de ei? Orice și oricine ești, omul de la stână sau senatorul melcilor, tot ajunge la tine valul de consumerism-obligatoriu și presiunea resimțită din criza globală. Ce combinație… Consumă și lasă-te consumat! Vine momentul lichidărilor de stoc? Cumva omul pierde contactul cu esența vieții umane, în cavalcada lucrurilor superficiale și colorate, a aberantului consumerism de mărgele de sticlă a secolului 21. Omul postmodern a devenit cumva o târâtură jalnică, o piesă consumabilă și autoconsumabilă, interschimbabilă, ceva care nu mai este o valoare-în-sine în marea joacă a capitalismului-democratic ce promitea să aducă fericirea. Dar pentru cine? Joci atât de bine în teatrul acesta al absurdului, încât nici tu nu prea mai cunoști care este realitatea… doar o simți undeva în adâncul sufletului tău. Un pahar de whisky de calitate, ce bun e la ora asta.

Ești din ce în ce mai conectat la o societate din ce în ce mai disfuncțională. Sau ești deja mai detașat? Am sosit cu aproape nimic și plecăm la fel, dar între timp avem de făcut niște afaceri, avem de luat niște decizii, vitale; toate își au riscurile, beneficiile, costurile. Care este scopul nostru de a fi? La un moment dat, percepi din nou cât de asemănători suntem noi, oamenii. Negri, albi, galbeni. Ne dorim lucruri simple (dar complicate), carieră, bunăstare, viață familială echilibrată; este oare posibil așa-ceva în realitatea (mizerabilitatea?) vieții postmoderne… de secol 21? Ne dorim prea mult și ajungem să nu prea avem… (X)? Care sunt prioritățile tale? De la ele pornește totul, de la țeluri, scopuri, speranțe că ele pot să fie atinse și că merită să investești energie în astea, merită să îți dai viața. Și, culmea, nu am murit încă. Cu toate că de atâtea ori a fost pe aproape… Ce glumă bună e viața asta. Încă un pahar…

Ce fain ne distrăm. Sunt aici diverși monștri sacri ai viitorului, și câțiva ai trecutului, plus niște simpli monștri mai mici. Spre dimineață îți dai seama din nou că omul este o jigodie-aberantă când își dorește să aibă încredere în cineva și fix prin asta devine hiper-vulnerabil. Poate pari cam ursuz uneori, dar să îi vedem și pe ei/ ele peste câteva decenii; ce față mai are Miss Universe 2, dacă mai are. Îți aduci aminte de niște cazuri cu lașitate, abandon, trădare? De care parte erai? Din ce cauze au ajuns lucrurile să se deterioreze așa brutal? Zici că situația este cam complicată. Avem unele goluri în viață, uneori un singur gol mare. Cum te împaci cu trecutul și prezentul, ca să îți poți crea un drum în viitor? Nu prea ai timp de regrete, din câte pare. Cum ajungi să o întâlnești pe ea, cea cu care eventual ar exista șanse de intercompatibilitate, să o recunoști și să speri să te vadă… să aveți o viață-împreună, în înțelegere, iubire, susținere reciprocă totală? Nicicum? Neînvățând din experiențele anterioare, își face omul speranțe nefondate că va găsi partenera cu care să fie OK pe termen nedefinit, familie & copil… sau e prea mult să dorești toate astea? Tragicomedii recente sau ale trecutului, în care actorii suntem chiar noi… când nu ai altă variantă. Uneori viața pare sadică, alteori doar o curvă; dar așa te faci animal adevărat. Înviem din mii de înjosiri despre care nu vorbim niciodată. Asta să vezi Înviere. Și, la rândul nostru, facem pe alții să sufere, cât încape. În condițiile de secol 21 ajung oamenii să fie puternici nu ca oțelul, ci ca șobolanii și carcalacii, care rezistă la orice radiație, la orice minciună, la orice trădare, care degustă orice otravă. Îi ține în viață un whisky sec în rece pahar de cristal. Bal-mascat cu Vise Umane.

PS. Charles Bukowski: I’ve had so many knives stuck into me, when they hand me a flower, I can’t quite make out what it is. It takes time.
Acest articol a fost publicat în umane. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Bal-mascat cu Vise Umane

  1. peterlengyel zice:

    Bela Bartok – Romanian Folk Dances
    Arrangement for string orchestra of the six dances, Sz. 68, along with the sheet music to the corresponding solo piano works, Sz. 56, for comparison.

    Uruguay & Marijuana

    bio, natural 🙂

    „Persoanele fizice au dreptul să cultive până la șase plante, pentru uz personal. (…) Statisticile din Uruguay susțin că aproximativ 20.000 de persoane din cei 3,3 milioane de locuitori ai statului sunt consumatoare zilnice de marijuana.”

    http://totb.ro/uruguay-un-gram-de-marijuana/

    „şi l‑a procurat din când în când, ca să uite mizeria sufletească în care se zbătea. Nu devenise sclavul drogului”

    „nu reuşeşte să se smulgă de sub dominaţia narcoticelor, continuând să consume cocaină şi eter (poate, ocazional, şi morfină).”

    „Nevoia [de drog] năpădeşte totul, ca dragostea, ca răul de mare. N‑are rost să încerci să rezişti. Mai întâi, te ia cu un fel de rău. După care lucrurile se înrăutăţesc. Închipuiţi‑vă o tăcere care ar semăna cu zbieretele a mii de copii, cărora doicile au uitat să le dea să sugă. Neliniştea amoroasă exprimată în sensibil. O absenţă atotstăpânitoare, un despotism negativ. Fenomenele se precizează. Şerpuiri electrice, şampanie în vene, sifoane îngheţate, crampe, sudori la rădăcina părului, gură încleiată, muci, lacrimi. Nu insistaţi. Curajul nu vă foloseşte la nimic”

    http://totb.ro/narcoticele-si-cultura-romana-ion-barbu-eterul-cotidian-si-cocaina-saptamanala/

    „începem să ne dorim chiar mai mult. Ne pierdem somnul, fericirea, (…)”

    https://ro.stiri.yahoo.com/%C3%AEn%C5%A3elepciune-antic%C4%83-povestea-regelui-care-c%C4%83uta-fericirea-114510139.html

    The dark side of conformism. I’m thinking here of the „always nice” mode for indoctrinated Christians, who are all sugar and smiles until they learn someone they know is no longer religious.

    Psychologists Have Uncovered a Troubling Feature of People Who Seem Nice All the time.

    Those who are described as „agreeable, conscientious personalities” are more likely to follow orders and deliver electric shocks that they believe can harm innocent people, while „more contrarian, less agreeable personalities” are more likely to refuse to hurt others.

    „The irony is that a personality disposition normally seen as antisocial — disagreeableness — may actually be linked to ‘pro-social’ behavior,'” writes Psychology Today’s Kenneth Worthy. „This connection seems to arise from a willingness to sacrifice one’s popularity a bit to act in a moral and just way toward other people, animals or the environment at large. Popularity, in the end, may be more a sign of social graces and perhaps a desire to fit in than any kind of moral superiority.”

    http://mic.com/articles/92479/psychologists-have-uncovered-a-troubling-feature-of-people-who-seem-nice-all-the-time

    Mai puţin iubita mea amantă, adio!
    http://www.catchy.ro/mai-putin-iubita-mea-amanta-adio/63903

  2. peterlengyel zice:

    Pár ház volt köztünk, s talán egy-két év
    És hozzád kölyök voltam még
    Féltem, ha mondanám, csak nevetnél
    S féltem, hogy észrevetted rég

    Hányszor indultam el hozzád
    S te mindig, mindig siettél
    Hosszú autókban vártak rád
    S nem hittem el, hogy nincs esély

    Emlékszem, megfogadtam, nem is baj
    Lesz nevem s pénzem egyszer még
    Fények közt állok s halkan szól egy dal
    S akkor majd te is szeretnéd

    De a sáros kis utcánkban
    Épp csak egy-két lámpa ég
    Én mindig fáztam, ha rád vártam
    Tél illatát érzem még

    Szép Júlia, szép Júlia
    Talán már rád sem ismernék
    Szép Júlia, szép Júlia
    Maradj hát mindörökre szép

    Árnyékba rejtőzik a nézőtér
    A szívem hangosabban ver
    Úgy látom néha, mintha itt lennél
    Bár tudom, sosem jöttél el

    És egy távoli utcában
    Talán sok fényes lámpa ég
    Álom-autókban rád várnak
    Vissza sem nézel már rég

    Szép Júlia, szép Júlia
    Talán már rád se ismernék
    Szép Júlia, szép Júlia
    Maradj hát mindörökre szép

  3. peterlengyel zice:

    Dan Alexe, scrie pe facebook textul de mai jos; ar fi fost pacat sa se piarda doar asa

    ::::::::::::::::::::::::::::::

    Dan Alexe
    Gombrowicz, omul de dincolo de canoane literare (singurul care i-ar sta aproape ar fi Nabokov) scria (dădea de înțeles, mai ales, căci scriitura lui nu are nimic declamatoriu sau implicit) că tinerețea e răul absolut.

    Tinerețea e răul suprem, da.
    Personajele lui cele mai sinistre sunt tineri, adolescenți, adulți necopți, băieți și fete, căci răutatea amorală nu are sex.

    Flăcăi cu coșuri, fete cu păr urât, personalitate incertă, viitor nebulos, structură morală absentă, agresivitate amorfă, pofte nestilate.

    Arătări neîmplinite, gata de cele mai surprinzătoare mișelii prin fugă, neprezentare, întors spatele fără remușcări, totul sub scuza tinereții.

    Tocmai la nivelul ăsta a înțepenit polemica și arta invectivei în România de azi.

    Ori de câte ori am avut vreo înfruntare (câștigată, desigur, plicticos de previzibil), am primit sistematic ca insultă: moșulică, moșule, boșorogule etc…
    Mintea lor a rămas medievală, fixată, precum gâza în chihlimbar, în vremurile lui Ștefan cel Mare, când la 50 de ani erai patriarh.

    Sufletul lor plăpând, cu coșuri, își arată imaturitatea prin spaima de a crește.
    Da, tataie, asta e cu voi…

  4. peterlengyel zice:

    Cipő, Koncz Zsuzsa – Csodálatos világ.mp4

  5. peterlengyel zice:

    Sebestyen Marta & Muzsikas: Azt gondoltam eső esik-I thought.. This is a beautiful song from the Hungarian folk music group, Muzsikás, featuring the fabulous singer, Márta Sebestyén. The pictures are showing the precious moments of the old Hungarian rural-life.

  6. peterlengyel zice:

    Bluebird – Poem by Charles Bukowski

    there’s a bluebird in my heart that
    wants to get out
    but I’m too tough for him,
    I say, stay in there, I’m not going
    to let anybody see
    you.
    there’s a bluebird in my heart that
    wants to get out
    but I pour whiskey on him and inhale
    cigarette smoke
    and the whores and the bartenders
    and the grocery clerks
    never know that
    he’s
    in there.

    there’s a bluebird in my heart that
    wants to get out
    but I’m too tough for him,
    I say,
    stay down, do you want to mess
    me up?
    you want to screw up the
    works?
    you want to blow my book sales in
    Europe?
    there’s a bluebird in my heart that
    wants to get out
    but I’m too clever, I only let him out
    at night sometimes
    when everybody’s asleep.
    I say, I know that you’re there,
    so don’t be
    sad.
    then I put him back,
    but he’s singing a little
    in there, I haven’t quite let him
    die
    and we sleep together like
    that
    with our
    secret pact
    and it’s nice enough to
    make a man
    weep, but I don’t
    weep, do
    you?

  7. peterlengyel zice:

    RED BULL PILVAKER (Halott Pénz, Fluor, Deego) – Szeptember végén [Official Music Video]

  8. peterlengyel zice:

    „Meghalt a szerelme, és ez az első koncertje a haláleset után. Azonban nem tudta elkezdeni a dalt, és ekkor a tömeg kezdett el helyette énekelni. A szeretlek szót felcserélték a „mi szeretünk téged”-re. A producere (aki zongorán kíséri) pedig azt mondta Lara Fabiannak a végén, hogy „látod, te pedig azt mondtad nincs miért élned. Élj értünk,az emberekért”. Hát ezért sikerült ilyen meghatóra …”

    http://www.kiskegyed.hu/sztarok/kulfoldi-sztarok/meghalt-a-szerelme-es-ez-volt-az-elso-koncertje-a-halaleset-utan-azonban-nem-tudta-elkezdeni-a-dalt-es-ekkor-a-tomeg-143976

  9. peterlengyel zice:

    “A Saul berobbant az életembe, én nem terveztem ezzel, csak eljátszottam a nekem szánt szerepet. Őrült siker lett, és nagyon jólesik, hogy sokan gratulálnak. Most sokan hívnak kávézni, olyanok, akik fél évvel ezelőtt a köszönésemet sem fogadták, és talán sokan dolgoznának velem szívesen. De én más utat járok”

    “Szeretnék egy regényt befejezni, amit már elkezdtem írni. Ez egy családregény család nélkül, én így nevezem. Egy cigány fiúról szól, aki nevelőintézetben nőtt fel, a magyaroknak cigány, a cigányoknak magyar. Elindul, és megkeresi az édesanyját. Halott tenger lesz a címe. Emellett dalokat írok egy szál gitárra, azokat szeretném játszani. Ezek érdekelnek engem, nem a csillogás. Hiába nyíltak ki Hollywood ajtajai, én azokon nem kívánok be­lépni.”

    http://civilhetes.net/nagy-bejelentest-tett-a-saul-fia-sztarja-mindenki-megdobbent

  10. peterlengyel zice:

    “Az élet olyan, mint egy nyári ruha mellénye: Rövid és céltalan.”

    “A vörösbor fáj, de azt mondja: „Jó lenne élni!” Ha többet iszol, így szól: „Élni kell!” Ha igen sokat iszol, ezt kiáltja: „Élni fogsz!” És ez akkor is szép, ha nem igaz.”

    “– Mi lesz vele? – kérdezte aggódva Berlac. – Meghal?
    – Sajnos reménytelen az állapota… Életben marad a szerencsétlen.”

    “A nő olyan, mint egy költői hasonlat – ha szép, az sem baj, hogy semmi értelme.”

    111 éve született Rejtő Jenő: Mutatjuk a legjobb idézeteket tőle

    http://lemon.hu/2016/03/29/111-eve-szuletett-rejto-jeno-mutatjuk-legjobb-idezeteket-tole/

  11. ... via FB zice:

    „Asta sunt eu, Raluca Jensen. Liberă, independentă, vulgară, sensibilă, feminină, inteligentă, proastă, haioasă, nebună, iubitoare și multe, multe altele. Sunt femeie, sunt mamă, sunt om. Greșesc, mă ridic, mă scutur și merg mai departe. Vorbele voastre nu mă afectează. Vorbele voastre la adresa copilului meu mă afectează. Și pentru asta o să continui să vă dau muie, așa cum stiu eu. Sensibil și puternic. Exact ca o curvă!”

    http://ralucajensen.blogg.se/2017/march/eu-sunt-raluca-curva-de-pe-net.html

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s