Cerbii din Igniș

DSC_6026

Ai văzut cerbii care stăteau liniștiți spre seară, idilic la margine de pădure, în poiana care părea poleită cu raze portocalii ale unui soare de aur? Ai remarcat cât de splendid este acel cerb uriaș, cu coarnele sale impunătoare, câtă frumusețe are animalul liber și sălbatic? Prin septembrie-octombrie – boncănit de cerb, ai auzit câtă vigurozitate a dorinței de a exista, ai perceput câtă hotărâre de a persista în timp? Se mai poate vedea azi așa-ceva? Vor avea ocazia oamenii viitorului să admire cerbul sălbatic, sau vor privi cu ochi sticloși… niște poze. Ori nu contează, nimic nu mai contează, tot ce este bun prin Carpați trebuie să fie ucis, trebuie să dispară.

17

DSC_4764

Îl cunosc de 3 decenii. A umblat mult prin locurile acestea, are o experiență de viață de peste 80 de ani, credibilitate și autoritate, cunoaștere relevantă în domeniu… vânătoarea care îl pasiona cândva: biologul József Béres își amintește de trecutul în care pe Platoul Vulcanic Igniș erau circa 300 de cerbi; la o goană au văzut și 80 de cerbi; pe vremea aceea, erau plantații întinse, unde se simțeau bine. Pe vremurile când funcționa încă trenulețul forestier, se puteau vedea iarna și grupuri de 30-40 de cerbi pe Platoul Vulcanic; tot iarna, când zăpada era mai mare în zona mai înaltă, coborau de pe platou spre zonele depresionare; veneau și pe dealul Solovan de lângă Sighet, mai ales femele și exemplare tinere; erau și pe la Șugău, Bârlan, Agriș, Săpânța. Pe la Piatra Tisei era și boncănit, dar mult mai puternic era cel pe la Pleșca, Vidrișca, unde răsuna pădurea; interesant este că boncăneau și în lunca râului Tisa, mai sus de Teceu. Anual erau vânate legal circa 12-15 exemplare, la care se adaugă un număr necunoscut de indivizi braconați. Acum rar mai vezi câte o urmă de cerb. Totodată, în Igniș numărul lupilor este și el foarte mic, rar se mai aude să fie luată câte o oaie de la careva stână; râsul este aproape inexistent.

276

Am și eu o experiență de viață de peste 40 de ani, decenii de peregrinări hai-hui prin Igniș care au dus la formarea unei opinii actuale despre situația din teren – iar realitatea este sumbră; o astfel de impresie nu era posibil să se contureze fără existența unor proiecte apte să susțină și o puternică mașină de teren care face posibilă deplasarea eficientă prin întinderile neumblate ale acestor zone montane… uriașul platou vulcanic. Au fost și zboruri peste aceste peisaje, ture cu avionul din care vezi vacile, caii, bivolii, oile… deoarece ele sunt acolo. Voi zbura probabil și în zilele următoare, dar deja știu ce se poate spera și ce nu se poate. Știu că dacă există cerbi în peisaj, îi vezi ușor. Dacă mergi prin diferite zone de prin Ungaria, ai ocazia să vezi cerbul, liber; spre exemplu la Gemenc, pe o arie cu ceva peste 20.000 de hectare, există un efectiv de circa 1.280 de cerbi… și îi vezi peste tot. Dar dacă nu sunt, poți să mergi de oricâte ori, așa cum e prin Igniș sau în aproape toate celelalte peisaje de prin Carpați; o excepție oarecum mai rezonabilă este zona înaltă a Călimanilor, unde poți observa fără probleme, fără eforturi speciale, câteva zeci de exemplare pe zi. Dar ce arată asta?

173

Cum de s-a ajuns la dezastrul cerbilor din Igniș și ce relevanță are? Cea mai întinsă suprafață compactă nelocuită de oameni în Carpații de pe la noi, Munții Igniș cu pădurile lor poienite reprezintă un habitat prielnic pentru cerbi, cel puțin teoretic; practic, locul devine catastrofal, blestemat din cauza oamenilor: braconierii-vânători. Un caz din Maramureș, bazat pe o viziune realistă asupra trecutului recent; știm despre cele întâmplate, vedem ce este acum… Din anii 1990 cerbii au fost masacrați prin vânătoare și braconaj, acțiuni scăpate de sub control. În trecut, în urmă cu multe zeci de ani, braconierul avea o pușcă veche, uneori artizanală, ascunsă în ceva scorbură în pădure… sau punea ceva lațuri; căra niște carne noaptea, cu rucsacul, sperând să nu fie prins și să ajungă să aibă ceva de mâncare pentru copiii lui care nu aveau haine și pantofi să iasă din casă. Acum, în a noastră societate criminal-de-modernă, găștile de vânători cu performante puști cu lunetă, cu puternice mașini de teren, cu relații politice și administrative speciale, intangibili se distrează să ucidă din plăcere orice mișcă prin peisaj. Circulă relatări despre cerbi împușcați la grămadă (și 17 odată), aduși jos din munte cu remorca, cu tractorul. Te miră că cerbii au fost de facto exterminați din Igniș, în această măreață epocă democrato-capitalistă? Mă întreb, ce simți, e bine că i-au împușcat, sau era mai bine ca cineva să fie apt să îi oprească? Doar că nu a fost cineva care să o facă, eficient. Teoretic există societate civilă, ONG-uri de mediu și dezvoltare durabilă, proiecte fanteziste/ rupte de realitățile din teren, cele care sunt pe gustul finanțatorilor de la UE sau alte structuri similare. Cerbii nu mai sunt; pădurile bătrâne sunt tăiate rând pe rând din Platoul Vulcanic Igniș, și rămâne… ce rămâne? Sunt instalate microhidrocentrale, pe Săpânța, Mara, salbe întregi de distrugere a naturalului. Te surprinde ceva? Sau, nu te mai interesează.

DSC_5852

233

Îți dai seama că nu fix Ignișul este excepția de la situația generală din Carpați. În mare parte a peisajelor noastre vânătorii/ braconierii au ucis cam totul și deci nu prea mai au ce să omoare. Utilizarea armelor cu lunetă, practic nu oferă nici un fel de șanse de scăpare animalului… așa că nici nu se poate vorbi de ceva etică, dacă mai aveai ceva dubiu pe direcția asta. Diavolii cu pușcă sunt peste tot și au ucis deja atât de multe animale sălbatice dintre cele de interes vânătoresco—braconieresc, încât poate să fie pus sub semnul întrebării viabilitatea populațiilor în cauză. Crezi că cei de la silvici sau cei de la vânători nu știau ce se întâmplă? Nu știau de ce și cum și când se întâmplă? Nu știau la modul concret cine sunt cei care ucid cerbii? Crezi că ei nu erau acolo? Crezi că la nivel de ministere nu se știe ce se întâmplă cu braconajul peste tot în țara asta… sau crezi că nu interesează? Sau, așa trebuie să fie! Dacă în Munții Rodnei, Parc Național și Rezervație a Biosferei, în 1990 erau circa 600 de capre negre, dar au fost braconate aproape toate încât la un moment dat mai erau circa 30… deci 95% au dispărut… atunci ce te poți aștepta să fie situația animalelor mari în alte locuri, care nu au statut de “arie protejată”? La nivel de UE sunt oare interesați de cerbii, urșii bruni și caprele negre din teren, spre exemplu din Carpați… sau de tonele de rapoarte care să arate triumfalist că totul este frumos, pe hârtie? Este mai jalnic ceea ce se întâmplă acum decât dezastrul din perioada comunistă?

DSC_2821

DSC_2823

505

Impresiile de acest gen, despre situația din teren a populațiilor de animale sălbatice observate pe parcursul deceniilor și relatate sincer-asumat, sunt de 1 milion de ori mai realiste decât kitschurile raportate de “organe” pe vremurile comuniste sau cele capitaliste. Tabele completate de structuri silvice și vânătorești, devin datele oficiale, dar ele au pierdut demult orice contact cu realitatea… sau poate nici nu o aveau vreodată. „Raportările la hectar” în cazul speciilor de animale sălbatice, mai ales a celor nocturne, silvatice, cu viață retrasă, a celor care se mișcă la mari distanțe prin peisaj șamd, dar și a caprelor negre diurne și prezente în peisaje deschise, este ușor de imaginat cam ce rezonabilitate au, într-o țară în care este nevoie de ani pentru a centraliza datele produse din recensământul populației umane, acum în era IT&C.

187

Cerbul a fost la cheremul mafioților, dar nu a fost singur. Animalele acestea sălbatice au fost împușcate la grămadă, și asta nu e bine; este un semn al existenței unei societăți umane în care voracitatea și rapacitatea unor cretini de pe la vârfurile politico-financiare și administrative, produce dezastre ecologice, exterminare în masă, și… nu există mecanisme societale care să îi oprească; tot acești indivizi, structurile lor mafiotizate și pârghiile de control societal care nu funcționează, sunt factorii răspunzători și de multe catastrofe sociale și personale; vrei să extrapolez metaforic, să îți zic că îți vor pune coarne și te vor împușca și pe tine, desigur, economic, social… și până la urmă și biologic într-un fel… nu ai un viitor prea strălucit, când nu îți mai dorești nimic, nici măcar un copil… conștientizezi că nu ai cum să îl faci om. Din păcate. Omul simplu este ca și cerbul acela din Igniș: expus în bătaia puștii mafioților, care se pot distra cu viața și moartea lui. Poate nu vor să te lege – ești liber să pleci de aici, dacă nu faci parte din gașcă. Dar dacă comentezi nu este prea bine. Dacă te interesează anumite detalii, poate să te lovească o mașină, poate că bei niște răcoritoare expirate, poate să fie un accident mortal la o vânătoare la care ai participat involuntar ca țintă. Oare câți dintre noi sunt de facto pe remorca aceea trasă de tractor?

© dr. Peter Lengyel

DSC_5054

PS1. Conform Ordinului nr. 512/ 2004, privind aprobarea efectivelor optime pentru principalele specii de vânat din România, pentru cerb sunt date 32.270 de exemplare la nivel de țară, din care în Maramureș „efectivul optim” este „stabilit” la 1.468; desigur aceste date ale “efectivelor optime” au o relevanță biologică foarte discutabilă. Conform lucrării de doctorat a lui Sorin Geacu, „Dinamica spațio-temporală a populațiilor de mamifere din familiile Cervidae și Bovidae din fauna României”, în 2006 erau 35.345 cerbi în România… bănuiesc că au fost preluate datele oficiale. Evaluarea efectivelor se face de către cei interesați de vânătoare…. Dacă comparăm „efectivul optim” dealtfel foarte chestionabil… stabilit la peste 32.000 și efectivele estimate de către silvici/ vânători care au produs aceste date oficiale de peste 35.000, ar rezulta că în țara asta numărul de cerbi în 2006 este prea mare! Orișicum, nimeni nu știe la modul concret câți cerbi sunt în peisaj, dar vânătorii dornici să supraevalueze efectivele și să aibă cote de împușcare cât mai mari… susțin ultra-optimiști că ar exista în România atât de multe exemplare… prea multe. Problema este când ieși în teren și constați că situația populației de cerb la nivel de peisaj este dezastruoasă… ceea ce dealtfel se poate remarca ușor. Cât de mare este conflictul între datele de pe hârtie care devin și cele oficiale și ceea ce se vede în teren? Totuși, conform Anexei nr. 1 la Ordinul ministrului mediului și schimbărilor climatice nr. 1225/ 2013, privind cotele de recoltă aprobate pentru sezonul de vânătoare 15 mai 2013 – 14 mai 2014, la nivel de țară sunt alocate pentru împușcare legală 2.700 exemplare de cerb, dintre care 537 masculi trofeu, 917 masculi selecție și 1.247 femele/ tineret; pentru județul Maramureș sunt alocate 74 de exemplare de cerb pentru împușcare legală, dintre care 22 masculi trofeu, 27 masculi selecție și 25 femele/ tineret. Astfel, legal se poate face căutarea și lichidarea ultimilor mohicani. Te poți întreba, oare câți dintre politrucii care au creat actualele probleme ecologice și sociale… ar trebui împușcați pentru trofeu și câți pentru selecție?

_DSC6291

PS2. Mă întreb, cum se putea oare evita o astfel de situație? Cât de reușite au fost finanțările prin proiecte ale protejării naturii? Vigurozitatea muncii intelectuale este ucisă, apoi necrofil violată, terfelită de imbecilitatea zdrobitoare a birocrației care pervertește totul, contaminează sufletele și lasă scursori inutile sub formă de groase rapoarte despre moartea pasiunii. Ce viziune, ce încredere în sensul muncii tale poate persista sub presiunea înrobitoare a rapoartelor în care veșnic mai trebuie încă o blestemată de ștampilă, sau o aprobare, sau o rectificare de detaliu… Îți dai seama că dacă Darwin, Picasso sau Einstein lucrau în sistemul actual, praful se alegea din munca lor, se sinucideau la 6 dimineața, cu un raport împuțit care încă nu era gata… veșnic mai lipsea o ștampilă, un aviz, ceva semnătură de te miri unde… iar tu nu auzeai vreodată de ei. Tot felul de proiecte cu experții (….), cu rapoarte groase pe mii de pagini de hârtie reciclată, cu oameni din ce în ce mai frustrați, în timp ce dezastrul degradării naturale și sociale continuă cu pași mari, și nici măcar nu este menționat undeva… că nu dă bine. Te poți întreba, cât au ajutat proiectele la protejarea biodiversității din țara asta, sau mai mult au fost capcane apte de a îi ține preocupați de birocrație pe cei care eventual doreau… Nici nu se mai știe ce doreau. Dar până mai există unul dintre noi, în pofida realităților actuale, speranța persistă cumva.

PS3. Dacă te întrebi, cum de erau atât de mulți cerbi prin Munții Igniș în anii comunismului și cum este posibil ca acum să nu mai vezi nici urma lor… poate este bine să asculți câte o relatare a celor care au cunoscut situația acelor timpuri. Era cândva în acei ani un cerb tânăr care a crescut în preajma oamenilor, prin zona Pleșca. Era hrănit de oameni, se apropia de ei fără nici un fel de teamă. Odată când avea deja câțiva ani și avea coarne cu câteva ramuri, acest tânăr cerb a plecat la o plimbare prin zonă și a ajuns la un canton silvic aflat și acesta pe Platoul Vulcanic. Acolo era un pădurar care a luat securea și a ucis, animalul. În acele vremuri nu era plin totul de mașini de teren, oamenii umblau pe jos. Când pădurarul cobora cu o parte din carnea cerbului îndesată în rucsac, a ajuns să se întâlnească cu ceva milițian pe care îl cunoștea; acesta a întrebat ce cară atât de greu, iar pădurarul plin de inteligență a zis că are niște cartofi, în loc să mintă ceva despre carne de miel. Milițianul se întreba în mintea lui, oare de unde pot să fie aduși cartofi din munte, și a pus mâna pe raniță, unde a simțit că este ceva moale. A ieșit un scandal, pădurarul a fost destituit, și a stat la pușcărie 3 sau 4 ani. Apoi, după 1989 a venit Libertatea, Democrația; cerbii au fost împușcați la grămadă, au fost cărați jos cu remorci pline ale tractoarelor… și acum este liniște în Munte.

 

DSC_2224

to share or not to share? this is the question.

Acest articol a fost publicat în Animal Salbatic. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

28 de răspunsuri la Cerbii din Igniș

  1. Tzuk Jdu via FB spune:

    Asta arata exact cum stam si cum toleram….

  2. Eduard Armeanu via FB spune:

    Crunt

  3. Daniel Opait via FB spune:

    {Este mai jalnic ceea ce se întâmplă acum decât dezastrul din perioada comunistă?} Da, este mult mai jalnic…

  4. Niculae Radulescu-Dobrogea via FB spune:

    Dramatic. Tragic !

  5. Probabil, exemplarele noastre sunt mult mai selectate. Sau poate ca in Ungaria s-au imputinat efectivele de ras si lup ca si top-predators al cervidelor.. Excelenta postare, Ovi

    • peterlengyel spune:

      Merci pentru aprecierea pozitiva. Se pot zice multe; altele, cu nume concrete… nu se pot zice. Sigur, nu e cazul sa facem crescatorie de cerbi… sa stea claie peste gramada, sa roada orice copacel… asa cum se intampla in unele zone din vest. Dar noi suntem la polul opus. Si sigur nu din cauza pradatorilor naturali, nu din cauza lupilor, ci din cauza oamenilor ucigasi. Dezastre cu eradicarea masiva a animalelor salbatice au fost si in trecut. Apoi, in perioadele de acalmie, protejare… efectivele se pot reface. Reintroducerea caprelor negre din Rodnei este un exemplu. Dar, ceea ce constatam, este ca in general este vai de mama lor…. acum salbaticiunile nu mai au liniste aproape nicaieri, oriunde pot sa fie doborate de vanatori care au la dispozitie masinile de teren si pustile cu lunete performante: Terminator.

      • Alex spune:

        Tot acest masacru,sa facut in colaborare cu paznici de vanatoare cu politie,padurari etc,sper sa vada cine trebuie pina nu e/preaaa,tarziu…..

  6. Antonia L. Zavalic via FB spune:

    “I ask people why they have deer heads on their walls. They always say because it’s such a beautiful animal. There you go. I think my mother is attractive, but I have photographs of her.” Ellen DeGeneres

  7. Róbert Z Szálka via FB spune:

    to share or not to share? this is the question.- „Hamlet”,… Jalnicá situatie! Am fost si eu vánátor in Sighet in anii ’70-80, atunci ai mai auzit boncánit si deasupra cásii lui Toader paznicul de vánátoare din Valea Cufundoasá, mai era si rís pe la Agris si Piatra Tisei,..cerbii in ierniile grele au coborit piná in liveziile oameniilor din Sugáu, si „gustau” din cláiile de fán din capátul grádiniilor,… Au trecut anii,…si „baba cu colacii ” dacá situatia actualá e asa,…

    • peterlengyel spune:

      Hobó – A vadászok kivonulása

      Rossz, kis törpe hősök menetelnek sorban,
      Hazug méltóságuk lenn hever a porban,
      Emelik lábukat induló szavára,
      Emelik poharuk az új fővadászra.
      Elpusztult az erdő, kihaltak a vadak,
      A tóban szenny és mocsok, elfogytak a halak,
      Füst és korom mögül sápadtan süt a Nap.
      A céllövöldében kövér gyilkosok játszanak.
      Azt hittem, hogy rosszul látok,
      Hazamennek a vadászok?

      Ne aludj el még! – Az árnyék visszatérhet.
      Ne aludj el még! – A gyerekek félnek.
      Ne aludj el még! – Kialhat a láng.
      Ne aludj el még! – Vigyázz ránk!

      Túl a kerítésen, nagy, égő szemekkel,
      Testvéreim álltak, telve félelemmel,
      Enni sem adhattam, nem játszhattam velük,
      Lestek ránk az őrök, nekik volt csak fegyverük.
      Sosem várt vendégek éltek itt a házban,
      Nem hívtuk, de jöttek, a vértől lucskos sárban,
      Uraink szolgák voltak, egynek sem volt szava
      Sohasem kérdezték: Mikor mentek végre haza?
      Azt hittem, hogy rosszul látok,
      Hazamennek a vadászok?

      Elsőként köszöntse nagy taps a hazainduló Batu kán elvtársat, a Nagy Mongol Népi Hurál fővadászát!
      Háromszoros hurrát zengjünk, mint a müezzinek II.Szulejmánnak, a nagy török vadásznak!
      Tizenháromszoros áldás kísérje Haynau, osztrák vendégünk díszmenetét!
      Fergeteges „Sieg Heil!” Adolf Hitler legjobb jágerének, Eichmann Obersturmbannführernek.
      És reméljük, végre utoljára, igazi, háromszoros testvéri csókkal búcsúzunk
      az ideiglenesen negyven évig nálunk vadászott szovjet elvtársaktól, akiknek neveit sosem felejtjük el,
      de órák hosszán sem tudnánk felsorolni.

  8. Pingback: Cerbii din Ignis (Autor dr. Peter Lengyel)

  9. Adriana spune:

    Exact asta se intampla din moment ce toleram aceste aspecte. Nu mai avem nicio putere si din pacate nici ca individ nu reusim sa schimbam ceva.

  10. Mihai Pop spune:

    Prin anii 30, gestionarii trâmbițau ca cerbul nu mai boncane că e prea cald. Anul următor ca nu a plouat. În anul următor ca lupii au ”intrat” in ei. Efectul ”schimbarilor climatice” și al exploziei demografice a ”daunătorilor” a fost declarat ca fiind motivul principal pentru dispariția totala a cerbului pe teritorii mari din Carpați. Adevarul constatat de inspectorii de vânătoare din acea vreme a scos in evidența un alt tablou de o natură mult mai ”materială”. De vreo câtiva ani de zile am început sa aud aceași poezie. Indiferent care e adevarul, ceva putred se petrece cu siguranță în pădurile din Carpați. Intrebarea care ramane e daca actualii inspectori/comisari o sa constate ceva sau ba.

    • peterlengyel spune:

      Oricum, culmea ipocriziei, culmea nesimtirii, a imbecilitatii, a lipsei de bun-simt samd mi se pare cand vezi ca in datele oficiale se insinueaza ca sunt prea multi cerbi pe la noi… in contradictie totala cu realitatea; in teren vezi cand si cand cate o urma, cate un exemplar sau cateva… foarte rar. Dintre cei care au umblat mult prin peisajele noastre, sunt multi care nu au vazut un cerb in natura… niciodata.

      Un articol mai vechi, despre raspandirea si densitatea efectivelor de cerb, scris de Cotta si Almasan, se poate vedea aici:

      http://www.editurasilvica.ro/analeleicas/23/1/cotta1.pdf

  11. Claudia spune:

    Daca genul acesta de articol ar face inconjurul netului asa cum fac paginile care promoveaza frumusetile Romaniei (in fond, doar un pretext comercial pentru altceva) folosindu-se de faptul ca romanul ori e mandru ori e nostalgic, numai responsabil si cu initiativa nu prea, daca genul acesta de articol ar face inconjurul netului poate ca si autoritatile romane (ca doar ajunge si la urechile lor) n-ar mai trata marea masa ca pe o „prostime”: le-arunci o informatie si ei o cred de-a buna.

    Din pacate nici presa nu-si mai face rolul sau, iar sursele credibile ajung sa fie articole de blog ca acesta. Dar mai citeste lumea??!
    Cerbii din Ignis ca si altii din tara se pare ca au tot mai putini prieteni…

    • peterlengyel spune:

      Era o reclama care descria perfect situatia: „N-ai cu cine, niste tarani!” Nu ai cu cine, atat la nivelul maselor largi ale populatiei (cred ca nu te mira), cat la nivel administrativ (cand se manifesta cred ca se vede cam la ce nivel sunt politrucii), si din pacate nici in muribunda miscare de mediu… nu prea mai ai cu cine. Dar sunt sigur ca o sa fie mult mai bine, dupa.🙂

  12. Fechete Gheorghe via FB spune:

    …indiscutabil…banul sa iasa …omul este educat si prin lege si aplicarea legii…

  13. Constantin Popescu via FB spune:

    …ma uitam cat de pazite sunt animalele din zonele de protectie si din rezervatiile din africa ..rangerii trag cu pusca dupa …puscasii amatori de trofee …

  14. Annamaria Koncz via FB spune:

    Ce frumos, multumesc frumos!!!

  15. peterlengyel spune:

    filmulet cu cervid la o balta in padure

    merita vazut cam cata energie are…

  16. Szilagyi Istvan via FB spune:

    Chiar in seara aceasta la stirile din Ungaria s-a atras atentia conducatorilor auto ca in caz de accident produs din impact auto-cerb pe un drum pe care nu a fost semnaliz prezenta sau traversarea animalelor, raspunzator este ocolul silvic din zona pt.ca nu a dispus drumarilor acest lucru,iar in cazul cind zona era semnalizata cond.auto este penalizat cu plata valoarii estimata a cerbului omorit care suma se poate ridica (atentie)si la suma de 1-2 mil.de forinti!!!!

  17. Camelia Korut via FB spune:

    Libertatea de a face ceea ce vrei vs adevarata libertate..cea de a face ceea ce trebuie! Valabil in toate.. domeniile😦

  18. Valentin Jujea via FB spune:

    Realitate cruda. Nu este un caz singular.

  19. Cosi Zea via FB spune:

    La noi a venit demohotia ,emanatii lui ceasca si ai lui iliescu si s-a ales prafu de tot !

  20. Florin Miron via FB spune:

    Păcat de fauna care am avuto !

  21. Slobodan Peity via FB spune:

    Sunt incantat de postarile superbe surprinse la firul ierbii , calitatea remarcabila a textelor , sunt un profan al scrisului si pozatului , dar sunt fericit cand apare cate ceva de la voi .

  22. "Turathán turathan@gmail.com via Conservarea Biodiversitatii spune:

    „Acolo era un pădurar care a luat securea și a ucis, animalul.”

    Mi-a placut virgula..
    T

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s