fata de sub pătură

“Don’t wish me happiness. I don’t expect to be happy all the time… It’s gotten beyond that somehow. Wish me courage and strength and a sense of humor. I will need them all.” ― Anne Morrow Lindbergh, Gift from the Sea.

S-a trezit speriată: a visat că un urs a venit la casa străbunicului ei. A căutat apoi să vadă ce simbolizează în credințele populare maramureșene dacă visezi cu ursul: Ursul înseamnă dușman puternic și bogat. Interesantă simbolistica asta.

Din balconul de la etajul 10, ea privea apusul de soare. A mai văzut de aici destule. Construcția se înălța deasupra celorlalte betoane ale zonei…. iar ea se simțea privilegiată când era copil, demult. Era fericită, pe atunci. Își amintește că funcționau lifturile, iar igrasia din tavan nu era atât de mare; apartamentele erau locuite, cam toate; dar ce mai contează. Absurd, acum locuiește aici singură, nu prea are subiecte de dezbătut cu ceilalți, deși câțiva din familie mai stau și ei în același apartament. Apunea soarele cu încetul, iar ea se gândea să facă un duș… cu toate că apa de-abia curge. Apoi parfum, tocuri, rochie neagră. Nu e ceea ce pare: se vede că este frumoasă, inteligentă, și are sufletul distrus demult, dar asta nu se vede. Combinație fatală. Ce poate să fie mai periculos decât asta?

Pașii ei reverberează în clădire. Deși nu are încă trei decenii, tencuiala a căzut, coridoarele sunt jalnice, trepte crăpate. Coborând scările în întuneric și-a adus aminte de o poveste mai veche, pe care o reținea vag. O fată a ajuns studentă, la un centru universitar și totul era bine. Era naivă, tânără, frumoasă, inteligentă, puțin emo… deci nimic special. Era acolo un tânăr amuzant, părea OK, iar ea cumva avea încredere în el. Odată a trecut în căminul unde locuia el; erau și colegii de cameră, cam 6-7 locuiau în încăperea aceea cu paturi supraetajate. Au servit-o cu ceva băutură, era dulce și bună, și râdeau, glumeau, și a mai băut din ea. Încă puțin, în naivitatea ei firavă. Mai reținea fragmentar cum unul după altul… iar ea se zbătea, cum ei se distrau; nu chiar toți, unul care a venit pe la urmă nu a vrut, deși colegii îi tot ziceau cât de bine este; când ceilalți au plecat, ea a rămas acolo în spasme, în agonia terifiantă și halucinantă că avea încredere în el și poate îl și iubea… acela care a ajuns părtaș la crima care i-a schimbat viața; se strângea ca un embrion în agonie, își pierdea forma, se destrăma; ciudat, necunoscutul “care nu a vrut și el” a pus o pătură pe ea; de sub pătură, o bună vreme ea mai scotea ceva sunete nearticulate pe care nu le putea controla… poate că îi mulțumea pentru pătură, poate că a și uitat de ea și era inconștientă de o vreme. Nu este exclus că își dorea să nu mai fie conștientă de acum încolo. Când a ieșit din clădirea aceea și-a jurat că nu o să rămână datoare.

De ani de zile joacă teatru. Știe că frumusețea și inteligența ei este atractivă pentru inteligenți băieți, bărbați și pentru unele fete. Știe care este rețeta de succes, nu este deloc dificil să îi atragă, ca pe fluturii de noapte la lumină. Știe ce doresc ei să audă și nu este greu de a le oferi otrava. Speranța, iubirea. „Noi, Împreună Suntem Invincibili!” „Vreau să fiu cu Tine, vreau să avem copii, te iubesc, vreau să îți fiu soție.” Atunci când crezi că iubirea ei îți va tempera durerile, de fapt ești injectat cu veninul care îți va mai reduce din vitalitate, poate total. Fă-l să te iubească pe bune… apoi lasă-l; nu trebuie să îl ucizi, ci lasă-l viu, sau ceva de genu’. Știe că cele mai mari riscuri pe care le are un om sunt în domeniul acesta sentimental, al iubirii. Îi este ușor să joace teatru, să te fraierească, să facă să crezi ce nu există… deoarece dorești să crezi. Dacă vrea, te poate face să știi că e cea mai perfectă ființă din cele care au existat vreodată… deoarece tinzi să crezi asta. E imprevizibilă ca naiba și niciodată nu vei putea avea siguranța că ceea ce zice are și baze reale măcar azi, să nu mai zici de mâine sau peste un an; la bine și la rău, împreună, ce glumă bună. Ajungi să cunoști o parte a sufletului ei, cea pe care ea vrea să o vezi… și ești în capcană mortală. Apoi îți dai seama că nu are nici un viitor, dar deja o iubești și e prea târziu. Ce s-a întâmplat cu tine? Când ai încredere în cineva, ajungi expus: orice adiere de vânt te poate ucide, și odată acea adiere, ceva dezastru nu o să se lase ocolit, nicicum. Durerea nu dispare, ci este dată mai departe. Se poate să îl aducă într-o stare să regrete că a fost născut, și să găsească o soluție pentru asta. Cine știe câți dintre ei ajung să își jure că nici ei nu vor rămâne datori, dar ea simte că și-a făcut bine treaba. Cercul se închide.

Apoi, urcă treptele, până la etajul 10. Are veșnic sentimentul că femeia poate să fie doar mințită, utilizată, terfelită de bărbat… și vrea să le arate tuturor că și invers se poate. De mult a pierdut încrederea în oameni, inclusiv în sine… Sau mai ales? Crezi că mai poate să fie cumva schimbată situația asta? Nu are nimic special cu tine, nu te iubește, nu te urăște, sau oricum nu în măsura în care se urăște pe ea. Știe că mai sunt destule altele ca ea; care au polițe de plătit; în sufletul ei terfelit demult, se întreba totuși, de ce trebuie să sufere oricine, inclusiv cel care a pus cândva pătura pe trupul și sufletul ei aflat în agonie. Oare cum era dacă ajungeau să fi împreună cu acela? Oare era bine? Dacă trece timpul, și trece, poate să fie prea târziu ca cineva să o mai salveze. Poate că deja este spre imposibil. Cei care încearcă… au șansa să se contamineze. De sus îi privește pe oamenii care par din ce în ce mai mici în ultima vreme. Trec pe lângă magnolia de pe care încep să cadă petalele. Îi vede cum se adună pe la barul de la colț, un refugiu în care ei se îmbată, discută, se bat și se înjură. Îi privește cum se duc la slujba de înviere.

PS. “Forgiveness doesn’t excuse their behavior. Forgiveness prevents their behavior from destroying your heart.”

Acest articol a fost publicat în umane. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la fata de sub pătură

    • peterlengyel spune:

      „fiecare se declară nevinovat bazându-se pe martori, nu pe conştiinţă”

      Un citat din Seneca… circulat pe FB:

      „Nu se poate”, spune Teofrast, „ca un om bun să nu se mânie pe cei răi.” În felul ăsta, cu cât este cineva mai bun, cu atât va fi mai mânios: dimpotrivă, poţi vedea că nu există om mai calm şi mai liber de pasiuni şi mai lipsit de ura celorlalţi. De ce să-i urască însă pe cei care greşesc, din moment ce rătăcirea îi împinge la scăpările de acest fel? Nu stă în firea unei persoane pricepute să-i urască pe cei care greşesc, altminteri se va urî pe sine. Să se gândească doar cât de multe lucruri contrare bunelor deprinderi face, cât de multe dintre faptele lui au nevoie de iertare: atunci s-ar mânia chiar pe sine. Iar un judecător obiectiv nu dă o sentinţă în cauza sa, şi alta diferită în cauza altuia. Nu se va găsi nimeni, cred eu, care să fie în stare să se achite pe sine; fiecare se declară nevinovat bazându-se pe martori, nu pe conştiinţă. Cu atât este mai omenesc să arăţi un suflet blând şi părintesc în faţa celor care greşesc şi nu să îi pedepseşti, ci să-i chemi înapoi: cel care rătăceşte pe câmpuri pentru că nu ştie drumul este mai bine să fie îndreptat spre drumul bun, decât alungat. Ramîi cu bine.

      Seneca.

  1. peterlengyel spune:

    Rectal romance
    „You open your ass and you open your mind and you open your heart.” Toni Bentley talks about her new anal sex memoir, „The Surrender.”

    http://www.salon.com/2004/10/08/bentley/

  2. peterlengyel spune:

    Lehet-e büntetlenül szeretkezni más kultúrákkal?

    „És az előítéletekből és biztos biztosnak vélt tudásból épített ledönthetetlen kerítésekről, melyek embert választanak el embertől, legyen szó európairól és indiairól. Vagy „csak” férfiról és nőről! Az, akit a boldogságvágy mozgat – mindegy, hogy a tudás extázisáról, vagy egy oltári toszásról van szó – nem spórolhatja meg a szenvedést.”

    http://librarius.hu/2015/07/04/mircea-eliade-maitreyi-helikon/

  3. peterlengyel spune:

    „Sokkal erősebbek azok a tapasztalatok, amiket a fájdalomból tanulunk, mint azok, amiket a pozitív dolgokból. Ösztönös és hibás védekezésből emelünk egyre nagyobb kerítéseket magunk köré.”

    http://kulturpart.blog.hu/2015/12/09/_a_vegtelen_lehetosegek_utvesztojeben_elunktaszitonak_tartjak_de_en_vallalom

  4. peterlengyel spune:

    A Daughter’s Words Is Moving Millions: “Dear Dad, I Will Be Called A Whore.”

    Norwegian charity organization CARE campaigns for women’s rights. They’ve released a short film reflecting the impact of men’s violence against women and the danger that both girls and women live with in our society today.

    The short film has already been viewed by several million people, and I don’t think a single one has was left unmoved by its important message, delivered in a very powerful way.

    So take five minutes of your time to watch this. If not for yourself, then for your children, grandchildren, great grandchildren and everyone else around you. This is simply very important.

    http://www.newsner.com/en/2015/12/a-daughters-words-is-moving-millions-dear-dad-i-will-be-called-a-whore/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s