Înălțătoare și mizerabilă Creativitate

377

O serie de nume umane sunt emblematice… rămânând pilonii de susținere ai diferitelor culturi locale sau a celei globale. Este de remarcat cât de diferite pot să fie realizările lor filosofice-artistice-științifice… față de viața lor de om, de multe ori infect-mizerabilă. În general, implicarea pe care o aveau, arderea care a permis realizarea unor creații monumentale, a fost în stare să îi pârjolească și să îi mistuie și pe ei. Figura lor publică este bazată pe opera lăsată civilizației umane… în general recunoscută ca valoare mai cu seamă după ce omul-creator a dispărut; omul-real, cel care a produs opera în cauză, era de multe ori o vietate cu o viață zbuciumată. Martin Heidegger scrie în “Originea operei de artă”: “(…) tocmai în marea artă – și numai despre ea este vorba aici – artistul rămâne, în raport cu opera, un element indiferent, aproape asemenea unui punct de trecere care se autodistruge în procesul de creație, pentru a lăsa opera să treacă în prim plan.” Această constatare se poate extrapola ușor; exemple din diferite domenii ale artelor și ale filosofiei sunt numeroase; dar și printre oameni politici de calibru există “efecte”, și nici oamenii de știință nu au fost a priori imunizați… deși știința… rațională, permite o mai mare stabilitate, cu toate că există și “domenii mai cuantice și relativiste”. Michelangelo Buonarroti, Nietzsche, Virginia Woolf, Van Gogh, Leo Tolstoy, Ernest Hemingway, Hölderlin, Széchenyi István, József Attila, Eminovici/ Eminescu,… exemplele ar putea continua pe multe pagini.

366

Iisus-omul, preocupat de societatea în care existăm, era o ființă biologică neacceptată de autoritățile religioase și administrative ale timpurilor respective… care au decis uciderea lui împreună cu hoți și alte scursori sociale; mai mult decât atât, a devenit un fel de simbol al unor perfizi manipulatori mai recenți, care se folosesc de naivități umane pentru a îi exploata pe sărmani și a deține putere financiară, politică șamd… o stare de fapt care ar produce o imensă scârbă în sufletul lui dacă ar putea să vadă așa-ceva. Sigur ar zice că mizerie mai mare de atât nu poate să existe. Și mai interesantă este disocierea dintre anumite idei despre un anume om și realitatea-lui-umană, biologico-socială: cei mai fervenți creștini actuali, probabil că dacă ar avea o întâlnire cu Iisus-omul, acela din orient, cu pielea arsă de soare, s-ar delimita rapid de orice apropiere, l-ar lăsa cu treaba lui… în cel mai bun caz. Asta este adevărata trădare de care omul este oricând capabil… Idealizarea unei imagini artificial-create, a unor predicatori sau poeți ai trecutului… utilizarea imaginii în scopuri variate, de la interese politice la exploatarea prostimii… în timp ce ființe-reale ale momentului, cu caracteristici și comportamente similare, sunt înjosite, terfelite, marginalizate și chiar ucise de sistemul-de-oriunde. Este foarte probabil ca manifestări umane echivalente să aibă o soartă asemănătoare în societate, indiferent că ele s-ar manifesta acum sau în viitor. Ecce homo.

369

Dăruirea necesară pentru a putea crea o operă artistică-filosofică-intelectuală semnificativă presupune alocarea de timp/ energie la un mod masiv… sau mai mult decât atât. Asta presupune neglijarea multor alte aspecte ale vieții umane-obișnuite, de la “integrare în societate”, la obținerea de venituri mai consistente, odihnă, distracție, sănătate, familie șamd; nu de puține ori acestea (respectiv lipsa lor) produc marginalizare și alte efecte secundare. Este prețul crunt pe care îl plătește cel care se dedică la modul serios unui tip de activitate creativă… care eminamente se află în zone de frontieră ale cunoașterii/ interpretării și înțelegerii umane. Einstein scria (Correspondence, pg. 77): “Pentru cel ce se străduiește să realizeze o operă științifică șansele de a ajunge la un rezultat de valoare sunt foarte slabe, chiar dacă este foarte înzestrat…” Cum zicea Mircea Flonta în “Idealul cunoașterii și idealul umanist la Albert Einstein”: “Concluzia este că aptitudinea de a specula cu îndrăzneală constituie cea mai de preț însușire a omului de știință teoretică. Dar ideile noi, cu adevărat importante, sunt rare. Nici talentul, nici competența, nici tragerea de inimă nu pot să asigure succesul cercetătorului. El poate să eșueze în mod sistematic atât timp cât abordează probleme cu adevărat fundamentale.” Este evident că nu există nici un fel de garanție că implicarea & genialitatea ar produce și reușite în domeniu… să nu mai zic de recunoaștere și apreciere societală/ financiară în timp ce omul trăiește. Excepțiile sunt foarte-foarte rare. Eventual, după… este posibil să apară o hoardă de adulatori/ epigoni; e mult mai probabil să fie ridicat în slăvi cel care nu mai există printre admiratori.

376

Hemingway a amintit și el de singurătatea celor care creează opere literare… care se aventurează în larg: “Scriitorul adevărat este un om singur. (…) Să scrii literatură nu înseamnă doar să spui cu alte cuvinte ceea ce deja s-a spus – tocmai pentru că au existat marii scriitori ai trecutului, noi, cei de azi suntem nevoiți să mergem mai departe decât am fi crezut că vreodată putem ajunge, să ieșim în larg, până când rămânem cu totul singuri, lipsiți de orice sprijin.” Atingerea unor vârfuri este partea frumoasă, dar de la un vârf la altul se traversează și văi foarte adânci. Este costul și riscul pentru a te aventura în domenii care sunt de neatins pentru marile mase de ființe. Și totuși, manifestarea creativității este o stare care produce o stare de flow, o detașare și o implicare extraordinară ce își are recompensa-în-sine, altfel prețul acesta nu ar putea să fie plătit.

374

Până la urmă, nu este de mirare că acest tip de om, sau mai corect entitățile umane individuale creative, sunt mai puțin înțelese de cei care duc o viață mai obișnuită, ancorată în manifestările uzuale ale vieților umane, cu rutina și cu scopurile imediate… vieți care au și ele destule probleme. Pentru acei oameni-obișnuiți, rămâne eventual de admirat când și când câte o creație artistică (sau și mai rar științifică), dar nici pentru astea nu este prea mare interes în zonele dominante-numeric ale puhoaielor umane. Cei mulți se vor folosi în mod pragmatic de efectele colaterale ale activității intelectuale ale marilor creatori de înțelegere, spre exemplu utilizând antibiotice, calculatoare, avioane, telefoane-mobile, fără a își pune vreodată întrebarea, cum au apărut acestea. Nu este de mirare că puțini sunt cei care se dedică acestui tip de viață umană, creativă, pentru că ea necesită o implicare pe care ai putea să o definești ca fiind totală… ceea ce presupune non-alocarea de resurse finite pe care le ai (atenție, timp, iubire, suflet…) unor ființe și activități care ar putea să fie și ele importante. Te poți întreba, oare focalizarea pe activitățile creative are ceva corelație cu o mai reținută implicare în relații afective, eventual urmare a unor mizerii anterioare descurajante în așa-măsură încât au stopat alte implicări cu consecințe potențial-asemănătoare? Foarte mulți dintre cei care au fost geniali creatori de cultură/ artă/ filosofie/ cunoaștere etc, au ajuns să nu aibă măcar un urmaș biologic… ceea ce este până la urmă sacrificiul suprem pentru o ființă biologică… și exemplu extrem de insucces-biologic al genialități umane. Te mai poți întreba, cum se poate face ceva echilibru rezonabil între aspectele esențiale ale vieții?

PISTA DRAC

Observând vieții-reale din ființarea marilor creatori, te poți întreba oare cât de ușor (sau… greu spre imposibil) era să trăiești prin preajma lor? Ce se întâmplă cu entitățile umane similare ale vremurilor actuale? Pe unde poți să îi întâlnești? Cum își duc ei existența în societatea actuală atât de materialistă, în care valoarea-ta este măsurată prin banii pe care ai reușit să îi smulgi de undeva… de oriunde? Este nevoie ca un creator de valoare să moară, eventual să treacă niște secole, pentru ca apoi să fie descoperit, redescoperit și ridicat în slăvi de cei care l-ar scuipa dacă l-ar vedea cât este… viu și uman?

© dr. Peter Lengyel

PS. Sculpturile în lemn prezentate în imagini au fost realizate de artistul sighetean Balázs István Sándor (1958 – 2014); cu excepția feței umane, ele au fost parte din seria de realizări ale unui proiect implementat de Asociația Valea Verde.

Acest articol a fost publicat în Despre Cunoastere. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Înălțătoare și mizerabilă Creativitate

  1. peterlengyel zice:

    Pentru o anumită capacitate de creativitate artistică, filosofică sau științifică, am senzația că ai nevoie de o ultrasensibilitate, ceea ce oferă șansa de a simți anumite aspecte de finețe, dar creează și o vulnerabilitate (la fel cum un instrument sensibil nu suportă loviturile cum le suportă un ciomag) și o aparentă ciudățenie (privită dinspre mediocritatea tractoriștilor). Capacitatea de a înțelege interrelații complexe, a percepe detalii de finețe, a interpreta tonuri și nuanțe atunci când ele sunt de-abia perceptibile… a previziona trendurile unor fluxuri de evenimente în vremea când alte ființe mai robuste, mai ancorate în realitatea momentului nu au putut nici măcar să le perceapă… prezintă desigur multe aspecte pozitive. Acest stil de personalitate umană are capacitatea de a percepe și analiza o mare cantitate de informație, de a stoca și a recombina datele, încât apare capacitatea de gândire analitică și sintetică atât de necesară în activități complexe. Este oarecum asociată și capacitatea de a percepe iregularități, breșe, de a percepe patternuri și trenduri acolo unde altul mai banal vede doar zgomot de fond. Cât de acceptate sunt astfel de ființe creative și libere… într-o societate în care standardizarea este norma, în care trebuie să te integrezi în rândurile ordonate începând cu școala, armata… până la corporația sau organizația politică din care faci parte?

    “Psychologist Elaine Aron‘s research on a temperament category she describes as the “highly sensitive person” (HSP) (…) In history, HSPs would be the priest-advisors in the community. Today they are often the artists, teachers, researchers, and judges.”

    http://xposethereal.com/6-signs-you-could-be-a-highly-sensitive-person.html

    “They found that people working in creative fields, including dancers, photographers and authors, were 8% more likely to live with bipolar disorder. Writers were a staggering 121% more likely to suffer from the condition, and nearly 50% more likely to commit suicide than the general population. (…) Clearly some people suffer for their art, and clearly some art stems from suffering. But it would be inaccurate to say that all creatives run the risk of mental illness. Kyaga, the Swedish academic, points out that dancers, directors, and visual artists demonstrated mental illnesses less frequently than the general population.”

    http://edition.cnn.com/2014/01/22/world/the-dark-side-of-creativity-vincent-van-gogh/

    “Something is always born of excess: great art was born of great terrors, great loneliness, great inhibitions, instabilities, and it always balances them.”

    http://www.brainpickings.org/index.php/2012/09/03/anais-nin-on-emotion-and-writing/

    Can you understand him?

    „The best songs to me — my best songs — are songs which were written very quickly. Yeah, very, very quickly. Just about as much time as it takes to write it down is about as long as it takes to write it. (…) For me, the environment to write the song is extremely important. The environment has to bring something out in me that wants to be brought out. It’s a contemplative, reflective thing… Environment is very important. People need peaceful, invigorating environments. Stimulating environments. (…) But it’s the kind of thing which takes years and years out of your life to be able to do. You’ve got to sacrifice a whole lot to do that. Sacrifice. If you want to make it big, you’ve got to sacrifice a whole lot. (…) And die broke. Or drown in lakes. Poets usually have very unhappy endings… (…) a lot of people, me myself included, write songs when one form or another of society has rejected you. So that you can truly write about it from the outside.” – Bob Dylan

    http://www.brainpickings.org/index.php/2014/05/21/bob-dylan-songwriters-on-songwriting-interview/

  2. peterlengyel zice:

    Un speech care atinge subiecte de esenta ale creativitatii, pe care doar cei care fac asa ceva la modul concret pot cumva sa le perceapa.

    „Just do your job. Continue to show up for your piece of it, whatever that might be. If your job is to dance, do your dance. If the divine, cockeyed genius assigned to your case decides to let some sort of wonderment be glimpsed, for just one moment through your efforts, then ‘Ole!’ And if not, do your dance anyhow. And ‘Ole!’ to you, (…) just for having the sheer human love and stubbornness to keep showing up.” – Elizabeth Gilbert

  3. peterlengyel zice:

    putin respect? de la cine? de la cacati?

    Geniile şi clipele morţii. Eminescu, lovit cu piatra în cap şi otrăvit, a cerut lapte; Creangă a plâns până a murit de tristeţe, după Luceafăr; Enescu – mort în sărăcie

    http://adevarul.ro/locale/botosani/geniile-clipele-mortii-eminescu-lovit-piatra-cap-otravit-cerut-lapte-creanga-plans-murit-tristete-luceafar-enescu-mort-saracie-1_5510459d448e03c0fdd4fbe5/index.html

  4. peterlengyel zice:

    So, you want to be a writer? – Charles Bukowski

  5. peterlengyel zice:

    cam de unde venim, din ce societate facem parte…

    Cotidianul: Prima execuție a lui Constantin Brâncuși la Academia R. P. Române

    „Un proces verbal al unei ședințe din 1951 a Secțiunii de Știința Limbii Literatură și Arte s-a transformat într-un un document de istorie întunecată. Academicieni și intelectuali români de prima mînă, universitari cu greutate și pretenții participă la unul dintre cele mai anticulturale momente din istoria Academiei Romane:o dezbatere legată de opera lui Constantin Brâncuși. Ea a avut loc în urma ofertei sculptorului român de a lăsa moștenire statului român circa 200 de lucrări și atelierul sau din Impasse Ronsin no 10. Academicienii și intelectualii români au respins oferta lui Brâncuși și astfel o importantă parte a moștenirii Brâncuși a ajuns în proprietatea statului francez.

    Ce a putut face politica din academicieni, din Academie și din arte vedem abia acum, cînd ”omul nou” s-a făcut praf iar ”viitorul luminos” din anii comunismului s-a întunecat demult.

    Irina Răuț”

    http://www.cotidianul.ro/prima-executie-a-lui-constantin-brancusi-la-academia-republicii-populare-romane-256877/

  6. peterlengyel zice:

    Când editurile pun clasicii la coș, sau noua sărăcie literară

    Astăzi nu este suficient să ai talent ca să fii publicat.

    http://www.europalibera.org/content/article/27564924.html

  7. peterlengyel zice:

    „Semmi nem jelezte az ajtón, hogy mögötte Magyarország legnagyobb Csontváry gyűjteménye található. (…) Gerlóczy jó nevű építész lévén könnyen rá tudott ígérni a budapesti fuvarosok által felkínált összegre, a kocsisok lemondtak a vásznakról, amiből pedig jó minőségű zsákokat varrathattak volna…”

    http://index.hu/fortepan/2015/09/06/amikor_a_maganyos_cedrus_meg_egy_nappalit_diszitett/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s